Descoperire șocantă în Turcia: o fiolă romană veche de 1.900 de ani confirmă o practică medicală controversată
O analiză chimică realizată pe un mic recipient din sticlă, vechi de aproximativ 1.900 de ani, scoate la iveală un detaliu greu de imaginat despre medicina romană: utilizarea fecalelor umane ca ingredient terapeutic.
Descoperirea vine din Turcia și oferă, pentru prima dată, o dovadă științifică directă a unei practici despre care până acum existau doar mențiuni în texte antice.
Vasul a fost găsit în situl arheologic al orașului antic Pergamon, actualul Bergama, în provincia Izmir. În interiorul recipientului, cercetătorii au identificat un sediment maroniu închis, păstrat surprinzător de bine în ciuda trecerii timpului. Analiza ulterioară a schimbat complet perspectiva asupra conținutului.
Dovezi chimice clare: ce au descoperit cercetătorii
Studiul, publicat în Journal of Archaeological Science: Reports, a folosit tehnici moderne de analiză, inclusiv cromatografie gazoasă combinată cu spectrometrie de masă. Rezultatele au indicat prezența unor compuși specifici sistemului digestiv uman, precum coprostanolul și 24-etilcoprostanolul, biomarkeri asociați în mod direct cu materia fecală.
Pe lângă aceste substanțe, cercetătorii au identificat și urme de cimbru, o plantă aromatică cunoscută pentru proprietățile sale antiseptice și pentru capacitatea de a masca mirosurile puternice. Combinația sugerează că amestecul nu era întâmplător, ci preparat intenționat, probabil cu un scop medicinal clar.
Importanța descoperirii este cu atât mai mare cu cât Pergamon a fost unul dintre marile centre medicale ale Imperiului Roman. Orașul este legat de nume importante ale medicinei antice, precum Galen, medic a cărui influență a modelat gândirea medicală europeană timp de secole.
Textele scrise de autori precum Hipocrate și Pliniu cel Bătrân menționează utilizarea fecalelor, atât animale, cât și umane, în tratarea unor infecții, afecțiuni ginecologice sau probleme ale pielii. Până acum, însă, aceste informații erau considerate mai degrabă relatări teoretice sau exagerări istorice. Analiza chimică oferă, în sfârșit, o confirmare fizică.
Unde se termina ritualul și unde începea medicina?
În Antichitate, granița dintre tratament medical, cosmetică și ritual era mult mai puțin clară decât astăzi. Unguentele și amestecurile terapeutice combinau adesea ingrediente cu rol practic, simbolic și igienic în același timp. În acest context, folosirea fecalelor putea fi percepută diferit față de modul în care o privim noi astăzi.
Practicile de acest tip au continuat, sub diverse forme, până în Evul Mediu. Abia în secolul al XVIII-lea, pe măsură ce cunoștințele despre microbi și infecții au evoluat, astfel de tratamente au început să fie abandonate din motive de siguranță.
Interesant este că, într-o formă complet diferită și controlată strict, medicina modernă investighează și astăzi transplantul de microbiotă fecală pentru tratarea anumitor boli digestive severe. Procedura actuală nu are nimic în comun cu metodele rudimentare din Antichitate, dar arată că ideea de a folosi bacteriile intestinale în scop terapeutic nu este în totalitate nouă.
Descoperirea de la Pergamon oferă nu doar o informație spectaculoasă, ci și o lecție despre cât de diferit înțelegeau societățile vechi boala, igiena și vindecarea. Mai ales, arată că unele practici menționate în scrieri antice nu erau simple mituri, ci parte dintr-o realitate medicală aplicată.