Groenlanda își pierde gheața, iar odată cu ea dispar tradiții și amintiri. Proiectul care păstrează poveștile locuitorilor înainte să fie prea târziu

Groenlanda își pierde gheața, iar odată cu ea dispar tradiții și amintiri. Proiectul care păstrează poveștile locuitorilor înainte să fie prea târziu
Foto de ilustrație Profimedia
Iulia Kelt
Google Urmărește pe Google

Schimbările climatice transformă rapid peisajul Groenlandei, dar efectele nu se limitează la topirea ghețarilor și creșterea nivelului oceanelor. Pe măsură ce gheața marină se subțiază, iar permafrostul se dezgheață, comunitățile locale pierd locuri de pescuit, trasee de vânătoare și tradiții transmise din generație în generație. Un proiect numit „Mapping Memories” încearcă să păstreze aceste experiențe într-o arhivă digitală, înainte ca poveștile oamenilor care au cunoscut o altă Groenlandă să dispară.

Inițiativa este coordonată de institutul de cercetare Nordregio, cu sediul în Suedia, și adună mărturii ale locuitorilor despre felul în care s-a schimbat mediul în care trăiesc. O expoziție dedicată proiectului a fost deschisă în septembrie la Centrul Icefjord din Ilulissat, un spațiu consacrat relației dintre oameni și natură, anunță The Associated Press.

Cum s-a schimbat Groenlanda în timpul unei singure generații

Cuno Jensen, în vârstă de 42 de ani, locuiește în Ilulissat, pe coasta de vest a Groenlandei, la aproximativ 300 de kilometri nord de Cercul Polar Arctic. În copilărie, obișnuia să privească aisbergurile uriașe care treceau pe lângă localitatea sa și se îndreptau spre golful Disko. Astăzi, spune el, peisajul arată diferit, iar blocurile de gheață nu mai au dimensiunile pe care și le amintește.

Jensen, care lucrează într-un penitenciar și este tatăl a trei copii, se teme că generația celor mici nu va mai avea parte de experiențele copilăriei sale. În trecut, dealurile din apropierea localității erau acoperite de mai multă zăpadă, iar apa îngheța suficient pentru ca oamenii să poată ieși la pescuit pe gheață. Acum, aceste activități nu mai sunt posibile în aceleași condiții.

Schimbarea este vizibilă în tot teritoriul. Groenlanda se numără printre regiunile afectate puternic de încălzirea globală, iar regiunea arctică se încălzește de aproximativ patru ori mai repede decât restul planetei. Arderea combustibililor fosili, precum petrolul, gazele naturale și cărbunele, contribuie la accelerarea acestui proces.

Pentru locuitorii insulei, efectele nu sunt doar statistici climatice. Gheața marină tot mai subțire îngreunează deplasarea vânătorilor cu săniile trase de câini, iar pescarii se confruntă cu ape mai greu de anticipat. Schimbările afectează astfel activități care au făcut parte din viața comunităților groenlandeze timp de generații.

„Mapping Memories” păstrează poveștile oamenilor afectați de schimbările climatice

Proiectul „Mapping Memories” pornește de la ideea că transformările mediului trebuie documentate și prin experiențele celor care trăiesc direct printre ele. Până în prezent, inițiativa a adunat aproape 60 de mărturii personale, fiecare asociată unui loc concret din Groenlanda.

Unele povești descriu locuințe amenințate de dezghețarea permafrostului și de schimbările meteorologice. Altele documentează dispariția unor tradiții, modificarea traseelor de vânătoare sau schimbările observate în zonele de pescuit.

Karl Sandgreen, directorul Centrului Icefjord din Ilulissat, explică faptul că proiectul completează informațiile oferite de cercetători cu perspectiva oamenilor obișnuiți. Datele despre climă sunt documentate de oameni de știință, arheologi, glaciologi și biologi, însă amintirile locuitorilor arată cum se reflectă aceste schimbări în viața de zi cu zi.

„Dacă nu documentăm propriile povești ale oamenilor, ele vor dispărea odată cu cei care le-au trăit”, a explicat Sandgreen. Centrul Icefjord, prezentat drept primul centru pentru vizitatori din Groenlanda dedicat explorării legăturii dintre oameni și natură, găzduiește expoziția care prezintă o parte dintre aceste mărturii.

Printre persoanele intervievate se află Karen Alaufesen, o pescăriță care vorbește despre un loc din larg unde obișnuiește să pescuiască halibut alături de soțul și fiul său. Potrivit acesteia, numărul peștilor a scăzut în zonă.

O altă mărturie îi aparține pensionarului Kristian Petersen, care își amintește de Qullissat, fostă localitate minieră abandonată în 1972, după închiderea minei de cărbune. În 2020, așezarea părăsită a fost lovită de un tsunami devastator, provocat de o alunecare de teren.

Permafrostul se topește, clădirile se scufundă, iar obiectele vechi ies la suprafață

În Ilulissat, creșterea temperaturilor afectează inclusiv infrastructura localității. Dezghețarea permafrostului, stratul de sol care rămâne înghețat perioade îndelungate, destabilizează terenul pe care sunt construite clădirile. Unele construcții încep să se scufunde, iar drumurile și conductele se fisurează.

Karl Sandgreen spune că fenomenul poate fi observat fără echipamente speciale. Un exemplu este muzeul de istorie al localității, o clădire din secolul al XIX-lea a cărei scară de lemn s-a înclinat pe măsură ce terenul de sub fundație s-a deplasat.

Topirea gheții scoate la iveală și obiecte arheologice care au rămas ascunse timp de secole sau milenii. Printre acestea se numără unelte de vânătoare vechi de aproximativ 4.000 de ani, care oferă indicii despre modul în care au trăit comunitățile din regiune în trecut.

Schimbările sunt vizibile și în apropierea ghețarului Sermeq Kujalleq, unul dintre cei mai activi și mai rapizi ghețari din lume. Potrivit UNESCO, acesta trimite în mare mai multe aisberguri decât orice alt ghețar din afara Antarcticii. Pe măsură ce temperaturile au crescut, ghețarul s-a retras și a pierdut cantități tot mai mari de gheață, contribuind la creșterea nivelului mărilor și oceanelor.

Situația este confirmată și de datele Serviciului Geologic al Danemarcei și Groenlandei. Un raport publicat în septembrie arată că stratul de gheață al insulei, care acoperă aproximativ 80% din suprafața Groenlandei și se întinde pe 1,7 milioane de kilometri pătrați, a pierdut mai multă gheață decât a acumulat timp de 30 de ani consecutivi.

Signe Hillerup Larsen, cercetătoare principală în cadrul instituției, afirmă că nu există un scenariu în care stratul de gheață să recupereze masa pierdută și să înceapă din nou să crească. Chiar dacă ritmul topirii ar încetini, acest lucru nu ar fi suficient pentru a inversa pierderile acumulate.

Proiectul ar putea include și comunități din Canada

Inițiatorii „Mapping Memories” vor să extindă arhiva prin noi interviuri și să includă mărturii din comunitățile învecinate din Canada. Poveștile ar urma să fie adăugate pe o hartă interactivă, astfel încât schimbările climatice să poată fi urmărite și prin locurile și experiențele oamenilor care le-au observat.

Proiectul are și o componentă educațională. Organizatorii speră ca mărturiile să îi ajute pe copii să înțeleagă mai bine transformările mediului și să îi încurajeze să se implice în protejarea climei.