Cum arăta Iranul înainte de revoluția islamică din 1979. Femeile erau încurajate să înveţe, aveau dreptul la vot, iar oraşele erau în plină expansiune. Video

Până în 1979, imaginea Iranului era cu totul diferită de cea pe care o asociem astăzi cu această țară. În acea perioadă, statul din Orientul Mijlociu traversa un amplu proces de modernizare economică și socială, iar marile orașe erau în plină dezvoltare. Sub conducerea monarhului Mohammad Reza Shah Pahlavi, Iranul încerca să se transforme într-o societate modernă, influențată puternic de cultura occidentală.

O societate în plină modernizare

Schimbarea avea loc într-un ritm rapid. În marile centre urbane, stilul de viață semăna din ce în ce mai mult cu cel din Europa sau din SUA. În capitala Tehran, dar și în alte orașe importante, străzile erau animate de cafenele, cinematografe, librării și galerii de artă. Muzica rock, filmele occidentale și moda modernă deveniseră parte din viața de zi cu zi a tinerilor.

Dinastia Pahlavi, aflată la conducerea Iranului din 1925, a încercat să transforme țara într-un stat modern și industrializat. Sub domnia șahului Mohammad Reza Pahlavi, guvernul a investit masiv în infrastructură, educație și industrie. Anii ’60 și ’70 au adus o perioadă de prosperitate economică alimentată de veniturile din petrol. Aceste resurse au permis dezvoltarea unor proiecte ambițioase: construcția de universități, extinderea rețelelor electrice, modernizarea transporturilor și apariția unor industrii noi.

În acea perioadă, armata iraniană era considerată una dintre cele mai bine echipate din regiune, iar relațiile politice și militare cu Statele Unite și alte state occidentale erau foarte strânse.

Vezi și:

Mica localitate din România care devine unul dintre cele mai importante puncte militare din Europa. Investiția uriașă care schimbă harta

Pe plan urbanistic, capitala Teheran a cunoscut o dezvoltare rapidă. Clădirile moderne, bulevardele largi și zonele comerciale în expansiune au transformat orașul într-un centru cosmopolit al Orientului Mijlociu. Pentru mulți vizitatori, atmosfera din oraș era comparată chiar cu cea din Los Angeles.

Drepturi și libertăți pentru femei

Una dintre cele mai vizibile schimbări ale acelei perioade a fost legată de statutul femeilor. Reformele promovate de regimul Pahlavi au oferit femeilor oportunități fără precedent în educație și în viața profesională.

În anii ’60, femeile au obținut dreptul de vot și au început să fie alese în parlament. Accesul la universități s-a extins semnificativ, iar multe tinere au ales cariere în domenii precum medicina, dreptul sau administrația publică.

Vezi și:

O companie de sateliți oprește imaginile din Iran: de ce decizia ridică mari semne de întrebare

Mașinile electrice au tăiat consumul de petrol cât 70% din exporturile Iranului: schimbarea care zguduie piața energiei

De asemenea, legea privind protecția familiei le-a oferit femeilor drepturi sporite în căsătorie și divorț. În marile orașe, femeile erau încurajate să adopte moda occidentală: purtau fuste, pantaloni sau blugi și participau activ la viața socială. În acea perioadă, hijabul fusese interzis în spațiul public, iar autoritățile promovau imaginea unei societăți moderne, apropiate de Occident.

Modernizarea rapidă a creat și tensiuni

Cu toate acestea, schimbările rapide nu au fost acceptate de toată societatea. Reformele accelerate au provocat nemulțumiri în rândul unor grupuri conservatoare, în special în mediul rural sau în rândul clericilor religioși.

În același timp, regimul șahului era considerat tot mai autoritar. Deși promova modernizarea economică și culturală, conducerea politică nu tolera opoziția sau criticile la adresa puterii. Aceste tensiuni sociale și politice au pregătit terenul pentru unul dintre cele mai importante evenimente geopolitice ale secolului XX: Revoluția Islamică.

Figura centrală a revoluției a fost liderul religios Ruhollah Khomeini, care trăise în exil încă din anii ’60. Critic vehement al regimului șahului și al influenței occidentale în Iran, el a devenit simbolul opoziției față de monarhie.

Nemulțumirea populară a crescut treptat, iar protestele s-au intensificat în 1978, inclusiv după ce un ziar guvernamental l-a atacat public pe Khomeini. Studenți, clerici, muncitori și chiar femei din diverse medii sociale au început să participe la manifestații împotriva regimului. În cele din urmă, presiunea socială a dus la prăbușirea monarhiei. În 1979, șahul Mohammad Reza Pahlavi a fost înlăturat de la putere, iar Iranul a devenit o republică islamică.

O transformare radicală a societății

Revoluția a schimbat profund structura politică și socială a țării. Noul regim teocratic a introdus reguli religioase stricte și a limitat multe dintre libertățile existente în perioada monarhiei.

De atunci, Iranul a trecut prin numeroase perioade de tensiune și proteste. Un exemplu recent a fost valul de manifestații declanșat în 2022 după moartea tinerei Mahsa Amini, care fusese reținută de poliția morală pentru că nu purta hijabul conform regulilor.

Privind imaginile și poveștile din perioada de dinaintea revoluției, mulți istorici și analiști spun că ele arată cât de diferită era societatea iraniană în urmă cu doar câteva decenii. Iranul anilor ’60 și ’70 era un stat aflat între tradiție și modernitate, iar evoluția sa ulterioară a fost marcată decisiv de evenimentele dramatice din 1979.