REVIEW „Nocturne”, noul serial de pe Apple TV, este absolut genial. Stephen Graham ne oferă un criminal în serie demn de Hannibal Lecter, într-un thriller de nota 10

Uneori, este suficient un singur episod ca să îți dai seama că ai descoperit ceva cu adevărat special. „Nocturne” reușește asta încă din primele minute, construind o atmosferă atât de intensă și o poveste atât de captivantă, încât devine aproape imposibil să te desprinzi de ecran. Am văzut primele trei episoade și pot spune, fără să exagerez, că este unul dintre cele mai bune începuturi de serial pe care le-am urmărit în ultima vreme. Atmosfera, povestea, tensiunea, distribuția și, mai ales, interpretarea absolut fenomenală a lui Stephen Graham m-au convins că avem în față o producție cu potențial uriaș. Pentru mine, cel puțin până acum, este un serial de nota 10.

Partea ironică este că nu mi-a fost deloc simplu să îl urmăresc. Deși Apple TV s-a lansat oficial în România, cu surle și trâmbițe, serviciul încă nu funcționează corespunzător pe multe televizoare, inclusiv în cazul meu, un LG. Așa că am fost nevoită să găsesc alte mijloace pentru a vedea „Nocturne”. Și este mare păcat, pentru că Apple TV realizează, în opinia mea, unele dintre cele mai bune producții ale momentului, în special când vine vorba despre seriale. Iar „Nocturne” nu face decât să îmi confirme această convingere.

Lansat pe 30 octombrie 2026, serialul este inspirat din romanele „The Sandman” și „Lazarus”, semnate de Lars Kepler, pseudonimul literar al soților suedezi Alexandra Coelho Ahndoril și Alexander Ahndoril. Producția aduce împreună câteva nume extraordinare, printre care Liev Schreiber, Zazie Beetz și Stephen Graham, într-o poveste despre crime, obsesii, traume și capacitatea înspăimântătoare a unui om de a controla psihologic persoanele din jurul său.

Un criminal în serie care îți intră în minte. Premisa unui thriller psihologic perfect

Povestea îl urmărește pe Jonah Lynn, interpretat de Liev Schreiber, un fost militar și detectiv specializat în omucideri, care încearcă să își găsească liniștea într-un orășel din Pennsylvania, după o carieră marcată de tragedii personale și cazuri devastatoare. Numai că trecutul nu poate fi abandonat atât de ușor, mai ales când unul dintre cei mai periculoși criminali în serie pe care i-a întâlnit vreodată continuă să reprezinte o amenințare, chiar și din spatele gratiilor.

Acest criminal este Jurek Walter, interpretat de Stephen Graham, un individ de o inteligență terifiantă, închis într-o unitate psihiatrică de maximă securitate. Walter nu este genul de antagonist care are nevoie de arme, de violență explicită sau de demonstrații de forță pentru a inspira groază. Cea mai periculoasă armă a lui este mintea. Știe să identifice vulnerabilitățile oamenilor, să le exploateze slăbiciunile și să îi manipuleze până în punctul în care aceștia ajung să facă lucruri inimaginabile.

Când una dintre victimele sale, considerată dispărută de ani întregi, reapare în viață, Jonah este atras din nou într-o investigație care nu i-a dat niciodată pace. Există însă o altă persoană dispărută, iar timpul devine un adversar la fel de periculos precum criminalul însuși.

În această ecuație intră Saga Bauer, interpretată de Zazie Beetz, o agentă FBI curajoasă, inteligentă și impulsivă, care are o legătură personală profundă cu Jonah. Saga ajunge să se infiltreze în spitalul psihiatric în care este închis Walter, încercând să obțină informații din interior. Evident, lucrurile sunt mult mai complicate decât par, iar apropierea de un asemenea monstru presupune riscuri pe care nici măcar pregătirea profesională nu le poate anticipa.

Nu vreau să intru prea mult în detaliile poveștii, pentru că „Nocturne” este unul dintre acele seriale care merită descoperite fără spoilere. Pot spune însă că primele trei episoade construiesc o atmosferă sufocantă, în care pericolul pare să existe permanent, inclusiv atunci când aparent nu se întâmplă nimic.

Stephen Graham este absolut fenomenal. Jurek Walter, un nou Hannibal Lecter?

Să vorbim despre principalul motiv pentru care „Nocturne” mi se pare genial: Stephen Graham. Actorul britanic oferă o interpretare atât de bună, încât, sincer, mi se pare că ar merita toate premiile importante ale industriei pentru acest rol. Și spun asta după numai trei episoade.

