Pisicile și stăpânii lor au o legătură biologică surprinzătoare. Ce au descoperit cercetătorii despre hormonii iubirii și ai stresului

Potrivit unui studiu realizat de cercetători japonezi și prezentat de ScienceAlert, între pisici și oamenii alături de care trăiesc există o asociere surprinzătoare a nivelurilor de oxitocină, hormon implicat în formarea legăturilor sociale. Mai mult, nivelurile ridicate ale acestui hormon la feline au fost asociate cu o stare emoțională mai bună și cu valori mai scăzute ale cortizolului, hormon implicat în răspunsul la stres, la stăpânii lor.

Pisicile și stăpânii lor par să aibă niveluri corelate ale hormonului atașamentului

Cercetarea, publicată în revista științifică iScience, a fost coordonată de Saho Takagi, de la Universitatea Kyoto din Japonia, și a urmărit relația dintre doi hormoni importanți: oxitocina și cortizolul.

Oxitocina este cunoscută popular drept „hormonul iubirii”, deoarece participă la formarea relațiilor sociale, la atașament și la anumite interacțiuni afective. Cortizolul, în schimb, este implicat în reglarea răspunsului organismului la stres și în gestionarea energiei.

Oamenii de știință au recrutat inițial 19 proprietari și 29 de pisici. Pentru comparațiile hormonale au putut utiliza însă datele provenite de la 24 de feline și 17 stăpâni, deoarece nu au reușit să colecteze probele necesare de la toate animalele.

Participanților le-au fost analizate câte trei probe de urină, iar cercetătorii au calculat nivelurile medii ale hormonilor. Proprietarii au completat și chestionare referitoare la stările emoționale experimentate în săptămânile anterioare.

Rezultatele au arătat că persoanele cu niveluri mai ridicate de oxitocină aveau tendința să trăiască alături de pisici care prezentau, la rândul lor, niveluri mai mari ale aceluiași hormon.

Descoperirea sugerează că între oameni și feline ar putea exista o legătură fiziologică asociată relației lor afective.

Ipoteza completează cercetări anterioare despre modul în care mângâierea unei pisici poate influența oxitocina și legătura emoțională dintre om și animal.

Totuși, autorii subliniază că această asociere nu demonstrează că hormonii celor două specii cresc și scad simultan.

Pisicile cu niveluri ridicate de oxitocină au stăpâni care raportează mai puțină anxietate

Una dintre cele mai interesante observații ale cercetătorilor a fost asocierea dintre nivelul oxitocinei la pisici și starea emoțională a proprietarilor.

Persoanele care trăiau alături de feline cu valori mai ridicate ale acestui hormon au raportat, în general, niveluri mai reduse de furie, confuzie, anxietate și dispoziție depresivă.

De asemenea, cercetătorii au observat că nivelurile mai mari de oxitocină ale pisicilor erau asociate cu valori mai scăzute ale cortizolului la proprietari.

Analiza a necesitat însă anumite ajustări statistice. Deoarece unii participanți aveau mai multe pisici, cercetătorii au grupat datele în funcție de gospodărie, pentru a evita supraestimarea rezultatelor.

După această ajustare, numai legăturile dintre oxitocina felinelor și nivelurile de anxietate și confuzie ale proprietarilor au rămas susținute statistic.

Prin urmare, rezultatele nu demonstrează că pisicile elimină stresul sau că prezența lor produce automat o îmbunătățire a sănătății mintale.

O explicație posibilă este că persoanele care se simt deja mai bine interacționează mai mult cu animalele lor, ceea ce ar putea influența relația observată.

Saho Takagi consideră că mângâierea poate reprezenta unul dintre mecanismele implicate. Contactul fizic afectuos ar putea stimula oxitocina atât la om, cât și la pisică, contribuind la consolidarea relației.

Această interpretare este compatibilă cu observațiile despre gesturile subtile prin care pisicile comunică afecțiunea față de stăpâni, însă mecanismul hormonal exact necesită investigații suplimentare.

Cercetătorii au urmărit cât timp petrec pisicile lângă stăpânii lor

Pentru a înțelege mai bine interacțiunile dintre animale și proprietari, echipa japoneză a folosit dispozitive Bluetooth de mici dimensiuni, montate pe zgărzile pisicilor.

Acestea transmiteau semnale către telefoanele stăpânilor, permițând estimarea timpului petrecut de feline în apropierea oamenilor.

Datele au arătat că proprietarii care se aflau, în general, mai aproape de pisicile lor raportau niveluri mai ridicate de energie și vitalitate.

Interesant este că numărul anilor petrecuți împreună nu a fost asociat cu aceste rezultate. Astfel, apropierea fizică observată în perioada studiului părea mai relevantă decât durata totală a conviețuirii.

Totuși, dispozitivele Bluetooth nu puteau identifica exact tipul interacțiunii. O pisică adormită lângă stăpân și una care primea mângâieri puteau genera semnale asemănătoare.

Cercetătorii nu au putut stabili, așadar, dacă simpla apropiere, contactul fizic sau alte comportamente explică asocierile descoperite.

Într-un test comportamental separat, pisicile cu niveluri mai ridicate de oxitocină au manifestat o tendință mai mare de a se apropia de o persoană aflată într-o zonă delimitată. Persoana respectivă putea fi atât proprietarul, cât și un necunoscut.

Acest rezultat sugerează că oxitocina ar putea avea legătură cu sociabilitatea generală a felinelor, nu exclusiv cu atașamentul față de o anumită persoană.

Ce nu poate demonstra încă studiul despre relația dintre oameni și pisici

Deși descoperirile sunt interesante, cercetarea prezintă mai multe limitări importante. În primul rând, eșantionul a fost relativ mic, iar 16 dintre cei 19 proprietari recrutați erau femei.

În al doilea rând, analizele au comparat valorile hormonale medii, fără să urmărească modificările care apar înainte și după o interacțiune concretă dintre om și animal.

Pentru a demonstra o sincronizare hormonală, cercetătorii ar trebui să măsoare în repetate rânduri nivelurile oxitocinei și să observe dacă acestea evoluează asemănător la pisică și la proprietar.

De asemenea, studiul nu a identificat o asociere clară între nivelurile cortizolului la cele două specii. O explicație posibilă este diferența dintre momentele recoltării probelor: urina oamenilor a fost colectată dimineața, în timp ce probele provenite de la pisici au fost obținute atunci când acest lucru era posibil.

Cortizolul variază natural pe parcursul zilei, astfel că aceste diferențe de program ar fi putut influența rezultatele.

Cercetarea oferă totuși indicii interesante despre complexitatea relației dintre oameni și animalele de companie. Pisicile nu sunt doar ființe independente care împart aceeași locuință cu noi, ci animale capabile să formeze legături sociale importante.

Aceste relații se exprimă prin comportamente variate, inclusiv apropiere fizică, tors, frecarea capului de stăpân sau gesturile prin care pisicile își manifestă încrederea și atașamentul.

Pentru a înțelege mai bine mecanismele biologice, oamenii de știință intenționează să investigheze modificările hormonale înainte și după interacțiuni specifice, precum mângâierea.

Până atunci, concluzia este una promițătoare, dar prudentă: între pisici și stăpânii lor există asocieri hormonale care merită explorate, iar apropierea dintre cele două specii ar putea avea o componentă fiziologică încă insuficient înțeleasă.