„Project Hail Mary” este marele pariu SF al anului: filmul cu Ryan Gosling pe care l-am văzut la cinema și e făcut pentru asta

ENTERTAINMENT

Filmul este programat să ajungă în cinematografele din România din 14 martie 2026

Am văzut „Project Hail Mary” la cinema, la invitația InterComFilm, și pot spune fără rezerve că este cel mai așteptat SF al anului și, mai important decât atât, este și genul de blockbuster care chiar livrează. Nu vorbim doar despre un film cu ambiții mari, efecte spectaculoase și o vedetă uriașă în centru, ci despre o producție care reușește să păstreze emoția, umorul și sentimentul de aventură într-un echilibru rar. Filmul este programat să ajungă în cinematografele din România din 14 martie 2026, iar durata lui este de aproximativ 157 de minute (ar fi putut să-l facă probabil cu 20 de minute mai scurt, dar te prinde acțiunea, nu te plictisești).

Trebuie să menționez că romanul este disponibil în format audio și pe AudioTribe, citit de actorul Andrei Huțuleac – lucrul acesta l-am aflat la vizionarea de presă de aseară, unde am participat la o tombolă și am câștigat un abonament pe platforma de audio-book-uri. După ce am văzut filmul, sigur vreau să ascult și cartea.

„Project Hail Mary” este regizat de Phil Lord și Christopher Miller, pe un scenariu scris de Drew Goddard după romanul lui Andy Weir, autorul cărții „The Martian”. În rolul principal îl vedem pe Ryan Gosling, care îl interpretează pe Ryland Grace, un profesor de științe care se trezește singur pe o navă spațială, fără să își amintească cine este și cum a ajuns acolo. Pe măsură ce memoria îi revine, descoperă că este prins într-o misiune disperată de salvare a Pământului. Din distribuție mai fac parte Sandra Hüller, Lionel Boyce, Ken Leung și Milana Vayntrub, iar muzica este semnată de Daniel Pemberton. La nivel de producție apar nume precum Amy Pascal, Ryan Gosling, Phil Lord, Christopher Miller, Aditya Sood, Rachel O’Connor și chiar Andy Weir.

Primul lucru pe care trebuie să-l spun despre film este că funcționează exact cum sperai să funcționeze o adaptare după Andy Weir: este inteligent, amuzant, accesibil și suficient de spectaculos încât să îți amintească de ce SF-ul mare, văzut în sală, rămâne una dintre cele mai plăcute experiențe de cinema. Dar, spre deosebire de multe producții care se mulțumesc să fie doar zgomotoase și frumoase, „Project Hail Mary” are și inimă. Iar asta se simte aproape în fiecare etapă a poveștii.

Vezi și:

Tensiuni majore în Turcia: NATO doboară a treia rachetă lansată din Iran în două săptămâni

Cum s-a referit Volodimir Zelenski la Nicuşor Dan după întâlnirea de la Cotroceni. Momentul a atras atenţia celor prezenţi

Ryan Gosling ține filmul în spate, dar nu este singurul motiv pentru care funcționează

Ryan Gosling este alegerea perfectă pentru Ryland Grace. Personajul lui nu este eroul clasic, dur, infailibil și sigur pe el. Din contră, filmul îl construiește ca pe un om inteligent, vulnerabil, speriat și uneori chiar comic în reacțiile sale. Gosling profită excelent de toate aceste nuanțe și oferă o interpretare care ține filmul viu de la început până la sfârșit. Are carismă, dar nu joacă totul în registrul de star cool. Își lasă personajul să fie confuz, panicat, dezordonat și profund uman.

Tocmai asta face ca miza poveștii să funcționeze. În loc să urmărești doar un om trimis să salveze lumea, urmărești un om care încearcă mai întâi să se adune pe sine și care n-a vrut să fie acolo în primul rând. Iar în filmul acesta, partea de reconstrucție personală este la fel de importantă ca partea de aventură spațială. Ryland Grace nu este doar un astronaut improvizat, ci un tip care trebuie să își redescopere curajul, limitele și rostul într-o situație imposibilă.

