ChatGPT și Claude se răspândesc ca un „virus cognitiv”, avertizează cercetătorii. Cum ne-ar putea face mai dependenți de AI

Folosirea ChatGPT, Claude și a altor modele lingvistice ar putea avea efecte care depășesc cu mult simpla schimbare a modului în care căutăm informații sau scriem texte. O echipă internațională de cercetători propune o comparație provocatoare: modelele AI ar putea funcționa în societate asemenea unor „virusuri cognitive”, răspândindu-se de la o persoană la alta prin utilitatea lor și încurajând, în anumite condiții, delegarea tot mai multor procese de gândire. Ideea apare într-o lucrare publicată pe arXiv, care trebuie însă privită cu precauție: studiul este deocamdată un preprint și nu a trecut prin procesul de peer review.

Autorii nu susțin că AI-ul ar fi literalmente un virus și nici că simpla utilizare a ChatGPT „îți distruge” inteligența. Ei folosesc analogia pentru a descrie modul în care o tehnologie extrem de utilă se răspândește social și poate determina oamenii să externalizeze tot mai multe sarcini cognitive. Problema apare atunci când instrumentul nu mai completează gândirea umană, ci începe să o înlocuiască aproape complet.

Cercetătorii vorbesc despre un „virus cognitiv”

Oamenii și-au mutat dintotdeauna o parte din memorie și din procesele cognitive în exterior. Scrisul ne permite să nu memorăm totul, calculatoarele ne scutesc de calcule complicate, iar motoarele de căutare ne oferă acces aproape instantaneu la informație. Cercetătorii consideră însă că modelele AI reprezintă un pas diferit, deoarece instrumentul extern nu mai este pasiv: poate formula argumente, rezolva probleme, genera idei, sintetiza documente și chiar lua decizii în anumite contexte.

Conceptul central este cel de „cognitive offloading”, adică transferarea unei sarcini mentale către un instrument extern. Dacă îi ceri AI-ului să verifice o formulă după ce ai rezolvat-o singur, el poate funcționa ca un ajutor. Dacă îi ceri însă de fiecare dată să rezolve problema complet, procesul intelectual care ar fi trebuit exersat de tine poate dispărea.

Vezi și:

După câte ore de la ultimul pahar te poți urca la volan. Cât timp rămâne alcoolul în sânge și în aerul expirat

Este o temere care apare deja și în alte cercetări. Un studiu despre care Playtech a scris anterior sugera că ChatGPT poate accelera procesul de învățare, dar poate afecta cât de bine sunt reținute ulterior informațiile. Alte experimente au ridicat întrebări similare privind atenția, memoria și implicarea cognitivă atunci când răspunsurile sunt furnizate imediat de un sistem AI.

De ce se poate răspândi dependența de AI de la o persoană la alta

Modelul teoretic propus de cercetători include și o componentă socială. Utilizarea AI nu se răspândește doar prin reclame sau prin deciziile companiilor de a integra chatboți în produse, ci și prin comportamentul celorlalți oameni. Dacă toți colegii folosesc un LLM pentru a rezuma documente, scrie emailuri sau pregăti prezentări, presiunea de a adopta aceeași metodă crește.

Același fenomen poate apărea în educație. Când majoritatea elevilor sau studenților folosesc AI pentru teme, proiecte și documentare, cei care nu o fac pot simți că pierd timp sau că sunt dezavantajați. Playtech a analizat deja situația în materialul despre elevii care cresc alături de ChatGPT și efectele asupra dezvoltării gândirii critice.

Vezi și:

Opt state americane dau OpenAI în judecată. ChatGPT este acuzat că îi pune în pericol pe copii și adolescenți

O formulă matematică simplă ar putea prezice când AI-ul începe să dea răspunsuri periculoase

Cercetătorii descriu în modelul lor mai multe stări: persoane care folosesc puțin sau deloc LLM-urile, persoane care le integrează în propriile procese cognitive și persoane care ajung să depindă persistent de ele. În anumite condiții simulate, după depășirea unui prag critic, societatea poate trece rapid spre o utilizare mult mai intensă și o autonomie cognitivă mai redusă.

Important este însă că vorbim despre un model teoretic al comportamentului colectiv. Studiul nu demonstrează că utilizatorii ChatGPT au devenit deja mai puțin inteligenți și nici nu măsoară o scădere a IQ-ului populației provocată de LLM-uri. Formularea potrivit căreia AI-ul „ne face mai proști” este o interpretare mult mai categorică decât concluzia efectivă a lucrării.

Riscul apare când AI-ul începe să gândească în locul tău

Autorii avertizează asupra unui posibil cerc vicios. Cu cât delegi mai multe sarcini unui model, cu atât exersezi mai puțin abilitățile necesare pentru rezolvarea lor fără ajutor. Dacă pierderea autonomiei face instrumentul și mai necesar, dependența poate deveni autoîntreținută.

În educație, acest mecanism este deosebit de evident. Un chatbot poate explica excelent o ecuație, poate corecta un eseu și poate propune argumente. Dar poate și să rezolve întreaga temă. Playtech a scris despre această diferență în analiza „meditator genial sau scurtătură care te face dependent?”, unde problema nu este existența instrumentului, ci modul în care acesta este folosit.

Riscul nu se limitează la școală. Într-un loc de muncă, dacă AI-ul redactează constant textele, analizează datele, găsește argumentele și decide ce informații sunt importante, utilizatorul poate ajunge treptat să verifice rezultatul superficial în loc să participe efectiv la proces. Tocmai aici apare întrebarea care îi preocupă pe autorii studiului: când încetează AI-ul să mai fie un instrument și începe să devină o proteză cognitivă fără de care utilizatorul nu mai poate lucra la același nivel?

Cercetătorii propun o formă de „imunizare cognitivă”

Partea mai puțin alarmistă a studiului este că autorii nu recomandă eliminarea AI-ului. Din contră, ei susțin că utilizarea modelelor poate continua, atât timp cât sunt păstrate activitățile care obligă creierul să lucreze independent.

Această „imunizare cognitivă” ar însemna menținerea rezolvării problemelor fără AI, verificarea informațiilor primite, discuțiile critice, perioade deliberate în care tehnologia nu este folosită și păstrarea competențelor care pot fi realizate fără chatbot. În educație, ideea ar fi ca modelul să sprijine sarcina intelectuală, nu să o finalizeze în locul elevului.

Este și filosofia adoptată deja în unele sisteme educaționale. Playtech a relatat despre modelul prin care Estonia introduce AI în școli fără să transforme ChatGPT într-un înlocuitor pentru gândirea elevilor. Accentul cade pe utilizarea critică a instrumentelor și pe capacitatea elevului de a înțelege și verifica rezultatul.

Lucrarea despre „virusul cognitiv” nu dovedește că ChatGPT și Claude ne fac automat mai puțin inteligenți. Ridică însă o întrebare care devine din ce în ce mai greu de ignorat: într-o lume în care AI-ul poate scrie, calcula, rezuma și decide pentru noi, cât din propria gândire suntem dispuși să-i delegăm înainte ca ajutorul să se transforme în dependență?