Dreptul de preempţiune în 2026. Ce este şi cum se aplică

Dreptul de preempţiune este un mecanism juridic reglementat de Codul Civil şi de legislaţia specială, prin care anumite persoane beneficiază de prioritate la cumpărarea unui bun, în condiţii strict stabilite de lege sau contract. În practică, acest drept apare frecvent în contextul vânzării terenurilor, în special al celor agricole situate în extravilan, unde procedura este una detaliată şi formalizată.

Ce este dreptul de preempţiune

Dreptul de preempţiune este dreptul prin care titularul său, numit preemptor, poate cumpăra cu prioritate un bun, la preţ egal, atunci când proprietarul decide să îl vândă. Acest drept se aplică bunurilor mobile şi imobile şi poate fi exercitat atât de persoane fizice, persoane juridice, cât şi de statul român, în cazurile prevăzute de lege.

Preemptorii sunt titularii dreptului de preempţiune, recunoscut fie legal, fie convenţional, în raport cu alte persoane interesate de achiziţionarea bunului.

Dreptul de preempţiune nu trebuie confundat cu dreptul prioritar de cumpărare născut exclusiv din convenţia părţilor şi nici cu dreptul de preferinţă, care apare în cadrul societăţilor, atunci când un asociat se retrage şi părţile sociale sau acţiunile sunt dobândite de ceilalţi asociaţi.

Cele trei zodii cu noroc la bani în săptămâna 2-8 februarie 2026. Vin câştiguri din multe direcţii

Horoscopul zilei de luni, 2 februarie 2026. Zodia pentru care săptămâna începe cu provocări profesionale

Dreptul de preempţiune legal şi convenţional

Dreptul de preempţiune poate fi legal sau convenţional, în funcţie de izvorul său. Dreptul de preempţiune legal este instituit direct prin lege şi are caracter imperativ. Titularii acestuia beneficiază de prioritate la cumpărarea unui bun în condiţiile stabilite de cadrul legislativ în vigoare.

Dreptul de preempţiune convenţional se constituie prin voinţa părţilor, fiind stabilit printr-un contract. Proprietarul se obligă să acorde prioritate la cumpărare preemptorului, în condiţiile convenite.

Cadrul legal aplicabil

Dreptul de preempţiune este reglementat de articolele 1730-1740 din Codul Civil, care stabilesc condiţiile de exercitare, efectele exercitării, concursul dintre preemptori şi situaţiile de pluralitate a bunurilor vândute.

Pentru vânzarea terenurilor agricole situate în extravilan, se aplică dispoziţiile speciale din Legea nr. 17/2014, completată şi modificată prin Legea nr. 175/2020, care reglementează procedura administrativă şi rangurile de preemptori.

Dreptul de preempţiune în Codul Civil

Codul Civil reglementează obligaţia vânzătorului de a notifica preemptorul cu privire la contractul încheiat cu un terţ, notificare care trebuie să cuprindă identitatea părţilor, descrierea bunului, sarcinile, preţul şi condiţiile vânzării.

Preemptorul îşi exercită dreptul prin comunicarea acordului de cumpărare şi prin consemnarea preţului la dispoziţia vânzătorului. Termenul de exercitare este de maximum 10 zile pentru bunurile mobile şi 30 de zile pentru bunurile imobile, termenul curgând de la comunicarea notificării.

Dreptul de preempţiune în cazul terenurilor agricole

Legea nr. 17/2014 stabileşte dreptul de preempţiune pentru vânzarea terenurilor agricole situate în extravilan în favoarea coproprietarilor, arendaşilor, proprietarilor vecini şi statului român, prin Agenţia Domeniilor Statului.

Legea nr. 175/2020 extinde semnificativ categoria preemptorilor şi stabileşte rangurile acestora, începând cu coproprietarii şi rudele apropiate şi ajungând până la statul român.

În cazul terenurilor agricole, termenul de exercitare a dreptului de preempţiune este de 45 de zile lucrătoare de la afișarea ofertei de vânzare de către primărie.

Primăria are obligaţia de a notifica titularii dreptului şi de a afișa oferta, iar în lipsa exercitării dreptului, poate fi emis procesul-verbal de finalizare a procedurii.

Efectele exercitării dreptului de preempţiune

Prin exercitarea dreptului de preempţiune, contractul de vânzare se consideră încheiat între vânzător şi preemptor, în condiţiile stabilite cu terţul, iar contractul încheiat cu acesta din urmă se desfiinţează.

În cazul pluralităţii de bunuri vândute pentru un preţ unic, preemptorul este obligat să plătească doar partea proporţională aferentă bunului supus preempţiunii, dacă separarea este posibilă.