Ce transferuri bancare pot atrage atenția ANAF și când pot fi cerute explicații. Situațiile în care trebuie să dovedești proveniența banilor
Transferurile bancare sunt monitorizate în cadrul mecanismelor de prevenire a evaziunii fiscale și a spălării banilor, însă nu orice sumă care intră într-un cont bancar atrage automat atenția autorităților. În schimb, anumite tipuri de tranzacții pot genera verificări, mai ales dacă există diferențe între veniturile declarate și sumele care circulă prin conturile unei persoane.
În astfel de situații, contribuabilii pot fi nevoiți să explice proveniența banilor și să prezinte documente justificative.
Ce tipuri de transferuri pot ridica semne de întrebare
Unul dintre cele mai importante criterii analizate este existența unor rulaje mari în conturi care nu pot fi corelate cu veniturile declarate la ANAF. De exemplu, dacă o persoană încasează în mod repetat sume importante de bani, fără să existe un salariu, venituri din activități independente sau alte surse declarate, autoritățile pot decide verificarea situației fiscale.
De asemenea, depunerile frecvente de numerar, în special cele realizate la bancomate sau la ghișeele băncilor, pot atrage atenția dacă sunt consistente și nu există documente care să justifice proveniența banilor.
O altă categorie o reprezintă transferurile repetate între persoane fizice. Tranzacțiile ocazionale între rude sau prieteni nu sunt, în sine, o problemă. Însă sumele mari transferate fără un contract de împrumut, un act de donație sau alte documente justificative pot fi analizate în cadrul unei verificări fiscale.
În cazul câștigurilor din jocuri de noroc și pariuri online, operatorii autorizați rețin, în general, impozitul la sursă pentru retragerile impozabile, conform legislației fiscale. Totuși, dacă în cont apar încasări repetate sau transferuri care nu pot fi explicate ori care sugerează desfășurarea unor activități nedeclarate, acestea pot face obiectul unor verificări suplimentare.
Când poate ANAF să ceară explicații
Explicațiile sunt solicitate, de regulă, în cadrul unei verificări fiscale personale sau atunci când există indicii că situația financiară a unei persoane nu corespunde cu veniturile declarate.
Inspectorii pot compara veniturile declarate cu bunurile deținute, investițiile realizate sau sumele existente în conturile bancare. Dacă apar diferențe semnificative, contribuabilul poate fi invitat să prezinte documente care să demonstreze proveniența banilor.
Printre actele care pot justifica legal încasările se numără:
- contractele de împrumut;
- contractele de vânzare-cumpărare;
- actele de donație;
- documentele privind moștenirile;
- extrasele sau documentele emise de operatorii autorizați de jocuri de noroc;
- alte documente care dovedesc sursa legală a sumelor încasate.
Ce se întâmplă dacă nu poți justifica proveniența banilor
Dacă, în urma verificărilor, ANAF constată diferențe între veniturile declarate și patrimoniul ori disponibilitățile bănești și acestea nu pot fi justificate cu documente, sumele respective pot fi considerate venituri a căror sursă nu a fost identificată.
În prezent, legislația fiscală prevede aplicarea unui impozit de 70% asupra acestor venituri din surse neidentificate. La acesta se pot adăuga, în funcție de situație, accesorii precum dobânzi și penalități.
Specialiștii recomandă păstrarea documentelor care justifică transferurile importante de bani, chiar și atunci când acestea provin din împrumuturi între membri ai familiei, donații sau vânzarea unor bunuri. În cazul unei verificări fiscale, existența unor acte doveditoare poate face diferența între o tranzacție considerată justificată și una care poate genera obligații fiscale suplimentare.