Sandra Hüller aduce și ea greutate filmului, iar Lionel Boyce, Ken Leung și Milana Vayntrub completează bine ansamblul, chiar dacă filmul gravitează în mod evident în jurul lui Gosling. Un element foarte important este și personajul Rocky, extraterestrul care devine una dintre cheile emoționale ale poveștii. James Ortiz este creditat pentru această componentă esențială a filmului, iar relația dintre Ryland Grace și Rocky este una dintre cele mai reușite și mai calde construcții din întregul blockbuster. M-a emoționat până la lacrimi exact această prietenie, fiind unul dintre marile atuuri ale filmului, alături de tonul lui sincer și de energia lui aventuroasă.

Vezi și:

„Prometheus” a ajuns pe Netflix: legătura cu universul Alien, de ce merită filmul SF revăzut acum

Trailerul final „Project Hail Mary” cu Ryan Gosling a schimbat tot. Când vezi filmul SF al anului în cinema VIDEO

Ce mi-a plăcut foarte mult este că filmul nu tratează știința doar ca decor cool, ci chiar o lasă să stea în centru. Acum… evident că am citit pe internet multe teorii științifice care demontează filmul, multe plotholes, dar nu sunt în măsură să vorbesc despre asta. Nu mă pricep și prefer să mă bucur de film așa cum e – până la urmă, e un film artistic, nu un documentar științific.

Evident, totul este ambalat în limbaj de blockbuster, dar Lord și Miller au suficientă încredere în public încât să lase ideile să respire. Nu simplifică agresiv, nu infantilizează și nu transformă totul într-o succesiune de explozii. Din contră, o bună parte din farmecul filmului vine tocmai din felul în care te face să te bucuri de logică, observație și descoperire.

De ce „Project Hail Mary” este atât de bun și de ce merită văzut la cinema

Filmul arată excelent. Nu este doar un SF scump, ci un SF care chiar profită de scară, lumină și compoziție. Greig Fraser, directorul de imagine, contribuie decisiv la acest sentiment de spectacol curat și mare, iar rezultatul este genul de film care nu pare făcut pentru a fi „bifat” pe streaming, ci pentru a fi văzut într-o sală, cu ecran mare și sunet puternic (a fost filmat special pentru formatul Imax). Primele reacții și recenziile publicate în presa internațională au lăudat exact această combinație dintre vizual, ritm și emoție, descriind filmul drept o aventură science-fiction vibrantă și emoționantă.

În același timp, nu este un film rece. Asta m-a surprins cel mai plăcut. Deși pornește de la o premisă uriașă, salvarea planetei, nu se pierde în solemnitate și nu cade în capcana autosuficienței. Are umor bine dozat, are tandrețe și are acea capacitate rară de a construi mirare autentică. Te face să simți că participi la o aventură, nu doar că urmărești o demonstrație tehnică foarte scumpă.

Mai are un mare merit: durata nu apasă. La peste două ore și jumătate, te-ai putea aștepta la porțiuni în care ritmul cade, dar filmul este surprinzător de bine controlat. Structura lui, bazată și pe descoperirea treptată a memoriei lui Ryland Grace, îl ajută mult. Informația vine porționat, tensiunea se construiește natural, iar alternanța dintre mister, explicație științifică și relația dintre personaje îl ține viu aproape permanent.

Da, există și momente în care simți formula hollywoodiană. Nu este un film experimental, nu reinventează radical genul și nici nu își propune să fie o meditație cerebrală în stilul celor mai reci SF-uri contemporane. Dar tocmai aici stă inteligența lui: știe exact ce fel de film vrea să fie. Nu fuge de spectacol, dar nici nu sacrifică emoția pentru efect. Nu fuge de accesibilitate, dar nici nu renunță la idei.

Pentru mine, verdictul este clar: „Project Hail Mary” e bun. Chiar foarte bun pentru zona lui de cinema mare, popular și inteligent. Are un Ryan Gosling excelent, are regia sigură a lui Phil Lord și Christopher Miller, are un scenariu care știe să transforme știința în divertisment și are acel ingredient pe care multe blockbustere îl pierd pe drum: suflet. Faptul că filmul intră în cinematografe pe 14 martie îl transformă automat într-un titlu pe care trebuie să-l pui pe listă, mai ales dacă îți place science-fiction-ul care combină aventura cu ideile și emoția.

Într-un an în care multe producții mari încearcă să te impresioneze prin amploare, „Project Hail Mary” reușește ceva mai valoros: te face să te implici. Și tocmai de aceea, da, merită tot hype-ul. Pentru mine, este nu doar cel mai așteptat SF al anului, ci și unul dintre rarele filme mari recente care chiar se ridică la nivelul așteptărilor.