Graham nu mai are nevoie de prezentări, mai ales după succesul extraordinar al serialului „Adolescence”, de pe Netflix, unde l-a interpretat pe Eddie Miller, tatăl unui adolescent acuzat de crimă. Actorul a fost recompensat pentru această producție cu premii Emmy, Globul de Aur și BAFTA, demonstrând că este unul dintre cei mai valoroși interpreți ai generației sale. De altfel, „Adolescence”, pe care Graham l-a și creat alături de Jack Thorne, a devenit un adevărat fenomen cultural.

Numai că, în „Nocturne”, actorul face ceva complet diferit. Dacă în „Adolescence” ne impresiona prin vulnerabilitate, durere și umanitate, aici ne înspăimântă prin răceală, cruzime și o inteligență aproape inumană. Transformarea este remarcabilă.

Este imposibil să nu îl compari pe Jurek Walter cu Hannibal Lecter, celebrul criminal interpretat de Anthony Hopkins în „The Silence of the Lambs” și, ulterior, de Mads Mikkelsen în serialul „Hannibal”. De altfel, comparația a fost făcută deja de numeroși critici internaționali, inclusiv de publicații precum Radio Times și RogerEbert.com. Și există motive foarte bune pentru asta.

Ambii criminali sunt extrem de inteligenți, amândoi reușesc să manipuleze oamenii din spatele unor ziduri aparent imposibil de penetrat și amândoi transformă conversațiile obișnuite în adevărate jocuri psihologice. Totuși, Graham reușește să își construiască propria versiune de monstru.

Jurek Walter nu are eleganța aproape aristocratică a lui Hannibal Lecter. Nu emană acel rafinament intelectual seducător. În schimb, este brutal prin simpla sa prezență, imprevizibil și profund tulburător. Felul în care vorbește, tonalitatea vocii, pauzele dintre cuvinte și expresiile feței creează un disconfort fantastic.

Există momente în care nu face aproape nimic, dar ai impresia că urmează să se întâmple ceva îngrozitor. Iar acesta este, pentru mine, semnul unei interpretări cu adevărat extraordinare.

Nu știu dacă Stephen Graham va ajunge să fie recompensat pentru „Nocturne” la următoarele gale importante, dar, din ce am văzut până acum, merită cu prisosință. Este genul de rol care îți rămâne în minte mult după terminarea episodului.

Liev Schreiber și Zazie Beetz completează o distribuție excepțională

Ar fi nedrept să vorbesc exclusiv despre Stephen Graham, pentru că „Nocturne” beneficiază de o distribuție foarte bine aleasă. Liev Schreiber, cunoscut în special pentru rolul din „Ray Donovan”, îl interpretează pe Jonah Lynn cu o intensitate reținută, care contrastează perfect cu personalitatea tulburătoare a antagonistului.

Jonah este un om distrus de propriul trecut, care încearcă să funcționeze într-o lume în care aproape tot ce a iubit i-a fost luat. Schreiber transmite această suferință fără să transforme personajul într-o caricatură a detectivului traumatizat. Este credibil, obosit, încăpățânat și, mai ales, obsedat să rezolve cazul care i-a marcat existența.

Zazie Beetz, pe care publicul o cunoaște din „Atlanta”, „Joker” și „Deadpool 2”, aduce în poveste energia de care aceasta are nevoie. Saga Bauer este un personaj complex, cu propriile traume și motivații, dar și cu o doză considerabilă de curaj, uneori la limita imprudenței.

Mi-a plăcut enorm dinamica dintre Saga și Jonah, precum și felul în care relația lor adaugă o componentă emoțională unei povești care, altfel, ar putea deveni exclusiv un exercițiu de suspans și violență psihologică.

Distribuția secundară îi include pe Bill Camp, Rory Culkin, Chrissy Metz, Poorna Jagannathan și Gary Carr. Rory Culkin, în special, merită urmărit pentru interpretarea unui angajat al spitalului psihiatric, prins într-un mediu în care vulnerabilitatea poate deveni fatală.

Fiecare personaj pare să aibă un rol precis în mecanismul poveștii. Cel puțin după primele trei episoade, nu am avut senzația că există personaje introduse inutil sau scene care să umple artificial timpul.

