27 apr. 2017 | 14:57

Dependența de tehnologie, o ”tulburare” care există de sute de mii de ani

OPINII
Dependența de tehnologie, o ”tulburare” care există de sute de mii de ani

Dependența este caracterizată ca fiind o tulburare psihică și o stare patologică care ne pune în relație de subordonare față de ceva sau față de cineva. Vorbim azi, în secolul XXI, în multe feluri de dependeță: de droguri, de alcool și țigări, sexuală, emoțională de o persoană, de tehnologie. Ceea ce încerc să dezvolt azi nu este vreo nouă teorie a dependenței, nici nu aș îndrăzni, ci aș încerca să punctez niște elemente istorice ce țin de dependența de tehnologie.

[related]

Cred că există o linie foarte subțire între fericire sau plăcere și dependență. Azi, un om absolut normal poate să aibă multe dependențe pe care chiar nu le conștientizează. Poți sau nu fi dependent de viciisociale – cafea, de exemplu, dar cei mai mulți dintre noi suntem dependeți de tehnologie de mai bine de mai bine de 700.000 – 800.000 de ani.

Probabil vedeți multe persoane cufundate prea adânc în ecranele telefoanelor sau a tabletelor și vă dați seama că nu este neapărat cel mai sănătos mod de a petrece marea majoritate a timplului liber. Adicția față de rețelele sociale, față de jocuri și alte lucruri care se petrec într-un univers virtual este un fenomen tratat azi de mulți psihologi. Cum ne afectează, cât ne afectează sunt întrebări cu răspunsuri variabile, dar de luat în seamă. Totuși eu mă întorc la alte dependențe neconștientizate. Acum 800.000 de ani omul învăta să folosească focul. Dependența față de acest lucru o găsim la orice pas și în aproape orice ne înconjoară. Veți spune: ok a venit ăsta să ne spună că a descoperit apa caldă! Vă întreb câți dintre noi mai știm să producem foc fără chibrit și brichetă. Chiar când le avem la îndemână, cât de greu ne vine să aprindem grătarul la iarbă verde fără tot felul de invenții ajutătoare care să susțină arderea?

Am să încerc să dau niște exemple ceva mai apropiate de ziua de azi. Câte dintre mamele noastre au spălat haine de mână și câți oameni mai spală azi în acest mod tradițional? Mașina de spălat haine nu o percepem ca pe un obiect al adicției, cum este telefonul, dar ea în România a schimbat în mare parte un mod de petrecere a timpului. Adicția față de un anumit tip confort pentru că în această direcție putem cataloga achiziția mașinii de spălat rufe s-a transformat într-o necesitate firească, poate chiar similară stăpânirea focului. Dacă sunteți azi atenți pe la diverse reclame veți auzi cum alte produse încep să devină necesități. Ca să ofer un exemplu la fel de inofensiv ca cel de mai devreme o sa mă rezum la mașina de spălat vase. Unele persoane îl consideră încă un moft, cele care sunt mai curioase și mai cu dare de mână îl achiziționează să vadă cum este, iar cele care îl au deja de ceva vreme nu concep să nu aibă în casă una. Și odată intrat în acest joc, la o nouă achiziție vrei cel puțin la fel de bine ca ce ai avut, dacă nu cu mult mai mult. Telefoanele mobile de azi merg exact în această direcție. Chiar dacă la smartphonul meu de azi pot să vorbesc cu cine vreau și când vreau, și are în comun și alte lucruri cu primul mobil Siemens C30, în niciun caz nu m-aș mai întoarce la acesta din urmă. Nevoile au crescut și moda s-a schimbat!

Chiar dacă munceşti sau te odihneşti, foloseşti mereu tehnologie, întrucât aceasta se află în toate lucrurile, pe care le considerăm banale: de la telecomanda televizorului, la cuptorul cu microunde, cheia de la maşină până la obiectele pe care le considerăm cu adevărat tehnologice: telefonul mobil, laptop-ul, smart watch-ul. Toate au rolul de a ne face viaţa mai uşoară şi mai la îndemână, chiar dacă ne dăm seama sau nu.

Dependența de schimbă modul în care trăim, dar și paradigmele de gândire. Voi lăsa cazurile cu alcoolicii care fug din centre de specialitate sau dependeții de droguri care ar face orice să obțină doza și mă voi referi la lucrurile comune care ne afectează pe toți. Internetul și accesabilitatea lui din orice colț ne îndepărtatează de modele și paradigme de educație clasice. Omul a fost învățat și o parte din noiîncă am fost dezvoltați cu acest model să cunoaștem lucruri. Să asimilăm în memorie diverse tipuri de informație. Tocitul comentariilor sau al poeziilor urmăreau stimularea acestui patern de educație. Azi în chimb informația la un nivel infinit mai mare decât o putem noi stoca în mintea noastră este la un click distanță pe interenet. Dar atenție, accesibiltatea dă dependeță și transformă mintea noastră dintr-un loc în care stochezi diverse informații în formule de accesare a unor informații. În mintea noastră nu mai este A fost odata ca-n povesti / A fost ca niciodata, / Din rude mari împaratesti, / O prea frumoasa fata. / Si era una la parinti/ Si mândra-n toate cele, / Cum e Fecioara între sfinti / Si luna între stele etc, ci doar taguri: eminescu, luceafărul sau un vers din poezie. Gândiție doar cum căutăm o melodie care ne place pe Google după un refren. Mai nou avem și softuri de recunoastere a melodiilor in timp ce le se aud la radio sau TV, ca nici măcar atenția să nu o solicităm!

Nu fac judecăți de valoare că este bine sau rău, ci doar că ne schimbăm! Învățăm să gândim altfel și mai nou învățăm să primim feedback de la mediul înconjurător: de exemplu SIRI sau Ok GOOGLE. A început să apară o dependență de acest răspuns al mediului cu care interacționăm, dependeță care se va manifesta mai cu seamă cu Virtual Reality. Așa cum am evoluat de la culegător și vânător, la agricultor și crescător de animale, iar mai apoi la cel care dă o comandă digitală sau vocală ca lucrurile să se petreacă, vom deveni și din privitori mai mult sau mai puțini pasivi ai universului virtual, în participanți activi.

 

Ciprian Plăiașu este editor coordonator Historia.ro. Pasionat de idei crețe, scrie despre greșelile trecutului, greșeli pe care le tot repetăm. vezi toate articolele