Planul auto pentru 2030 ar putea fi schimbat în Marea Britanie, chiar când vânzările de electrice cresc puternic

Planul auto pentru 2030 ar putea fi schimbat în Marea Britanie, chiar când vânzările de electrice cresc puternic
Mașini electrice și termice în Marea Britanie

Marea Britanie a redeschis una dintre cele mai sensibile discuții ale industriei auto europene: cât de repede trebuie obligați constructorii să treacă de la motoarele cu ardere internă la automobile cu emisii zero.

Guvernul britanic a lansat pe 14 august 2026 o consultare privind regulile Zero Emission Vehicle, iar producătorii, furnizorii, operatorii de încărcare, dealerii și consumatorii sunt invitați să își prezinte opiniile. Important este că, în acest moment, vorbim despre o analiză și o consultare, nu despre o decizie definitivă de reducere a țintelor.

Regulile actuale prevăd o creștere progresivă a ponderii vehiculelor cu emisii zero, cu o țintă de 80% pentru automobilele noi în 2030 și trecerea la 100% vehicule noi cu emisii zero în 2035.

Piața electrică crește chiar în timp ce regulile sunt reevaluate

Momentul ales pentru consultare este interesant. Potrivit datelor prezentate de autoritățile britanice, mai mult de una din patru mașini noi vândute în iulie a fost electrică, iar înmatriculările de vehicule electrice au crescut cu aproximativ 45% comparativ cu aceeași lună din anul anterior.

În total, pe șoselele britanice circulă deja peste două milioane de automobile electrice.

În același timp, prețurile carburanților reprezintă o presiune suplimentară. Un nivel de 1,62 lire sterline pentru litrul de benzină înseamnă, la cursul actual, aproximativ 1,89 euro pe litru. Pentru motorină, un nivel de 1,92 lire înseamnă aproximativ 2,25 euro pe litru.

Sunt valori care fac diferența de cost dintre alimentarea unei mașini termice și încărcarea unui automobil electric mai ușor de observat pentru șofer.

Industria auto privește însă tranziția dintr-o perspectivă diferită. Constructorii trebuie să investească simultan în baterii, platforme electrice, fabrici și lanțuri de aprovizionare, în timp ce cererea pentru diferite tipuri de propulsie nu evoluează identic de la un segment la altul.

De aici apare presiunea pentru mai multă flexibilitate.

Scenariile vehiculate în presa britanică au inclus posibilitatea coborârii țintei de 80% pentru 2030, dar o asemenea modificare nu trebuie prezentată ca fiind deja adoptată. Consultarea se desfășoară până în octombrie 2026 și abia ulterior poate apărea o direcție legislativă clară.

Pentru România, lecția importantă este cât de rapid se pot schimba politicile auto

Marea Britanie nu mai face parte din Uniunea Europeană și are propriul cadru legislativ pentru automobile. Totuși, piața britanică este suficient de mare încât deciziile de acolo să influențeze strategiile constructorilor care vând aceleași modele pe întregul continent.

Pentru un șofer din România, partea relevantă este alta: tranziția către automobile electrice nu este determinată exclusiv de faptul că tehnologia devine mai bună. Este accelerată sau încetinită prin taxe, subvenții, infrastructură și reguli impuse constructorilor.

În România, discuția despre achiziția unei electrice este legată frecvent de prețul inițial, posibilitatea încărcării acasă și existența stațiilor rapide pe traseele lungi. Într-o piață precum cea britanică, politica publică încearcă să influențeze direct inclusiv gama pe care producătorii sunt stimulați să o vândă.

Există și o problemă de predictibilitate. Industria auto planifică modele și fabrici cu mulți ani înainte. Dacă obiectivele sunt schimbate frecvent, constructorii pot avea dificultăți în a decide cât de rapid să mute investițiile de la motoarele termice către baterii și platforme electrice.

Pe de altă parte, menținerea unor ținte foarte dure atunci când cererea nu ține pasul poate obliga producătorii să suporte costuri suplimentare sau să reducă oferta de automobile termice mai repede decât și-ar dori cumpărătorii.

De aceea, consultarea britanică este relevantă dincolo de granițele Regatului Unit. Nu este doar o confruntare între mașina electrică și cea pe benzină, ci un test pentru modul în care guvernele pot conduce o transformare industrială fără să rupă legătura dintre obiectivele politice, cererea consumatorilor și capacitatea producătorilor de a se adapta.