INTERVIU Marian Crișan, regizorul „Lumina”: „Un film despre întrebările importante pe care ni le punem cu toții începând din copilărie”

Marian Crișan, regizorul „Lumina”, on set

„LUMINA” este al șaselea lungmetraj regizat de Marian Crișan, regizor care a câștigat Palme d’Or la Cannes în 2008 cu scurtmetrajul „MEGATRON”. A primit apoi Premiul Special al Juriului la Locarno pentru „MORGEN” (2010), iar „ROCKER” (2012) a avut premiera la Festivalul de la San Sebastián. Acum se întoarce în Munții Apuseni cu o poveste despre curaj, credință și drumul spre casă.

Filmul a fost selectat, alături de alte nouă producții din Europa, Asia și SUA, în Competiția Internațională de Filme pentru Tineri (International Competition Programme for Youth Feature Films) din cadrul Just Film, festivalul pentru copii organizat de Tallinn Black Nights Film Festival (PÖFF) în perioada 5–22 noiembrie 2026.

Ozana Mazilu (Playtech): De ce ai vrut să spui acum o poveste despre copilărie și despre întâlnirea dintre credință și realitate?

Marian Crișan: Am deseori impresia că lumea de azi „trăieşte” mai mult în spaţiul virtual, în mediu online, unde este ademenită în special de imagini şi videouri scurte, iar cinematograful a rămas o posibilitate de a vedea lumea altfel, la un nivel de intimitate, de atenţie mai apropiat poate de literatură. Am explorat universul copilăriei şi legăturile dintre părinţi şi copii și în scurtmetrajul MEGATRON şi apoi în ROCKER şi WARBOY. În LUMINA pe lângă relaţia părinte – copil, m-a interesat şi această întâlnire dintre credinţă şi realitate văzută prin ochii unui copil care e observat de-a lungul unei singure zile care este una specială: ziua de Paşti.

Lumea materială imediată şi lumea noastră spirituală se întâlnesc în viaţa noastră de zi cu zi, intrând în contradicţie sau ridicându-ne veşnica întrebare: există ceva dincolo de ce vedem, de ce putem atinge?

Marian Crișan, regizorul „Lumina”, on set

Marian Crișan, regizorul „Lumina”, on set

Ozana Mazilu (Playtech): Ce reprezintă, de fapt, „Lumina” din titlu pentru tine?

Marian Crișan: Credinţa că lumea trebuie să meargă pe calea cea bună.

Ozana Mazilu (Playtech): Cât din poveste vine din propriile tale amintiri sau experiențe din copilărie?

Marian Crișan: Am copilărit în anii 80 într-un orăşel mic de provincie. Mergeam cu bunicii la biserică aproape în fiecare duminică, iar slujba de Înviere reprezenta poate cel mai vizual moment din an. Sutele de lumânări aprinse şi „marşul” în jurul bisericii era pentru noi copii ceva special. Vizavi de biserică era cinematograful, unde mergeam chiar mai des. Într-un fel aceste două spaţii au fost foarte importante pentru creşterea mea, pentru înţelegerea lumii din jur. La cinema vedeam poveşti din locuri exotice, cu vedete de cinema care ne fascinau în timp ce în biserică priveam icoanele şi scenele biblice pictate în culori vii luminate de razele puternice ale soarelui care intrau prin vitralii.

Scenariul filmului LUMINA este, însă, unul sută la sută fictiv şi se petrece în România de azi, unde copii au telefoane mobile, iar Lumina de la Ierusalim este adusă în ţară cu avioane private.

Ozana Mazilu (Playtech): De ce ai ales Munții Apuseni ca spațiu pentru această călătorie inițiatică?

Marian Crișan: Am vrut să spun povestea unui copil din ziua de azi care trăieşte într-un sat izolat de munte, continuând explorarea acestei zone din Munţii Apuseni care a fost fundalul şi pentru scenariul WARBOY, unde era vorba despre un adolescent care se maturiza o dată cu apropierea finalului celui de-al Doilea Război Mondial. A fost interesant să filmăm în aceleaşi locuri în care am filmat povestea care se întâmpla în 1944. M-a interesat cadrul natural care redă un fel de prospeţime, de loc neatins de civilizaţie, dar mai ales universul uman de care sunt în continuare legat. Îmi place să construiesc personaje şi situaţii despre oamenii de acolo, încercând să surprind aşa zisul spirit al locului.

