INTERVIU Grivița 53, primul teatru realizat de la zero în România, în ultimii 80 de ani. Detaliile „casei” construite pentru teatrul independent, cu fondatorii Chris Simion și Tiberiu Mercurian

Grivița 53 este un proiect cultural rar pentru București și pentru România: un teatru ridicat efectiv de la zero, prin inițiativă privată și cu sprijinul unei comunități, într-o țară în care astfel de construcții noi au fost aproape inexistente timp de decenii. Născut din ambiția regizoarei Chris Simion-Mercurian și a echipei sale, spațiul a prins contur în ani de fundraising, donații și implicare publică, cu ideea de a oferi teatrului independent o „casă” construită special pentru spectacol, nu adaptată dintr-o clădire veche.

Povestea lui e și una despre mobilizare: de la campaniile cu „cărămizi” simbolice cumpărate de susținători, până la inaugurarea din 2025 și lansarea primei producții în noua clădire, Grivița 53 a devenit un exemplu de infrastructură culturală făcută cu încăpățânare, răbdare și un pariu pe solidaritate.

La Playtech am discutat cu fondatorii Grivița 53, Chris Simion și Tiberiu Mercurian, iar dincolo de cifre, termene și șantiere, mi-a rămas senzația clară că proiectul acesta are greutatea unei reparații istorice pentru scena locală: un teatru construit de la zero, gândit pentru spectacole, nu „înghesuit” într-un spațiu improvizat.

Eu, fiind fiică de actriță, îmi dau seama cât de important e să existe o casă adevărată pentru teatru, un loc în care artiștii să nu trăiască mereu cu frica mutării, a chiriei care crește sau a programului făcut pe apucate, în funcție de ce sală mai e liberă. Un astfel de proiect ajută concret: oferă stabilitate trupelor independente, creează condiții tehnice decente (lumini, sunet, scenă, cabine), încurajează repetiții și premiere fără compromisuri și, poate cel mai important, le arată oamenilor că teatrul nu e un moft, ci o investiție în comunitate. Când ai un spațiu construit special pentru întâlnirea dintre public și povești, câștigi mai mult decât spectacole: câștigi un punct de coagulare culturală, un loc unde se formează public nou, unde artiștii cresc pe termen lung și unde orașul respiră altfel, cu mai mult curaj și mai multă imaginație.

Vezi și:

Cum funcționează drona marină MAGURA V5. Este una dintre cele mai avansate arme navale și poate parcurge până la 800 de kilometri

INTERVIU Chris Simion, fondatoare Grivița 53 

Chris Simion/Foto: Grivita53.ro

Ozana Mazilu (Playtech): Când te uiți înapoi la momentul în care ai decis să vinzi casa bunicii pentru a cumpăra terenul din Grivița 53, care e emoția dominantă: curaj, nebunie, responsabilitate sau pur și simplu destin?

Chris Simion: Responsabilitate. Pentru că nu a fost o reacție de moment, ci o decizie pe care am înțeles-o pe deplin înainte să o fac. Când alegi un drum care nu are precedent și nu are garanții, nu poți merge cu jumătăți de măsură. Nu l-am trăit ca pe un sacrificiu, ci ca pe un crez. Au existat emoții, desigur, dar deasupra lor a stat claritatea că dacă nu fac asta, nu voi schimba nimic.

Ozana Mazilu (Playtech): Spui adesea că visul teatrului de la zero nu poate fi construit cu compromisuri. Care a fost compromisul pe care ai refuzat să-l faci, chiar dacă asta ți-ar fi ușurat drumul?

Chris Simion: Teatrul acesta s-a născut din nevoia de curățenie și adevăr, iar dacă primul lucru pe care îl faci este să negociezi adevărul, atunci construcția nu începe curat. Compromisul de a te vinde pentru că ești disperat și faci alegeri greșite. Au existat momente în care lucrurile ar fi putut deveni mai simple, mai rapide sau mai sigure dacă acceptam anumite condiții. Dar acele condiții ar fi schimbat esența proiectului. Am preferat să dureze mai mult și să fie mai greu, dar să rămână fidel ideii inițiale. Pentru că oamenii simt când ceva e autentic și când nu e.

