Ridicarea greutăților ar putea schimba grăsimea corporală înainte să slăbești. Ce au descoperit cercetătorii după doar șapte zile

Antrenamentele de forță ar putea începe să producă modificări importante în țesutul adipos chiar înainte ca numărul de pe cântar să scadă. Un studiu realizat de cercetători de la Universitatea din Campinas, Brazilia, și publicat în revista Life Sciences arată că, în cazul șoarecilor obezi, doar șapte sesiuni de antrenament de forță au fost suficiente pentru a activa mecanisme asociate cu descompunerea grăsimilor și pentru a reduce dimensiunea celulelor adipoase, înainte de apariția unei scăderi a greutății corporale, potrivit ScienceAlert.

Rezultatele nu demonstrează încă faptul că același efect apare identic la oameni. Studiul a fost realizat exclusiv pe animale și pe o perioadă foarte scurtă. Totuși, cercetătorii spun că datele oferă o explicație biologică pentru motivul pentru care antrenamentul cu greutăți poate avea beneficii metabolice chiar dacă acestea nu sunt imediat vizibile pe cântar.

Ce s-a întâmplat cu grăsimea după doar șapte sesiuni

Pentru experiment, cercetătorii au folosit șoareci masculi Swiss care fuseseră ținuți timp de 14 săptămâni pe o dietă bogată în grăsimi. Animalele din grupul de antrenament au fost puse să urce o scară de aproximativ 70 de centimetri cu greutăți atașate de coadă, un model experimental folosit pentru a reproduce efortul specific antrenamentelor de forță.

Fiecare sesiune presupunea 20 de urcări, cu pauze de 60-90 de secunde, la aproximativ 70% din capacitatea maximă de efort a animalelor. În total au fost efectuate șapte sesiuni.

Vezi și:

Până la ce venit primești ajutor pentru încălzire în 2026. Sumele acordate și unde trebuie depusă cererea

După această perioadă, cercetătorii au analizat țesutul adipos mezenteric, adică grăsimea viscerală din jurul intestinelor. Comparativ cu șoarecii obezi sedentari, animalele care făcuseră antrenament prezentau o masă mai mică de grăsime în această zonă și adipocite de dimensiuni mai mici.

Important este că modificările au apărut înainte de o scădere semnificativă a greutății corporale. Autorii studiului consideră că acest lucru arată că unele efecte ale exercițiilor fizice pot începe la nivel molecular înainte ca schimbarea să devină evidentă exterior.

Organismul începea să favorizeze descompunerea grăsimii

Cercetătorii au urmărit în special două componente implicate în lipoliză, procesul prin care organismul descompune trigliceridele stocate în celulele adipoase: proteina ABHD5 și enzima ATGL.

Vezi și:

„Pastila de sport” a trecut primul test pe oameni. Medicamentul promite să imite unele efecte ale exercițiilor fizice

La șoarecii obezi și sedentari, nivelurile ABHD5 erau reduse. După șapte zile de antrenament de forță, expresia genei și cantitatea acestei proteine au crescut, iar interacțiunea sa cu mecanismele care activează ATGL s-a îmbunătățit. Au fost observate și creșteri ale formelor fosforilate ale HSL și PLIN1, alți markeri asociați cu activarea lipolizei.

În paralel, cercetătorii au observat o reducere a expresiei genei Scd1. Aceasta este implicată în metabolismul lipidelor și în sinteza unor acizi grași, iar activitatea sa fusese mai ridicată în țesutul adipos al animalelor obeze sedentare.

Combinația acestor modificări sugerează că țesutul adipos începea să se deplaseze de la un profil favorabil acumulării de grăsime către unul mai activ din punct de vedere metabolic și mai orientat către mobilizarea lipidelor.

Cântarul nu spune întotdeauna imediat ce se întâmplă în organism

Leandro Pereira de Moura, unul dintre autorii studiului, atrage atenția asupra unei situații familiare multor persoane care încep să se antreneze: lipsa unei scăderi rapide în greutate poate crea impresia că exercițiile fizice nu funcționează.

Studiul sugerează însă că procesele metabolice se pot modifica înainte ca efectele să fie vizibile pe cântar. În cazul animalelor analizate, după numai o săptămână erau deja mai puțin active unele dintre mecanismele care favorizează acumularea grăsimilor și mai active cele implicate în descompunerea acestora.

Autorii subliniază și faptul că antrenamentele de forță nu trebuie văzute drept un înlocuitor pentru exercițiile aerobice. Cele două tipuri de activitate pot activa mecanisme metabolice comune, dar și căi diferite. Din acest motiv, Moura consideră că asocierea lor rămâne una dintre cele mai eficiente strategii pentru persoanele care urmăresc reducerea grăsimii corporale.

Rezultatele sunt promițătoare, dar studiul are limite importante

Cea mai importantă limitare este faptul că experimentul a fost făcut pe șoareci, nu pe oameni. Autorii spun explicit că rezultatele nu pot fi transferate automat la populația umană și că sunt necesare studii clinice pentru a vedea dacă aceleași mecanisme apar și în cazul persoanelor cu obezitate.

Studiul a analizat doar șoareci masculi, pe termen scurt, și s-a concentrat pe un singur tip de țesut adipos, cel mezenteric. Cercetătorii mai precizează că evaluarea lipolizei s-a bazat în principal pe markeri de expresie și fosforilare și nu pe măsurarea directă a întregului flux de descompunere a grăsimilor.

Următoarele cercetări vor trebui să urmărească efectele pe termen mai lung, alte depozite de grăsime și eventualele diferențe legate de sex și vârstă.

Chiar și cu aceste limite, studiul oferă un indiciu interesant: efectele antrenamentelor cu greutăți ar putea începe mult înainte ca progresul să se vadă pe cântar. În cazul șoarecilor obezi analizați, doar șapte sesiuni au fost suficiente pentru a modifica unele dintre mecanismele moleculare care controlează acumularea și descompunerea grăsimilor.

Ai lucrat 15 ani în România și 20 în străinătate. Cine îți plătește pensia și cum se împart anii