Ozana Mazilu (Playtech): Cum ai găsit echilibrul dintre sacrul asociat Paștelui și tensiunea unei aventuri aproape de thriller?

Marian Crișan: Filmul este construit şi ca un road movie, urmărindu-l pe Mircea, puştiul de 10 ani care pleacă din satul din vârful muntelui, împreună cu tatăl lui, să aducă Lumina pentru slujba de Înviere. Rămas singur, el trebuie să ajungă înapoi în sat, încercând să îşi găsească drumul prin pădurile învăluite de întuneric, protejând Lumina pentru a nu se stinge.

Tensiunea a fost construită în jurul acestei Lumini sacre care nu trebuie să se stingă. Am filmat toate scenele din planuri secvenţă cu intenţia de crea tensiune și aşteptare în jurul copilului care poartă această flacără care continuă să ardă.

Ozana Mazilu (Playtech): Ce ai căutat la Andrei Voicu atunci când ai ales copilul care urma să ducă filmul aproape în întregime pe umeri?

Marian Crișan: Am făcut un casting extins, căutând un băiat care să inspire inocenţă şi care să poată juca acest rol dramatic destul de dificil. Andrei avea deja experienţa filmărilor când a venit la casting, ceea ce a contat foarte mult având în vedere vârsta lui. Am simţit că poate să joace alături de actori experimentali şi poate să îi confrunte, să conducă secvenţe în care e înconjurat de multe personaje. Cred că e vorba de un fel de instinct atunci când joci în film şi Andrei are acel instinct.

Marian Crișan, regizorul „Lumina”, cu Andrei Voicu, on set

Ozana Mazilu (Playtech): Cât de diferit este să regizezi un copil față de un actor adult?

Marian Crișan: Lucrul cu copii te solicită mult mai mult. Trebuie să fii atent la dispoziţia lor în orice moment, să faci ca lucrurile să pară o joacă, să pară incitante pentru ei. E vorba şi de cum comunici în afara zilelor de filmare. Trebuie să mai joci şi un fotbal, să mergi într-o escapadă prin pădure sau să joci un joc video pentru a putea comunica a doua zi la filmare.

Ozana Mazilu (Playtech): Ai lăsat loc pentru spontaneitatea lui Andrei sau ai preferat ca fiecare scenă să fie foarte atent controlată?

Marian Crișan: Deşi este doar un copil, Andrei a fost un adevărat profesionist. Deja din testele de casting venea cu textul învăţat la virgulă şi asta ajuta foarte mult. Jocul lui a fost atent construit şi repetat împreună cu ceilalţi actori cu care a jucat de la egal la egal. Atunci când joci o secvenţă în trei sau patru actori comunicarea şi ritmul se construiesc împreună. Secvenţele trase dintr-un singur cadru sunt foarte solicitante pentru actori, deoarece sincronizarea lor în spaţiul de joc şi la nivel emoţional trebuie să fie bine pusă la punct şi ţine de fiecare dintre ei. Andrei a abordat serios fiecare secvenţă în parte până în ultima zi de filmare. Pe lângă toate acestea, el a reușit să vorbească în film cu un autentic accent ardelenesc, deși este bucureștean.

Ozana Mazilu (Playtech): Ce ți-ai dori să simtă spectatorul când se aprind luminile în sala de cinema după finalul filmului?

Marian Crișan: Emoţie, deoarece Lumina vorbeşte despre întrebări importante pe care ni le punem cu toţii începând din copilărie.

Ozana Mazilu (Playtech): După filme precum „Morgen”, „Rocker”, „Orizont” sau „Warboy”, unde se așază „Lumina” în filmografia ta și ce spune despre tine ca regizor în acest moment?

Marian Crișan: Fiecare film este o experiență intimă pentru mine. Când încep un nou proiect simt că trebuie să fac acel film, cu acele personaje şi totul porneşte instinctual, mai degrabă. Nu am un plan sau o agendă de subiecte pe care vreau să le abordez. LUMINA e oarecum legat de explorările mele din MEGATRON şi ROCKER, unde discutam despre familii şi absenţa unui părinte din viaţa unui copil.