Foto: Grivița 53

Ozana Mazilu (Playtech): Care a fost momentul în care ai simțit cu adevărat că proiectul prinde viață, că nu mai e doar o idee personală, ci un demers colectiv?

Chris Simion: Nu a fost un singur moment, ci o acumulare. Dar a existat un punct clar: momentul în care oamenii au început să vină spre noi fără să fie rugați și au spus că vor să fie parte din acest vis. Atunci am înțeles că nu mai e un vis personal, ci o întâlnire. Teatrul Grivița 53 este început de mine și Tiberiu, dar este reușita unei comunități. În momentul în care lași loc să existe și celălalt și nu te pui pe tine în centru, lucrurile se construiesc altfel.

Ozana Mazilu (Playtech): În toți anii în care ai lucrat în spații improvizate, ce ai descoperit despre public, despre actor și despre tine, care a devenit fundament pentru Grivița 53?

Chris Simion: Despre public am descoperit că este deștept, că merge cu tine necondiționat dacă nu-l păcălești, dacă îi oferi autenticitate. Pentru mine spectatorii pe care-i ating emoțional sunt mai importanți decât cronicile pozitive. Despre actori am aflat că sunt cele mai fragile și complicate ființe pe care le-am cunoscut și asta nu este neapărat ceva rău. Că au un ego în nevoie permanentă de vizibilitate, de atenție. Sunt precum copiii. Dacă îi iubești, se deschid și au încredere. Altfel nu le miști sufletul și nu sunt o bucurie. Dar și când le miști sufletul, creează magie. Despre mine am descoperit că am mult mai mult umor și autoironie decât credeam, că m-am maturizat, că nu mai am așteptări, dar că îmi place să fiu surprinsă plăcut, că îmi mențin igiena, că mă respect și îmi respect principiile, că nu am nevoie de relații bazate pe interes, ci pe întâlniri.

Ozana Mazilu (Playtech): Ce înseamnă pentru tine, emoțional și profesional, construcția primului teatru privat ridicat de la zero în România după 78 de ani?

Chris Simion: La nivel personal, înseamnă un drum lung, complex, pe care am reușit să îl parcurg cu sens și împlinire. A fost ca o călătorie dusă la bun sfârșit. Dar după ce am ridicat clădirea, începe partea cu adevărat importantă, cea a construcției culturale. Și profesional de-abia de acum începe greul, să construim un demers artistic care să conteze, să construim o moștenire culturală, un reper cultural. Nu-i puțin ce ne-am propus. Emoțional, nu simt triumf, simt responsabilitate.

Foto: Grivița 53

Ozana Mazilu (Playtech): Cum vezi responsabilitatea unui teatru nou în raport cu generațiile care vin? Ce tip de conținut, ce formă, ce atitudine trebuie să aibă?

Chris Simion: Cred că responsabilitatea principală este să fie viu și onest. Generațiile care vin nu au nevoie de spectacole comode; au nevoie de experiențe noi. Un teatru trebuie să provoace, să pună întrebări, să creeze spațiu de reflecție. Nu cred în ideea de a proteja publicul de conținut puternic. Cred în respectul față de public. Iar respectul înseamnă să-i oferi conținut real.

Ozana Mazilu (Playtech): Ai spus că un spațiu teatral trebuie să fie mai mult decât o clădire: trebuie să fie „o insulă imaginară”. Cum va arăta în concret această „insulă” în Grivița 53?

Chris Simion: Demersul artistic definește întru totul această insula culturală pe care dorim să o construim în Teatrul Grivița 53. În așa fel încât spectatorul să se simtă parte din povestea noastră, nu doar în vizită. Spectacolele vor fi create pe dramatizari sau piese de teatru scrise special pentru teatrul nostru, spectacole de teatru fizic, teatru experimental, performance-uri, evenimente conexe care să fie unice și definite de teatrul nostru (concerte, expoziții, conferințe, lansări etc), ateliere, workshopuri… prin toate acestea vom dezvolta relația cu spectatorii la un alt nivel decât cel obișnuit.

