O stea moartă, înconjurată de resturi de planete, oferă indicii despre viitorul Sistemului Solar

O stea care și-a încheiat viața activă păstrează în jurul ei două inele de resturi planetare. Sistemul J1328−1450 oferă astronomilor indicii despre ceea ce ar putea rămâne, într-un viitor foarte îndepărtat, și în jurul Soarelui.

Steaua este o pitică albă: nucleul dens rămas după ce un astru asemănător Soarelui și-a pierdut straturile exterioare. Un asemenea obiect nu mai susține fuziunea nucleară, dar poate rămâne fierbinte și luminos foarte mult timp.

Două inele separate și posibile corpuri care au supraviețuit

Potrivit Observatorului European Austral, observațiile realizate cu VLT, în Chile, indică două inele gazoase separate de un gol. Cercetarea condusă de Nicola Pietro Gentile Fusillo, publicată în Nature Astronomy, a fost prezentată pe 27 octombrie.

Cercetătorii propun că structura este menținută de două corpuri: unul de câțiva kilometri și altul posibil comparabil cu Pluto sau Luna. Aceste dimensiuni sunt estimări, iar existența corpurilor reprezintă o interpretare a observațiilor.

Vezi și:

Radar ascuns după un copac, un pod sau o clădire. Este legală amenda dacă șoferul nu a putut vedea echipajul?

Inelele conțin calciu, oxigen, magneziu și fier. Diferențele de magneziu ar putea indica origini în corpuri distincte sau în straturi diferite ale aceluiași corp, precum scoarța și nucleul.

Reprezentare artistică a discului de resturi planetare din jurul piticei albe J1328−1450. (Sursă: eso.org)

Cum pot fi studiate resturile unui sistem planetar

Datele provin de la instrumentul X-shooter, care analizează lumina înregistrată de telescop. Cele trei componente ale sale acoperă împreună radiația ultravioletă, lumina vizibilă și infraroșul apropiat. Lumina este descompusă în lungimi de undă, pentru a obține un spectru cu informații pe care o fotografie obișnuită nu le-ar putea oferi.

Intervalul acoperit de instrument este de la 300 la 2.500 de nanometri. Spectrul înregistrează intensitatea luminii la lungimi de undă diferite, iar cele trei detectoare lucrează simultan. Această acoperire largă permite studierea unor obiecte foarte diferite, de la corpuri apropiate și slab luminoase până la surse aflate la distanțe cosmice enorme.

Ce legătură are descoperirea cu viitorul Soarelui

NASA explică faptul că Soarele va intra în faza de gigantă roșie peste aproximativ cinci miliarde de ani. Pe măsură ce combustibilul din nucleu se epuizează, structura stelei se modifică, iar straturile exterioare se extind. Mercur va fi înghițit, iar transformarea va modifica radical condițiile din Sistemul Solar interior.

Ulterior, după pierderea învelișului exterior, va rămâne o pitică albă. Astfel de nuclee au dimensiuni comparabile cu Pământul, deși concentrează o masă stelară. Ele se răcesc treptat, pe parcursul a miliarde de ani. Denumirea de stea moartă se referă, așadar, la oprirea fuziunii, fără să însemne că obiectul dispare imediat sau încetează brusc să emită lumină.

O altă perspectivă asupra acestei evoluții apare în observațiile nebuloasei Crystal Ball, prezentate în articolul despre cum ar putea muri Soarele. Comparațiile cu asemenea sisteme ajută la înțelegerea etapelor finale ale stelelor, fără să stabilească în detaliu soarta fiecărei planete.

O stea moartă, înconjurată de resturi de planete, oferă indicii despre viitorul Sistemului Solar