Copiii învață pentru note, nu din curiozitate. De ce se pierde plăcerea de a învăța și ce poate face școala

Presiunea de a obține note bune poate determina un copil să își facă temele și să promoveze examenele, fără să îi păstreze interesul pentru ceea ce învață. Rareș Manolescu, consultant de strategie cu experiență în lucrul cu lideri și echipe, explică de ce contează motivația din spatele rezultatelor. Printre schimbările pe care le propune se află discutarea notelor cu elevii, explicarea rostului sarcinilor și mai multă libertate de alegere, în limite clare.

Când nota ajunge să conteze mai mult decât ceea ce ai înțeles

În interviul Adevărul despre motivația elevilor, Rareș Manolescu vorbește despre diferența dintre învățarea din curiozitate și îndeplinirea cerințelor de teama unei reacții negative. Ambele pot produce rezultate, însă experiența copilului și relația sa cu școala sunt diferite.

Consultantul consideră că presiunea apare atât prin comparațiile din clasă, cât și prin discuțiile de acasă. Nota poate deveni un verdict asupra copilului, în loc să fie punctul de plecare pentru a înțelege ce știe și unde are nevoie de sprijin.

„În momentul în care un elev este notat cu 5, 7, 9, se întâmplă în clasă ierarhizarea, și atunci unii elevi fie se ambiționează, fie se frustrează. Doi – acasă: «Cât ai luat? 8. Cine a luat 10?»; ultrapresiune care se pune pe elev și asta va crea sentimentul «nu ești suficient de bun»”, spune Manolescu.

Alternativa propusă este o conversație despre rezultat și despre următorul pas.

Vezi și:

Când va ninge în România. Temperaturile scad sub normal în noiembrie, potrivit prognozei ANM

„Lipsește partea asta la noi, internalizarea. Ai luat 6. Cum te simți că ai luat 6? Ce părere ai de 6-le ăsta? Sau ai luat 10? De ce crezi că ai luat 10? Ce poți să faci data viitoare?”, explică acesta.

Citește și: Copiii citesc, dar înțeleg tot mai greu ce scrie în cărți. Cum s-a ajuns aici și de ce simplificarea textelor poate face mai mult rău

Ce poate schimba profesorul în relația cu elevii

Manolescu propune o abordare în care profesorul explică regulile, adresează întrebări și îi implică pe copii în propriul proces de învățare. Elevii pot primi posibilitatea de a alege între variante de lucru și de a discuta consecințele deciziilor lor.

„Cel mai simplu mod de lucru pentru un profesor este să-l trateze pe elev de la egal la egal ca atitudine, chiar dacă nu sunt competenți încă, pentru că învață. Ca atitudine. Adică să abordeze într-un mod facilitativ, într-un mod care le dă libertate în limite, nu libertate fără limite”, afirmă consultantul.

În această abordare, profesorul păstrează responsabilitatea organizării lecției. Dialogul îi oferă însă copilului ocazia să spună ce a înțeles, unde s-a blocat și ce legătură vede între conținutul predat și lumea din jur.

Manolescu remarcă faptul că unii elevi nu înțeleg de ce studiază anumite discipline. Explicarea rostului unei sarcini și folosirea unor situații care le stârnesc întrebări pot ajuta la construirea unui motiv propriu pentru învățare.

Joaca și sprijinul pentru profesori, parte din schimbare

Consultantul susține folosirea elementelor de joc pentru implicarea copiilor în activități. „Cel mai puternic motivator intern este joaca, nu seriozitatea”, spune acesta, precizând și cum privește raportul dintre joc și efort.

„Nu spun să fim superficiali, copiii se joacă serios”, explică Manolescu.

Recomandarea sa urmărește activități în care elevul participă, încearcă și descoperă, păstrând cadrul și obiectivele lecției.

Schimbarea depinde și de condițiile în care lucrează cadrele didactice.

„Dacă un profesor este frustrat, nu are cum să mimeze entuziasmul în sală. Se va vedea la un moment dat, oricât de mult va depune efort. Nu poate non-stop”, afirmă el.

De aceea, Manolescu consideră necesare formarea profesorilor, sprijinul conducerii și continuitatea deciziilor din sistem. Directorul are un rol în crearea unui mediu în care profesorii pot colabora și încerca metode noi, fără ca întreaga schimbare să depindă de inițiative individuale.

Citește și: Profesorii care pregătesc olimpici își dezvăluie metodele colegilor din toată țara. Peste 20 de mentori țin gratuit ateliere online

Cum pot părinții să vorbească altfel despre școală

Acasă, conversația poate începe și cu alte întrebări decât cea despre notă. Dacă ești părinte, poți întreba ce i s-a părut interesant copilului, ce i-a fost greu sau ce ar vrea să înțeleagă mai bine.

Recomandarea consultantului este ca dificultățile să poată fi discutate fără comparații și reproșuri. Nota rămâne relevantă, dar discuția include și experiența copilului, efortul făcut și sprijinul de care are nevoie.

„Să vorbească periodic cu copiii despre cum le este, despre ce au învățat, despre ce se schimbă, pentru a stimula într-un fel plăcerea și bucuria de a învăța”, recomandă Rareș Manolescu.

În explicația sa, aceste conversații îi ajută pe adulți să privească dincolo de rezultatul trecut în catalog.