Supernova văzută pe cer în anul 1181 ascunde „șiraguri de perle” uriașe. Ce a descoperit telescopul Gemini North

Supernova văzută pe cer în anul 1181 ascunde „șiraguri de perle” uriașe. Ce a descoperit telescopul Gemini North
foto - NASA
Ozana Mazilu
Google Urmărește pe Google

În urmă cu aproape 850 de ani, astronomii din China, Japonia și lumea arabă au observat pe cer apariția unei „stele oaspete” care nu mai fusese văzută înainte. Astăzi, oamenii de știință cred că rămășițele acelei explozii formează nebuloasa Pa 30, iar noi observații au scos la iveală o structură pe care imaginile anterioare nu o puteau distinge. Potrivit Institute of Science and Technology Austria, filamentele nebuloasei sunt alcătuite din lanțuri de noduri de gaz asemănătoare unor șiraguri de perle.

Imaginile au fost obținute cu telescopul Gemini North din Hawaii și reprezintă cea mai detaliată perspectivă de până acum asupra Pa 30. Studiul, publicat în The Astrophysical Journal, poate ajuta cercetătorii să înțeleagă un tip rar de explozie stelară și modul în care materia este aruncată în spațiu după aceasta.

„Perlele” cosmice sunt uriașe

Pa 30 era cunoscută deja pentru aspectul său de artificiu, cu filamente lungi care pornesc radial din centrul nebuloasei. Noile observații arată însă că aceste filamente nu sunt structuri netede. Ele sunt alcătuite din numeroase aglomerări individuale de gaz, cu dimensiuni surprinzător de uniforme.

Fiecare asemenea nod este enorm. Potrivit cercetătorilor, regiunea planetară a Sistemului Solar ar încăpea de aproximativ zece ori în interiorul unuia dintre ele. Observațiile au identificat de aproximativ zece ori mai multe structuri filamentare decât puteau fi văzute în imaginile anterioare.

În centrul exploziei se află o „stea zombie”

Pa 30 este și mai neobișnuită datorită obiectului care se află în centrul său. Explozia nu a distrus complet steaua, ci a lăsat în urmă un rest stelar denumit informal „stea zombie”. Cercetătorii clasifică evenimentul drept o supernovă de tip Iax, o categorie rară de explozii stelare incomplete.

O ipoteză este că Pa 30 s-a format după coliziunea a două pitice albe. Sistemul se află la aproximativ 7.500 de ani-lumină de Pământ și este singurul exemplu cunoscut de acest tip din Calea Lactee în care astronomii pot studia atât rămășița exploziei, cât și steaua supraviețuitoare din centru. Astfel de rămășițe spectaculoase arată câtă informație poate rămâne în urmă după o explozie de supernovă.

Explozia a fost observată de oameni înainte de inventarea telescopului

Sursele istorice indică faptul că fenomenul SN 1181 a fost văzut în august 1181. Este una dintre numai câteva supernove din Calea Lactee documentate de oameni înainte de apariția telescoapelor. Mult timp, astronomii nu au știut ce rămășiță cosmică trebuie asociată cu observațiile medievale, iar legătura cu Pa 30 a fost făcută abia în epoca modernă.

Gemini North a mai furnizat imagini spectaculoase ale etapelor finale din viața stelelor, inclusiv observații asupra unei nebuloase care ar putea ilustra viitorul îndepărtat al Soarelui. Instrumentele Gemini au surprins și structurile spectaculoase ale Nebuloasei Fluture. În cazul Pa 30, însă, astronomia modernă și observațiile făcute cu ochiul liber în Evul Mediu se întâlnesc în mod direct: oamenii care au privit cerul în 1181 au văzut explozia a cărei anatomie poate fi studiată astăzi în detalii de neimaginat pentru epoca lor.