Crioconservarea organelor devine mai ușor de imaginat cu ajutorul acestei descoperiri

Transplanturile reprezintă mereu o provocare pentru medici, mai ales pentru că nu există o cale fără cusur care să permită păstrarea în siguranță a organelor până la pacient. Însă specialiștii au venit cu o metodă de încălzire care să permită transferul țesuturilor în perfectă stare.

Problema donatorilor a existat dintotdeauna. Mereu sunt multe cazuri de oameni aflați în nevoie de organe în stare bună, dar puțini donatori care le pot oferi ceea ce ei au nevoie. Problema nu e doar a numărului de oferte, ci intervine și problema faptului că organele pot fi păstrate în stare bună, eligibilă, doar pentru o perioadă scurtă de timp, de doar câteva ore. Lipsa de oxigen ajungând să distrugă treptat țesutul.

Metoda crioconservării nu a reușit să fie lipsită de probleme. Acest proces presupune menținerea țesuturilor  într-o soluție specială, la o temperatură de -160 de grade, conform Gizmodo. Însă înghețarea organelor fără a le afecta în momentul încălzirii lor s-a dovedit a fi o tehnică aproape imposibil de perfecționat. O echipă de cercetători crede că a găsit soluția optimă pentru această problemă.

Procesul de încălzire este și el unul destul de riscant. Dacă încălzirea se produce prea încet, atunci organele vor forma cristale de gheață care vor dăuna țesuturilor, iar dacă încălzirea nu se va realiza uniform, atunci va exista riscul crăpării. Cercetătorii cred că au găsit soluția ideală care să permită o încălzire rapidă și uniformă.

Ce legumă nu se pune în supă, de fapt. Deși are un gust foarte bun, devine toxică atunci când o reîncălzești

Primul zbor pe verticală cu un elicopter prototip a fost realizat de către un român. Inventatorul Paul Cornu și cele 20 de secunde de glorie eternă

Metoda numită nanoîncălzire începe prin a acoperi organul cu o peliculă (de mingii de 50 de nanometri) din oxid de fier și care este acoperită cu silica, polimer și un element numit n.octiltrimetoxisilan. Organul este acoperit apoi de un curent electric care generează formarea unui câmp magnetic, iar mișcarea curentului înainte și înapoi face ca particulele să se miște, în timp ce câmpul magnetic alternează, încălzind țesutul uniform.

În prezent funcționalitatea metodei a fost testată doar pe părți mici de țesut care încăpeau în recipiente de 80 de mililitri. Astfel, deși procesul de nanoîncălzire a funcționat optim în cazul unor probe atât de mici, lucrurile se complică odată ce avem de a face cu piese mari de țesut. Recipientele mai mari în care acestea ar trebui să fie plasate ar putea întâmpina probleme la încălzirea uniformă a organului.

Cu toate că metoda nu este încă perfectă, ea prezintă o soluție destul de bună temporar. Dacă cercetătorii reușesc să perfecționeze această tehnică, transplantul devine o soluție de care se vor putea bucura mai mulți pacienți.