Ozana Mazilu (Playtech): Proiectul vostru este și un gest de solidaritate. Ce te-a surprins cel mai mult în reacția oamenilor care au ales să fie „cărămizi” în acest vis?

Chris Simion: Încrederea lor. Asta m-a emoționat cel mai mult. Pentru că încrederea e cel mai fragil și cel mai valoros lucru pe care ți-l poate oferi cineva. Am întâlnit pe drum și scepticism, și ironie, și îndoială, e firesc. Dar am întâlnit și foarte multă solidaritate. Și solidaritatea nu e un cuvânt, e un gest concret. Când oamenii aleg să creadă în tine, devii responsabil nu doar pentru proiect, ci și pentru încrederea lor.

Ozana Mazilu (Playtech): Cum se împacă viziunea de artist, care caută libertate și spirit, cu realitatea de manager și fondator, care trebuie să gestioneze bugete, termene și legislație?

Chris Simion: Teatrul Grivița 53 pe partea de management este condus și organizat de Tiberiu Mercurian. Cu mine în această funcție am da faliment. Responsabilitatea mea este demersul artistic și aici nu sunt singură, sunt împreună cu un bord de profesioniști cu care lucrez, mă consult pentru a ne ține de ce am promis. Ceea ce am făcut și voi face este să mă implic în relația cu sponsorii, pentru că sunt întâlniri cu oameni, nu cu funcții sau branduri, sunt oameni pe care îi admir, care fac performanță în domeniul lor. Suntem norocoși că nu bifăm relații formale, ci avem o comunitate de parteneri care vin și cu aportul lor personal în acest demers. Și asta este bine și firesc și pentru compania pe care o reprezintă, căci altfel ies proiectele când există și emoție, suflet, viziune comună, nu doar strategie. Și am făcut împreună ce-am făcut. Eu personal am reprezentat o garanție în perioada construcției spațiului, reprezintă în continuare și în etapa actuală, când construim spiritul, energia, teatrul.

Foto: Grivița 53

Foto: Grivița 53

Ozana Mazilu (Playtech): Tehnologia schimbă felul în care se construiesc și se trăiesc experiențele culturale. Cum vezi integrarea tehnologiei în teatrul Grivița 53 – de la scenotehnică până la modul în care publicul interacționează cu producțiile?

Chris Simion: Tehnologia este un sprijin, nu un scop. Când este necesară și integrată firesc. Ne interesează să încurajăm tehnologia cu orice preț. Teatrul este emoție prin mijloace diferite de expresivitate. Poate fi transmisă emoția și prin tehnologie, dar nu mereu. O folosim acolo unde susține experiența artistică. Nu ne interesează tehnologia ca efect în sine, ci ce produce ea în interiorul celui care privește. Dacă nu este folosită gratuit artistic (cum se face de multe ori, abuziv, fără să fie nevoie de această intervenție, doar de dragul de a șoca, doar pentru că este un trend) atunci o folosim.

INTERVIU Tiberiu Mercurian, co-fondator Grivița 53 

Tiberiu Mercurian/Foto: Grivita53.ro

Ozana Mazilu (Playtech): Ai trecut de la marketing în corporații la marketingul unui proiect cultural independent. Care e diferența fundamentală în modul de lucru?

Tiberiu Mercurian: În primul rând, în corporații dispui de resursele puse la dispoziție de organizație. La Teatrul Grivița 53 trebuie să creăm aceste resurse și să ne descurcăm cu ce avem. Știți vorba aceea: cu bani poate oricine? Noi trebuie să ne descurcăm și fără bani de multe ori, iar asta este provocator. Mi se pare fascinantă solidaritatea unora dintre colaboratorii noștri. Oamenii apreciază ce facem și ni se alătură în demersul nostru de a schimba lumea din jur. Și aici am multe exemple, de la Florin, care ne ajută cu partea de producție – logo pe clădire, panouri fonoabsorbante; la Sorin și Andreea, care ne ajută cu expunere media; la Daniel, care ne ajută cu partea de research; sau Ionuț, care ne ajută cu monitorizarea mass media, și mulți mulți alții. Ei se știu și le mulțumesc mult.

