Dreptul de a nu răspunde șefului după program. Cum vrea UE să limiteze munca în timpul liber
Pentru tot mai mulți angajați din Europa, finalul programului de lucru nu înseamnă și sfârșitul obligațiilor profesionale. E-mailurile, mesajele și solicitările de serviciu continuă să apară și după încheierea orelor de lucru, iar datele citate de Euronews arată că aproximativ unul din cinci angajați din Uniunea Europeană este contactat pentru chestiuni de serviciu în afara programului normal de mai multe ori pe lună.
Munca ajunge tot mai des în timpul liber
Un studiu realizat de Eurofound și publicat în iunie arată că aproximativ 20% dintre angajații din UE sunt contactați în afara programului pentru probleme legate de serviciu. Situația contribuie la ceea ce este descris drept o cultură a disponibilității permanente și este asociată cu un nivel mai ridicat de stres.
Problema este legată și de transformările prin care a trecut piața muncii. Extinderea muncii la distanță, volatilitatea de pe piața globală a muncii și disponibilizările au făcut ca granița dintre programul profesional și timpul personal să fie tot mai greu de păstrat.
Datele Eurofound indică o legătură directă între frecvența contactării angajaților în afara orelor de lucru și nivelul de stres resimțit. Aproximativ 59% dintre angajații europeni chestionați au spus că se simt întotdeauna sau aproape întotdeauna stresați la locul de muncă.
În schimb, dintre angajații care nu sunt niciodată contactați în afara programului, doar 17% au declarat că se simt stresați. Volumul mare de muncă a fost identificat de Eurofound drept principalul motiv pentru care angajații sunt contactați după terminarea programului.
Angajații care lucrează de la distanță, mai expuși
Munca la distanță și programele flexibile pot face și mai dificilă separarea vieții profesionale de cea personală. Angajații care lucrează de acasă sunt mai des expuși la ore suplimentare, programe neregulate și situații în care activitatea profesională se prelungește în timpul destinat vieții personale.
„Dintre angajații cu ore flexibile de început și de sfârșit al programului, 64% raportează că sunt contactați în afara orelor de lucru cel puțin ocazional, comparativ cu 49% dintre cei cu programe standard. Un tipar asemănător apare și în funcție de locul de muncă: 63% dintre cei care lucrează la distanță raportează astfel de contacte, comparativ cu 48% dintre angajații care lucrează exclusiv la sediul angajatorului”, arată sondajul Eurofound.
Situația este vizibilă și în Marea Britanie, unde un raport recent, „Always-On Workforce Report 2026”, realizat de MyPerfectCV, arată că mai mult de jumătate dintre angajații britanici lucrează zilnic peste programul normal. Același raport indică faptul că 92% dintre angajații britanici nu reușesc să se deconecteze mental în timpul liber.
Ore suplimentare neplătite de miliarde de lire
Problema timpului de lucru care se prelungește dincolo de program este evidențiată și de o analiză a Anchetei privind forța de muncă din Marea Britanie, realizată de Congresul Sindicatelor (TUC). Aproximativ 3,5 milioane de angajați britanici, echivalentul unuia din opt, au lucrat în mod regulat ore suplimentare neplătite anul trecut.
Munca neremunerată prestată în acest context a fost estimată la 28,5 miliarde de lire, echivalentul a 33,3 miliarde de euro. Datele sunt prezentate în contextul unei culturi a disponibilității permanente care afectează echilibrul dintre viața profesională și cea personală.
În cazul angajaților britanici, 88% dintre cei incluși în raport au declarat că se simt anxioși sau vinovați atunci când cer concediu. Teama de a rata ceva, așteptările conducerii, aplicațiile de serviciu instalate pe telefon și frica de a fi considerați ușor de înlocuit sunt printre factorii menționați ca motive pentru care oamenilor le este greu să se deconecteze.
Mai multe țări europene au introdus reguli
Pentru a proteja mai bine timpul personal al angajaților, mai multe state europene au introdus măsuri care urmăresc limitarea contactării salariaților după terminarea programului. Printre acestea se numără Franța, Italia, Belgia, Spania, Portugalia, Irlanda, Grecia și Luxemburg.
Măsurile adoptate diferă de la o țară la alta. Acestea includ legi privind dreptul la deconectare, modificări ale codurilor muncii, acorduri colective și coduri de conduită sau de bune practici care nu au caracter obligatoriu.
În Marea Britanie, în schimb, nu există în prezent un drept la deconectare de sine stătător prevăzut prin lege. La nivel european, aplicarea regulilor rămâne o provocare, iar abordările diferite ale statelor creează un peisaj legislativ fragmentat.
De ce este greu de trasat o limită clară
Munca hibridă, colaborarea între țări și echipele care lucrează în fusuri orare diferite complică stabilirea unor limite clare între programul profesional și timpul personal. Situația este cu atât mai dificilă pentru managerii de rang înalt și pentru angajații cu programe flexibile, ale căror responsabilități presupun adesea ore neregulate și colaborare internațională.
În unele state, anumite obligații privind protejarea dreptului la deconectare se aplică doar angajatorilor care depășesc o anumită dimensiune. Astfel, angajații firmelor mai mici ar putea să nu beneficieze de același nivel de protecție.
La toate acestea se adaugă teama de represalii sau de a fi considerați mai puțin dedicați dacă nu răspund la mesajele de serviciu după program. Chiar și atunci când nu există o obligație explicită, această presiune îi poate determina pe angajați să rămână disponibili, făcând mai dificilă schimbarea unei culturi organizaționale bazate pe ideea că angajatul trebuie să fie mereu conectat.