O stea a fost surprinsă în timp ce își „mănâncă” lent vecinul. Procesul poate continua miliarde de ani

Astronomii au descoperit un sistem cosmic care pare să funcționeze după alte reguli decât scenariile dramatice observate până acum. O stea pitică roșie aflată la aproximativ 300 de ani-lumină de Pământ consumă încet materia unei pitice brune aflate extrem de aproape de ea, într-un proces atât de stabil încât ar putea continua timp de sute de mii sau chiar miliarde de ani. Descoperirea a fost anunțată de MIT, iar studiul a apărut în Nature Astronomy.

Sistemul poartă numele ZTF J0440+2325 și reprezintă prima observație directă a unui transfer stabil de materie de la un obiect substelar către o stea normală de masă mică. Până acum, astronomii cunoșteau fie sisteme stabile în care cele două corpuri rămân separate, fie cazuri în care o planetă sau un companion este înghițit rapid.

O orbită completă durează doar 87 de minute

Pitica brună și steaua se află incredibil de aproape una de alta. Companionul completează o orbită în numai 86,65 minute, iar întreaga orbită ar încăpea în diametrul Soarelui. Steaua are o masă de aproximativ 85 de ori mai mare decât Jupiter, iar pitica brună de circa 25 de ori masa celei mai mari planete din Sistemul Solar.

Piticile brune ocupă zona de graniță dintre planete și stele: sunt mai masive decât giganții gazoși obișnuiți, dar nu au suficientă masă pentru a susține fuziunea hidrogenului asemenea unei stele normale. Tocmai această graniță este dificil de stabilit pentru unele obiecte, lucru explicat și în materialul Playtech despre cele mai mari planete descoperite vreodată și diferența față de piticele brune.

Vezi și:

Întrebarea la care să nu răspunzi în grabă când ești oprit de Poliție în trafic. Ce recomandă un avocat șoferilor

Un „foc” permanent pe suprafața stelei

Gravitația stelei atrage un flux constant de materie din pitica brună. În loc să formeze un disc mare în jurul unui obiect compact, așa cum se întâmplă lângă găurile negre, materialul lovește direct suprafața stelei și produce o regiune extrem de fierbinte. Pe măsură ce sistemul se rotește, acel punct fierbinte intră și iese din câmpul vizual, producând variația neobișnuită de luminozitate care le-a atras inițial atenția cercetătorilor.

Rata estimată de pierdere a masei este de aproximativ o sută de miime din masa Pământului pe an. Pare enorm, dar reprezintă o cantitate foarte mică raportată la masa totală a piticei brune. De aceea procesul nu duce la o distrugere rapidă, așa cum se întâmplă în unele cazuri de înghițire planetară.

Un nou posibil destin pentru planete și pitice brune

Descoperirea arată că un obiect aflat prea aproape de steaua sa nu are doar două variante – să rămână intact sau să fie înghițit brutal. Poate exista și un scenariu intermediar, în care materia este transferată lent și stabil timp de perioade uriașe.

Cercetătorii vor acum să caute alte sisteme similare. Astfel de observații ar putea clarifica și evoluția obiectelor aflate la granița dintre planete și stele, precum piticele brune. Aceste corpuri sunt uneori atât de greu de clasificat încât un obiect observat de telescopul James Webb ar putea fi fie o galaxie foarte îndepărtată, fie o pitică brună neobișnuit de rece. ZTF J0440+2325 adaugă acum încă un comportament neașteptat acestei categorii de obiecte.

Facebook schimbă modul în care se deschide aplicația: Reels ajung în prim-plan