Programatorii concediați în „revoluția AI” au construit o inteligență artificială care să înlocuiască CEO-ul. OpenExecutive întoarce automatizarea împotriva șefilor

Google Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Programatorii concediați în „revoluția AI” au construit o inteligență artificială care să înlocuiască CEO-ul. OpenExecutive întoarce automatizarea împotriva șefilor
Foto: Shutterstock

După ani în care angajații au auzit că inteligența artificială le poate automatiza joburile, cineva a decis să aplice aceeași logică la vârful organigramei. Un grup de dezvoltatori care, potrivit TechRadar, și-ar fi pierdut locurile de muncă în timpul unei „transformări AI” a construit OpenExecutive, un sistem open-source conceput să preia o parte dintre sarcinile unui CEO și ale întregii echipe de conducere. Compania și directorul care i-ar fi concediat nu au fost identificați public, iar creatorii proiectului nu îl prezintă oficial drept un act de răzbunare.

Ideea apare într-un moment în care discuția despre inteligența artificială și locurile de muncă din IT a devenit tot mai serioasă. Până acum, presiunea automatizării a fost asociată în special cu programatorii juniori, angajații administrativi sau managerii intermediari. Playtech a relatat deja cum unele companii încearcă să reducă rolurile clasice de middle management cu ajutorul AI. OpenExecutive împinge însă experimentul încă un nivel mai sus: dacă un algoritm poate analiza date, propune strategii și decide ce trebuie făcut într-un departament, de ce nu ar putea face același lucru și pentru CEO?

Un CEO artificial format din opt directori AI

OpenExecutive nu este un singur chatbot căruia i s-a dat titlul de director. În spate funcționează opt agenți AI specializați, care sunt coordonați de un agent central și ale căror răspunsuri sunt combinate într-o singură „voce” executivă. Utilizatorul discută astfel cu ceea ce pare a fi un singur director virtual, deși sistemul consultă mai mulți specialiști în fundal.

Lista seamănă cu organigrama unei companii mari. Există un Chief Strategy Officer pentru strategie, fuziuni și achiziții, un CFO pentru modelare financiară și cash-flow, un director de resurse umane, un consilier juridic, un COO pentru operațiuni, un CMO pentru marketing și comunicare, un Chief Product Officer pentru strategie de produs și un agent dedicat comunicării cu board-ul și investitorii.

Sistemul poate primi documentele unei companii și le poate folosi drept context atunci când formulează recomandări. Are inclusiv memorie „episodică”: după conversații, extrage decizii, inițiative și recomandări importante și le stochează pentru a le putea utiliza ulterior. Există și un sistem de programare care poate readuce în atenție acțiuni sau termene importante.

Creatorii îl descriu drept un consilier executiv cu o bază de cunoștințe comparabilă cu cea studiată într-un program MBA. Această descriere este însă o afirmație de marketing a proiectului, nu o certificare Harvard și nici dovada că sistemul are pregătirea sau competența unui director uman. Repository-ul include o bază de cunoștințe de business și permite sistemului să caute informații relevante în documentele încărcate.

OpenExecutive folosește acum Claude Sonnet 5 și Opus 5

Materialele publicate la începutul lunii septembrie descriau OpenExecutive ca fiind construit în principal pe Claude Sonnet 4.6, cu Claude Opus 4.7 rezervat sarcinilor mai dificile. Proiectul evoluează însă rapid. Versiunea actuală a repository-ului indică Claude Sonnet 5 drept model implicit pentru Executive și majoritatea agenților, iar Claude Opus 5 este folosit pentru raționament avansat în strategie, finanțe, juridic și comunicarea cu board-ul.

Codul este disponibil public sub licență Apache 2.0, ceea ce înseamnă că proiectul poate fi inspectat, modificat și utilizat inclusiv în produse comerciale, cu respectarea condițiilor licenței. Arhitectura folosește Python și FastAPI pe partea de backend, Next.js pentru interfață, ChromaDB pentru căutarea prin documente și SQLite pentru memorie.

OpenExecutive nu este nici singurul semn că AI-ul începe să urce spre vârful companiilor. Mark Zuckerberg lucrează deja la un agent AI care să îl ajute în activitatea de CEO al Meta. Separat, compania a explorat și ideea unui „Mark Zuckerberg digital” care să poată comunica cu angajații.

Diferența este că Zuckerberg privește AI-ul ca pe un instrument care să-i extindă capacitatea de conducere, în timp ce OpenExecutive este construit în jurul unei întrebări mult mai provocatoare: cât din munca unui director poate fi împărțită în sarcini și apoi automatizată?

AI-ul poate face treaba unui CEO, dar nu poate fi încă CEO

Răspunsul scurt este că OpenExecutive nu poate, în forma actuală, să înlocuiască juridic un director general. Sistemul este un consilier executiv. Nu poate semna documente în numele unei companii, nu poate prelua responsabilitatea juridică pentru decizii și nu poate fi tras la răspundere atunci când o strategie recomandată produce pierderi. Decizia finală și responsabilitatea rămân la oameni.

Totuși, proiectul arată cât de multe dintre activitățile asociate conducerii unei companii sunt compatibile cu AI-ul actual. Analiza financiară, construirea unor scenarii, compararea alternativelor, sintetizarea rapoartelor, pregătirea prezentărilor pentru board, analiza concurenței sau elaborarea unei strategii de marketing sunt exact tipurile de activități la care modelele lingvistice au devenit tot mai performante.

Rămân însă zonele în care automatizarea întâmpină o problemă fundamentală: responsabilitatea, relațiile umane, negocierea, gestionarea conflictelor și deciziile luate în situații în care nu există un răspuns matematic corect. Un algoritm poate recomanda concedierea a 2.000 de oameni pentru reducerea costurilor. Nu el trebuie însă să explice decizia angajaților, investitorilor și autorităților și nici să suporte consecințele atunci când strategia se dovedește greșită.

Aici se află și ironia OpenExecutive. Dacă angajaților li se cere tot mai des să demonstreze că oferă ceva ce AI-ul nu poate reproduce, aceeași întrebare începe să poată fi adresată și directorilor care aprobă automatizarea. OpenExecutive nu anunță dispariția CEO-ului, dar arată că „AI-ul îți poate face o parte din muncă” nu mai este un argument care se oprește neapărat la ușa biroului șefului.