Oamenii de știință au descoperit o zonă a creierului unde oxitocina și frica se întâlnesc

Oxitocina este asociată de obicei cu apropierea dintre oameni, încrederea și legăturile sociale, însă un nou studiu sugerează că rolul acesteia în creier este mult mai complex. Cercetătorii au identificat, la șoareci, un grup restrâns de neuroni sensibili la oxitocină care pare să participe atât la comportamentul social, cât și la procesul prin care creierul învață că un pericol nu mai există.

Descoperirea atrage atenția asupra unei regiuni numite talamusul paraventricular, sau PVT, implicată în procese precum stresul, motivația și reglarea comportamentului emoțional. Rezultatele studiului, publicat în revista Brain, oferă o posibilă explicație pentru legătura dintre mecanismele care controlează interacțiunile sociale și cele care ne ajută să depășim frica.

Aceiași neuroni par implicați în comportamentul social și în frică

Pentru a afla ce rol au neuronii sensibili la oxitocină din PVT, cercetătorii japonezi au folosit șoareci modificați genetic și au intervenit selectiv asupra acestei populații de celule. În unele experimente, activitatea neuronilor a fost redusă, iar în altele a fost stimulată, pentru a observa cum se modifică reacțiile animalelor.

Atunci când neuronii au fost inhibați, șoarecii au devenit mai puțin interesați să interacționeze cu animale necunoscute. Rezultatul a fost observat în două teste diferite și nu pare să fi fost provocat de faptul că animalele se mișcau mai puțin sau deveniseră mai anxioase.

Vezi și:

Pensia anticipată pentru femei în 2026. Ce acte trebuie depuse și când sunt necesare certificatele de naștere ale copiilor

Interesant este că stimularea acelorași neuroni nu a făcut automat șoarecii mai sociabili. Acest lucru sugerează că activitatea lor poate fi necesară pentru desfășurarea normală a comportamentului social, fără ca simpla activare să fie suficientă pentru a declanșa dorința de apropiere.

Cercetătorii au analizat apoi legătura cu frica. Șoarecii au fost învățați să asocieze un anumit spațiu cu un șoc electric ușor. Ulterior, animalele au fost introduse din nou în acel spațiu, însă fără să mai primească șocul. Astfel, cercetătorii au putut observa cât de repede învățau că locul respectiv nu mai reprezenta un pericol.

Când neuronii sensibili la oxitocină au fost inhibați, șoarecii și-au păstrat amintirea inițială a fricii, dar au avut dificultăți în a înțelege că situația devenise sigură. Ei au continuat să înghețe de teamă atunci când reveneau în spațiul respectiv.

Vezi și:

De ce respirația pe nas te poate calma. Oamenii de știință au descoperit un circuit direct între nas și creier

Oxitocina nu are același efect în toate zonele creierului

Activarea neuronilor a produs efectul opus în primele etape ale procesului de eliminare a fricii. Șoarecii au prezentat mai puține reacții de înghețare, ceea ce sugerează că acești neuroni ar putea contribui la învățarea faptului că un pericol a trecut.

Efectul nu a fost însă de durată. La testările efectuate a doua zi și o săptămână mai târziu, diferența nu s-a mai menținut. Rezultatul este important deoarece arată că influența oxitocinei asupra fricii nu pare să fie una simplă sau permanentă.

Cercetătorii au observat și că neuroni similari aflați în alte regiuni ale creierului nu au produs aceleași modificări asupra comportamentului social. Cu alte cuvinte, nu este suficient să existe receptori pentru oxitocină. Contează foarte mult unde se află celulele asupra cărora acționează hormonul și în ce context sunt activate.

Această observație susține rezultate mai vechi potrivit cărora oxitocina nu generează întotdeauna apropiere și comportamente sociale pozitive. În funcție de circuitul cerebral implicat și de situație, efectele sale pot fi diferite.

Ce legătură ar putea exista cu autismul și anxietatea

Cercetătorii au încercat să vadă dacă există și indicii relevante pentru oameni. Pentru acest lucru, au analizat date de la 30 de adolescenți japonezi, dintre care 19 aveau diagnostic de tulburare din spectrul autist, iar 11 nu aveau acest diagnostic.

Nivelul de oxitocină din salivă a fost comparat cu anumite caracteristici observate prin RMN la nivelul talamusului și cu evaluări ale unor trăsături comportamentale asociate autismului. Au fost observate anumite asocieri între nivelul hormonului, caracteristicile talamusului și comportament, însă rezultatele sunt preliminare.

Studiul are și limite importante. Experimentele pe animale s-au concentrat în principal asupra șoarecilor masculi, iar activarea artificială a neuronilor nu reproduce exact modul în care oxitocina este eliberată în mod natural în creier. În plus, măsurarea oxitocinei din salivă nu arată neapărat ce se întâmplă cu hormonul în interiorul creierului.

Prin urmare, rezultatele nu demonstrează că oxitocina controlează direct comportamentul social sau eliminarea fricii la oameni. Ele indică însă o posibilă conexiune care merită investigată.

De ce unele cabluri USB-C nu funcționează cu PC-ul tău, deși se potrivesc perfect în port