O fosilă de 100 de milioane de ani păstrează o scenă de groază: prădătorul care a mâncat un pterozaur și a devenit apoi pradă

O fosilă descoperită în zona aridă a statului Queensland, Australia, oferă una dintre cele mai spectaculoase dovezi despre lanțul trofic al oceanelor preistorice. Rămășițele aparțin unui ihtiozaur care mâncase un pterozaur cu puțin timp înainte de a fi atacat și parțial consumat de un prădător marin mult mai mare, potrivit ABC News.

Exemplarul are o vechime de aproximativ 100 de milioane de ani și a primit porecla „BOB”, prescurtare de la „Bag of Bones”, adică „sac de oase”. Deși a fost găsit fragmentat, conținutul stomacului și urmele de pe schelet le-au permis cercetătorilor să reconstituie o posibilă succesiune de evenimente extrem de violentă.

Fosila BOB a fost găsită într-un fost fund de mare

Rămășițele au fost descoperite în 2019, în apropierea localității Richmond din nord-vestul statului Queensland. Regiunea este astăzi uscată și prăfuită, dar în Cretacicul timpuriu se afla sub apele Mării Eromanga, o mare interioară care acoperea o parte considerabilă din Australia.

BOB era un ihtiozaur lung de aproximativ șase până la șapte metri. Aceste reptile marine semănau la exterior cu delfinii, dar nu aveau nicio legătură apropiată cu mamiferele actuale. Aveau corpuri adaptate pentru înot rapid, boturi alungite, dinți ascuțiți și ochi foarte mari.

Vezi și:

Taxele românilor în 2027: ce dispare, ce rămâne și unde pot apărea costuri mai mari. Mamele ar putea scăpa de CASS

Ihtiozaurii au fost printre cei mai de succes prădători ai mărilor preistorice, iar unele specii au atins dimensiuni enorme. O descoperire separată a scos la lumină cea mai mare reptilă marină cunoscută vreodată, un gigant care ar fi putut ajunge la aproximativ 25 de metri.

Scheletul lui BOB prezenta însă semnele unui sfârșit violent. Vertebrele și oasele din zona trunchiului erau sparte, mai multe coaste lipseau, iar cercetătorii au identificat peste 30 de urme de mușcături. Craniul și coada s-au păstrat mai bine, însă partea centrală a corpului fusese grav distrusă.

Setul de fosile de ihtiozaur, supranumit „BOB”, este scanat. (foto: Kronosaurus Korner Museum, Queensland, Australia)

Scanările au dezvăluit ultima masă a ihtiozaurului

Fosila a fost analizată prin imagistică avansată cu neutroni, o metodă care le permite specialiștilor să vadă structurile ascunse în rocă fără să distrugă specimenul. Scanările au scos la iveală oase de pește, resturi de cefalopode și fragmente din mandibula unui pterozaur.

Vezi și:

Insecta de 99 de milioane de ani botezată după aspiratorul din „Teletubbies”. Avea o „trompă” aproape de două ori mai lungă decât corpul

„Prădătorul de top” din Jurasic avea doar jumătate de metru. Creatura blănoasă care vâna în apă acum 165 de milioane de ani

Descoperirea reprezintă prima dovadă confirmată că ihtiozaurii consumau pterozauri. Aceste reptile zburătoare dominau cerul în timpul dinozaurilor, dar nu erau ele însele dinozauri. Exemplarul ar fi putut fi capturat după ce a aterizat pe apă sau ar fi putut fi găsit mort, plutind la suprafață.

Fragmentele pterozaurului au fost găsite spre partea din față a cavității corpului, nu în poziția în care cercetătorii s-ar fi așteptat să rămână conținutul stomacului. Una dintre explicații este că ihtiozaurul s-a izbit cu botul de fundul mării după moarte, iar impactul a împins resturile înainte.

Conservarea conținutului stomacal este extrem de rară. Animalul trebuie să moară la scurt timp după ce a mâncat și să fie acoperit rapid de sedimente, înainte ca acizii digestivi, bacteriile și curenții să distrugă dovezile. O altă descoperire spectaculoasă a prezentat o fosilă de ihtiozaur gestant, cu doi pui conservați în interiorul corpului.

Un pliozaur uriaș ar fi atacat prădătorul marin

Cercetătorii suspectează că rănile lui BOB au fost provocate de un pliozaur uriaș, posibil Kronosaurus queenslandicus. Acesta era unul dintre prădătorii de vârf ai Mării Eromanga și avea un cap masiv, fălci extrem de puternice și dinți capabili să sfărâme oasele altor reptile marine.

Nu se poate demonstra cu certitudine că pliozaurul a ucis ihtiozaurul. BOB ar fi putut muri din alte cauze, iar carcasa sa să fie consumată ulterior. Numărul mare al urmelor de mușcături și distrugerea severă a zonei centrale arată însă că un animal foarte puternic a atacat sau s-a hrănit cu acesta.

Fosila surprinde astfel trei niveluri ale aceluiași lanț trofic: pterozaurul a fost înghițit de ihtiozaur, iar ihtiozaurul a ajuns la rândul său hrană pentru un pliozaur gigantic. O situație asemănătoare a fost observată prin ultima masă păstrată în stomacul unui ihtiozaur, care conținea rămășițele unei reptile marine aproape la fel de mari.

Descoperirea nu arată cu exactitate cum s-a desfășurat atacul și nici dacă pterozaurul a fost vânat sau găsit mort. Ea oferă însă o dovadă rară despre relațiile dintre animalele care trăiau în ecosistemele marine ale Cretacicului. În locul unor simple oase izolate, BOB păstrează urmele unei întregi succesiuni de vânătoare, moarte și consum petrecute în urmă cu aproximativ 100 de milioane de ani.

Taste of Transylvania începe astăzi la București – meniul complet și prețuri. Weekendul gastronomic de la Muzeul Satului Dimitrie Gusti va spune o poveste ancorată în gusturi și experiențe memorabile