ONU susține o nouă hartă a lumii, care arată dimensiunea reală a continentelor. De ce a fost contestată reprezentarea folosită timp de secole
Timp de peste 200 de ani, harta lumii folosită pe scară largă a fost construită pe baza unei proiecții care mărește artificial regiunile aflate în apropierea polilor. Din acest motiv, Groenlanda pare aproape la fel de mare ca Africa, deși continentul african are o suprafață de aproximativ 14 ori mai mare. În septembrie 2026, Organizația Națiunilor Unite a susținut adoptarea unei noi reprezentări cartografice, numită Equal Earth, care redă mai corect dimensiunile continentelor.
Disputa privind felul în care ar trebui reprezentată planeta nu este însă una recentă. Cu mult înainte de apariția proiecției Mercator, trei geografi și istorici din Antichitate, Herodot, Strabon și Pliniu cel Bătrân, aveau opinii diferite despre dimensiunea continentelor și despre locul pe care acestea îl ocupau în lume. Ideile lor arată că hărțile au fost asociate de-a lungul timpului nu doar cu geografia, ci și cu prestigiul și puterea politică, scrie The Conversation.
De ce harta Mercator face Africa să pară mai mică decât este
Reprezentarea cartografică folosită timp de peste două secole își are originile într-o hartă realizată în 1569 de geograful flamand Gerardus Mercator. Proiecția Mercator a fost concepută în special pentru navigație, deoarece permite trasarea unor rute maritime utile navigatorilor. Totuși, această metodă de reprezentare a suprafeței sferice a Pământului pe o hartă plană produce distorsiuni importante.
Cu cât o regiune este mai apropiată de poli, cu atât pare mai mare pe hartă. Groenlanda, Canada și nordul Rusiei sunt astfel reprezentate la dimensiuni mult mai mari decât cele reale. În schimb, regiunile apropiate de Ecuator, printre care Africa, nu beneficiază de aceeași amplificare.
Diferența devine evidentă atunci când sunt comparate Africa și Groenlanda. Deși pe harta Mercator cele două teritorii par să aibă dimensiuni apropiate, Africa este de aproximativ 14 ori mai mare decât insula arctică.
O alternativă a fost dezvoltată în 2018 de cartografii Bojan Šavrič, Tom Patterson și Bernhard Jenny. Numită Equal Earth, această proiecție păstrează mai corect proporțiile suprafețelor continentelor și oferă o imagine mai apropiată de realitate asupra dimensiunilor lor relative.
La 4 septembrie 2026, ONU a adoptat o moțiune înaintată de reprezentanți ai statului Togo și susținută de mai multe țări africane, prin care a sprijinit folosirea noii hărți. Campania din spatele inițiativei susține că reprezentarea Mercator poate transmite, chiar și fără intenție, impresia că Africa și populațiile sale ocupă un loc secundar din punct de vedere politic și cultural.
Herodot considera că Europa este mult mai mare decât celelalte continente
Discuțiile despre proporțiile continentelor existau încă din Grecia Antică. În volumul al patrulea al lucrării „Istorii”, Herodot, istoric și geograf grec din secolul al V-lea î.e.n.., critica reprezentările realizate de cartografii care îl precedaseră. El considera că hărțile lor împărțeau lumea în mod artificial și îi reproșa acestei abordări faptul că Asia era prezentată ca având aceeași dimensiune ca Europa.
Herodot respingea și ideea unei lumi circulare, înconjurate de Ocean, considerând că o asemenea reprezentare nu reflecta corect realitatea geografică. În propria sa descriere, Europa era mult mai întinsă decât Asia și Libia, denumirea folosită în Antichitate pentru Africa.
Istoricul observa că diferențele dintre cele trei continente erau considerabile și că Europa se întindea de-a lungul celorlalte două, având o lățime mult mai mare. El nu oferea însă măsurători precise pentru suprafața Africii, ci își susținea evaluarea prin descrieri geografice.
Viziunea lui Herodot era, așadar, diferită de cea a altor autori antici. El nu accepta împărțirea lumii în trei regiuni aproape egale și considera că Europa ocupa o poziție mult mai importantă prin dimensiunile sale.
Strabon și Pliniu cel Bătrân legau dimensiunea continentelor de puterea politică
Strabon, geograf grec care a scris în perioada dominației romane, în secolul I e.n.., avea o altă perspectivă. În volumul al XVII-lea al lucrării „Geografie”, el contesta împărțirea lumii locuite în trei continente, deoarece aceasta putea sugera în mod greșit că Europa, Asia și Libia aveau suprafețe egale.
În opinia sa, Africa era mult prea mică pentru a reprezenta o treime din lumea locuită. Strabon considera că nici măcar dacă ar fi fost adunată cu Europa, suprafața celor două continente nu ar fi egalat-o pe cea a Asiei. El admitea chiar că Africa ar putea fi mai mică decât Europa.
Argumentul său nu se oprea însă la dimensiunile geografice. Strabon asocia suprafața redusă a Africii cu o presupusă inferioritate politică și economică. Deșerturile și așezările dispersate erau folosite pentru a susține ideea că dimensiunea și caracteristicile unui teritoriu influențează puterea acestuia.
Pliniu cel Bătrân, naturalist și autor roman din secolul I e.n., a prezentat o perspectivă diferită în lucrarea „Istoria naturală”. El considera Europa cel mai frumos și mai important continent, descriind-o drept locul de origine al romanilor, poporul care cucerise numeroase teritorii.
Pliniu susținea că Europa ar putea reprezenta jumătate din suprafața lumii, nu doar o treime, așa cum afirmau alte surse. Într-o altă secțiune a lucrării, oferea estimări mai detaliate: Europa ar fi fost de aproape o dată și jumătate mai mare decât Asia și de peste două ori mai întinsă decât Africa.
Calculele sale se bazau pe măsurători preluate din mai multe surse, unele dintre ele contradictorii. Cu toate acestea, mesajul era relevant: Pliniu lega dimensiunea și frumusețea Europei de statutul romanilor de cuceritori ai lumii. Dacă Strabon folosea dimensiunile reduse ale Africii pentru a-i descrie presupusa lipsă de putere, Pliniu prezenta întinderea Europei ca pe o confirmare a superiorității romane.
Ce înseamnă noua hartă susținută de ONU
Dezbaterile din Antichitate arată că reprezentarea continentelor a fost influențată de mult timp de percepții politice și culturale. Dimensiunile atribuite diferitelor regiuni nu erau privite întotdeauna ca simple informații geografice, ci puteau fi folosite pentru a susține idei despre putere, importanță și statut.
Inițiativa susținută de ONU pornește de la o preocupare asemănătoare: felul în care este desenată lumea poate influența percepția asupra locului ocupat de fiecare continent. În cazul Africii, diferența dintre suprafața reală și cea sugerată de proiecția Mercator a devenit unul dintre principalele argumente ale campaniei pentru o reprezentare mai echilibrată.
Equal Earth păstrează proporțiile relative ale suprafețelor continentelor, astfel încât Africa să nu mai pară comparabilă ca dimensiune cu Groenlanda. Noua proiecție nu elimină toate compromisurile necesare pentru a reprezenta o planetă sferică pe o suprafață plană, dar corectează una dintre cele mai cunoscute distorsiuni ale hărților tradiționale.