Ozana Mazilu (Playtech): Ai spus că în echipa Grivița 53 ești „băiatul de la clape”. Cum reușești să traduci viziunile artistice în strategii și planuri concrete?

Tiberiu Mercurian: Am petrecut 25 de ani în corporații și am învățat foarte mult. Am șansa să aduc în zona artistică toată această experiență. Încerc să aduc metodă și rigoare în modul de a conduce Teatrul Grivița 53. Avem în față un drum lung, nebătătorit, și facem pionierat în antreprenoriatul cultural, iar asta este extrem de provocator.

Foto: Grivița 53

Foto: Grivița 53

Ozana Mazilu (Playtech): Ce provocări ai întâlnit în încercarea de a transforma un vis artistic într-un proiect sustenabil, cu finanțări, termene și indicatori?

Tiberiu Mercurian: Fiecare zi e o provocare, însă fără îndoială cele două încercări majore sunt finanțarea proiectelor pe care le gândim și crearea unei echipe care să funcționeze așa cum îmi doresc. Există o mare nedreptate în ceea ce privește finanțarea proiectelor. În continuare se acordă finanțări pe niște criterii greu de înțeles pentru mine și o lipsă de predictibilitate majoră. În ciuda faptului că am dat naștere unui proiect unic în România, investit cu încredere de peste 14.000 de români, cei care jurizează proiectele depuse în diversele call-uri ne tratează ca pe niște nou-veniți sau ca pe unii care sunt la început de drum. Ne onorează tratamentul de “new comeri”, însă noi visăm sus și avem nevoie de predictibilitate.

Ozana Mazilu (Playtech): Comunicarea unui proiect cultural poate fi dificilă într-o lume dominată de divertisment rapid. Cum lupți cu asta?

Tiberiu Mercurian: Cu răbdare, perseverență și continuitate. Totul pornește de la conceptul cultural pe care ni l-am propus și pe care ni l-am asumat și construim brandul Teatrului Grivița 53 în jurul acestui concept. Este un parcurs lung pentru că lucrurile temeinice necesită timp, dar asta nu ne sperie.

Foto: Grivița 53

Foto: Grivița 53

Ozana Mazilu (Playtech): Tehnologia influențează profund marketingul cultural. Ce instrumente digitale consideri esențiale pentru a aduce publicul către un teatru nou, încă nefinalizat?

Tiberiu Mercurian: Teatrul este finalizat și am demarat și programul artistic. Proiectele alese a fi prezentate în Teatrul Grivița 53 se adresează unui public tânăr și nu numai, cu performanțe ale artiștilor care surpind prin registrele abordate. Calitatea spectacolelor este ingredientul de bază. Asta generează buzz și word of mouth. În ziua de astăzi, fiecare specator fascinat de experiența trăită se transformă în ambasador. Postează, povestește despre, convinge 3 prieteni.

Și ca o noutate, în martie, Teatrul Grivița 53 găzduiește o microstagiune specială semnată de legendarul regizor Eugenio Barba, desfășurată între 7 și 22 martie 2026, eveniment care deschide programul internațional „Personalități iconice” și aduce în fața publicului 18 activități, de la spectacole pentru adulți și copii, până la ateliere, întâlniri cu publicul și un performance comunitar. În program sunt incluse producțiile „Hamlet’s Clouds”, „Compassion”, „An Ordinary Day in the Life of the Dancer Gregor Samsa” și „The Thrilling Violinists”, iar pentru tinerii actori și profesioniști din zona artelor performative sunt pregătite și masterclass-uri susținute de Eugenio Barba și Julia Varley, dedicate practicii teatrului antropologic și procesului de creație. Partenerii microstagiunii Barba 90, care au contribuit la realizarea acestui proiect, sunt Primăria Sectorului 1, Institutul Cultural Român, Institutul Cultural Italian, Raiffeisen Bank, Aqua Carpatica, De’Longhi, Euromedia, precum și alți susținători implicați.

Munca de acasă nu îi face automat pe angajați mai fericiți. Ce arată studiile despre joburile fără birou