Scandal după marea „descoperire” OpenAI: un matematician acuză compania că i-a furat munca

Ceea ce trebuia să fie una dintre cele mai spectaculoase demonstrații ale puterii inteligenței artificiale s-a transformat, în doar câteva ore, într-o controversă uriașă despre cine merită creditul pentru o descoperire matematică. OpenAI a anunțat că un sistem AI intern ar fi găsit o soluție pentru celebra problemă Navier-Stokes, însă profesorul de matematică Tristan Buckmaster, de la New York University, susține că firma ar fi profitat de cercetarea pe care el o desfășura împreună cu Levent Alpöge. Disputa a fost relatată pe larg de Wired și a provocat deja reacții puternice în comunitatea academică.

Controversa este cu atât mai sensibilă cu cât Buckmaster spune că a folosit inclusiv instrumentele dezvoltate de OpenAI în timpul cercetării sale. Compania neagă însă categoric că cercetătorii sau agenții săi AI ar fi accesat munca nepublicată a celor doi matematicieni. Recunoaște totuși că nu poate exclude complet posibilitatea ca date anonimizate rezultate din utilizarea produselor sale să fi contribuit, indirect, la îmbunătățirea modelelor.

Descoperirea care ar putea rezolva una dintre marile probleme ale matematicii

În centrul poveștii se află ecuațiile Navier-Stokes, folosite pentru descrierea mișcării fluidelor, de la apă și curenți oceanici până la aer și turbulențe. Întrebarea care îi preocupă de zeci de ani pe matematicieni este dacă aceste ecuații pot ajunge, în anumite condiții, la o singularitate – practic, un punct în care valorile matematice cresc fără limită și modelul nu mai poate descrie fizic sistemul.

Problema existenței și regularității soluțiilor Navier-Stokes este unul dintre cele șapte „Millennium Prize Problems” stabilite de Clay Mathematics Institute în anul 2000. Pentru fiecare a fost rezervat un premiu de un milion de dolari. Dintre cele șapte probleme, numai Conjectura Poincaré a fost rezolvată și recunoscută oficial până acum.

Vezi și:

Întrebarea la care să nu răspunzi în grabă când ești oprit de Poliție în trafic. Ce recomandă un avocat șoferilor

OpenAI susține că sistemul său a identificat un scenariu în care o soluție inițial netedă poate dezvolta o singularitate într-un timp finit. Compania spune că rezultatul a fost produs cu ajutorul unui model intern descris drept „semnificativ mai capabil” decât GPT-6 Astra și al unei infrastructuri formate din aproximativ 10.000 de agenți AI care au lucrat în paralel.

Potrivit datelor publicate de companie, agenții au ajuns la rezultat după aproximativ 88 de ore. Pentru problema Navier-Stokes au fost generate aproximativ 2,7 milioane de mesaje și circa 130 de miliarde de tokenuri de output. Este o demonstrație a modului în care grupurile de agenți AI pot colabora și dezvolta comportamente extrem de complexe atunci când primesc suficientă putere de calcul și autonomie.

Tristan Buckmaster acuză OpenAI că a profitat de cercetarea sa

Problema este că OpenAI nu lucra singură în această direcție. Tristan Buckmaster și Levent Alpöge, cercetător la Anthropic, făceau progrese în studiul singularităților unor ecuații pentru dinamica fluidelor. OpenAI afirmă chiar în propria prezentare că proiectul său a început pe 1 septembrie, după ce în interiorul comunității matematice au apărut zvonuri potrivit cărora două dintre Millennium Prize Problems ar fi putut fi rezolvate. Compania spune că ulterior a realizat că informațiile respective aveau legătură cu Buckmaster și Alpöge.

Vezi și:

ChatGPT devine mult mai vizual: noua interfață poate genera grafice, hărți și instrumente interactive

ChatGPT pentru adolescenți, criticat pentru modul în care îi ține în conversație chiar și în situații de criză

Buckmaster consideră însă că succesiunea evenimentelor ridică semne serioase de întrebare. El susține că OpenAI și-ar fi concentrat resursele asupra problemei după ce a aflat despre progresul cercetării sale și a sugerat că există asemănări suspecte între direcțiile urmate.

Un detaliu extrem de sensibil este faptul că matematicianul folosise Codex pentru a-l ajuta la verificarea muncii sale. În acest context, cazul deschide o problemă mult mai mare privind ceea ce se întâmplă cu informațiile introduse de cercetători în sistemele AI. Subiectul modului în care sunt procesate conversațiile și datele oferite serviciilor precum ChatGPT devine deosebit de important atunci când informația respectivă reprezintă cercetare academică nepublicată.

Buckmaster mai afirmă că matematicianul OpenAI Sébastien Bubeck ar fi încercat să îl convingă să publice fără ca Alpöge să apară drept coautor. Potrivit versiunii lui Buckmaster, după ce a refuzat și a spus că ar putea face publice discuțiile, Bubeck i-ar fi răspuns: „Why would you ruin your career?”. Bubeck a respins public acuzațiile, calificând versiunea evenimentelor prezentată de Buckmaster drept falsă și inflamatorie.

OpenAI neagă acuzațiile, dar admite o zonă gri

OpenAI afirmă că nici angajații implicați, nici agenții AI care au lucrat la problemă nu au avut acces la munca celor doi cercetători înainte ca aceasta să fie făcută publică. Compania susține că nu au fost accesate date specifice ale utilizatorilor pentru rezolvarea problemei Navier-Stokes.

Totuși, formularea folosită ulterior de OpenAI a atras atenția. Compania spune că, deși consideră scenariul puțin probabil, nu poate exclude posibilitatea ca date anonimizate provenite din utilizarea produselor sale de către cei doi cercetători să fi contribuit la îmbunătățirea modelelor. Este tocmai genul de zonă gri care ar putea deveni tot mai importantă pe măsură ce modele precum GPT-5.6 sunt folosite pentru cercetare științifică și sarcini tot mai complexe.

OpenAI precizează și că nu intenționează să revendice premiul de un milion de dolari oferit de Clay Mathematics Institute. Compania își prezintă rezultatul în primul rând drept o demonstrație a ritmului în care evoluează sistemele sale AI și a capacității acestora de a contribui la cercetare matematică avansată.

Dincolo de disputa privind cine a ajuns primul la rezultat, cazul ridică însă o întrebare incomodă pentru întreaga comunitate științifică: ce se întâmplă atunci când cercetătorii folosesc instrumente AI dezvoltate de companii care au, în același timp, resursele necesare pentru a pune propriile modele să lucreze la exact aceleași probleme?

Celebrul matematician Terence Tao a avertizat că simplul zvon potrivit căruia cineva lucrează la o problemă importantă ar putea deveni suficient pentru a declanșa un efort AI uriaș care să ajungă la rezultat înaintea cercetătorilor inițiali. În opinia sa, un asemenea fenomen ar putea crea un stimulent periculos pentru oamenii de știință: să nu mai împărtășească direcții promițătoare de cercetare, cu riscul de a afecta una dintre tradițiile fundamentale ale științei moderne – colaborarea deschisă.

Samsung are un truc ascuns în One UI care poate schimba complet ecranul principal al telefonului