Regia, atmosfera și scenariul transformă „Nocturne” într-un thriller de neratat

„Nocturne” a fost creat pentru televiziune de Rowan Joffé și dezvoltat de John Hlavin, care este și showrunner, ambii având responsabilități de scenariu și producție executivă. Primele două episoade sunt regizate de Tim Van Patten, un nume cu o experiență impresionantă în televiziune, asociat cu producții precum „The Sopranos”, „Boardwalk Empire”, „Game of Thrones” și „Masters of the Air”. Din echipa regizorală face parte și Allen Coulter, responsabil de al treilea episod.

Serialul este produs de A+E Studios în asociere cu Range Studios, iar printre producătorii executivi se numără, alături de creatorii săi, Liev Schreiber, Zazie Beetz și autorii romanelor originale. Se vede că în spatele proiectului există oameni care înțeleg foarte bine mecanismele unui thriller psihologic.

Din punct de vedere vizual, „Nocturne” este superb în întunecimea lui. Paleta cromatică rece, spațiile claustrofobice ale spitalului, peisajele apăsătoare și modul în care sunt construite cadrele contribuie la o atmosferă aproape insuportabilă de tensiune.

Mi-a plăcut foarte mult și ritmul. Serialul nu simte nevoia să îți ofere permanent acțiune pentru a-ți menține atenția. Uneori, un simplu schimb de replici este mai intens decât o scenă violentă. Alteori, tăcerea devine mai înfricoșătoare decât orice amenințare explicită.

Montajul, coloana sonoră și jocul actorilor funcționează împreună pentru a crea senzația că ceva rău se pregătește în permanență. Personal, ador genul acesta de thriller, în care frica vine mai ales din ceea ce anticipezi, nu neapărat din ceea ce vezi.

Sigur, există critici internaționali care consideră că povestea este prea încărcată, că unele situații sunt improbabile sau că serialul împrumută prea mult din universul lui Hannibal Lecter. Pot să înțeleg aceste observații, însă nu le împărtășesc. Cel puțin până în acest moment, nu am simțit că „Nocturne” încearcă să copieze fără personalitate alte producții celebre.

Dimpotrivă, mi se pare că folosește inteligent elementele familiare ale genului pentru a construi o poveste cu propria identitate. Iar faptul că există influențe evidente din „The Silence of the Lambs” nu reprezintă, pentru mine, un defect.

Verdict după primele trei episoade: nota 10, fără niciun reproș. Sper doar să se mențină la același nivel

Recunosc că am început „Nocturne” cu așteptări destul de mari, mai ales datorită lui Stephen Graham și reputației pe care Apple TV și-a construit-o în ultimii ani. Cu toate acestea, serialul a reușit să mă surprindă și să îmi depășească așteptările.

Primele trei episoade mi-au oferit exact ceea ce îmi doresc de la un thriller psihologic de calitate: o poveste captivantă, personaje complicate, o atmosferă apăsătoare, suspans autentic și interpretări memorabile. Nu am simțit nicio clipă nevoia să grăbesc o scenă sau să verific cât timp mai durează episodul. Dimpotrivă, la finalul fiecăruia mi-am dorit imediat să îl văd pe următorul.

Iar Stephen Graham… pur și simplu nu am suficiente cuvinte de laudă. Dacă în „Adolescence” m-a impresionat profund, în „Nocturne” m-a lăsat fără cuvinte. Este absolut genial în rolul lui Jurek Walter și cred că personajul are toate șansele să devină unul dintre cei mai memorabili criminali în serie din televiziunea ultimilor ani.

Nu vreau să mă grăbesc să declar „Nocturne” o capodoperă definitivă, pentru că mai sunt șapte episoade de urmărit. Știm cu toții că există seriale care încep extraordinar și se pierd pe parcurs, iar finalul poate schimba radical percepția asupra întregii povești.

Dar, sincer, sper din tot sufletul să nu fie cazul aici.

Deocamdată, nu am absolut nimic de reproșat. Nici scenariului, nici regiei, nici actorilor, nici ritmului în care este construită povestea. Mi-a plăcut enorm și consider că este unul dintre cele mai promițătoare seriale ale anului 2026.

Voi reveni cu o recenzie completă după difuzarea ultimului episod, pentru a vedea dacă povestea reușește să își păstreze nivelul și, mai ales, dacă finalul se ridică la înălțimea acestui început spectaculos.

Până atunci, verdictul meu este cât se poate de clar: „Nocturne” este un thriller psihologic extraordinar, iar Stephen Graham oferă o demonstrație de actorie care merită văzută.

10/10 – Excelent