Cât de pregătită este Europa pentru un atac al Rusiei. De ce nu se poate apăra încă singură, conform unui raport UE

Capacitatea Uniunii Europene de a se apăra fără sprijin extern în cazul unui conflict militar de mare intensitate rămâne sub semnul întrebării, în ciuda creșterii masive a cheltuielilor pentru apărare din ultimii ani. Un nou raport al Curții de Conturi Europene arată că obiectivul stabilit pentru 2030, când UE ar trebui să dispună de o autonomie strategică mai mare și de capacitatea de a susține independent operațiuni militare de amploare, va fi dificil de atins. Două dintre cele mai importante vulnerabilități sunt fragmentarea sistemelor naționale de apărare și dependența persistentă de Statele Unite, relatează The Guardian.

Europa cheltuiește mult mai mult pentru apărare, dar problemele nu au dispărut

Situația s-a îmbunătățit considerabil față de 2019, când Curtea de Conturi Europeană a realizat o analiză similară, însă auditorii avertizează că simpla majorare a bugetelor nu rezolvă problemele structurale acumulate în ultimele decenii.

„Există în continuare dificultăți majore, precum fragmentarea sistemelor naționale sau blocajele industriale. De asemenea, încă depindem de Statele Unite”, a declarat Marek Opioła, membrul Curții responsabil de analiza politicii europene de apărare.

Între 2020 și 2025, cheltuielile pentru apărare ale statelor UE au crescut cu 79%, pe fondul războiului declanșat de Rusia în Ucraina și al presiunilor pentru atingerea obiectivelor NATO.

Opioła a declarat pentru The Guardian că Uniunea Europeană „ar putea înregistra progrese majore” dacă statele continuă să majoreze investițiile și, mai ales, dacă producția de muniție este extinsă într-un ritm rapid.

Vezi și:

Pensia anticipată pentru femei în 2026. Ce acte trebuie depuse și când sunt necesare certificatele de naștere ale copiilor

Există însă exemple care arată cât de greu poate răspunde industria europeană unei cereri urgente. UE s-a angajat să livreze Ucrainei un milion de obuze, dar obiectivul a fost îndeplinit abia în noiembrie 2024, cu aproximativ opt luni mai târziu decât termenul stabilit.

Armatele europene sunt încă prea fragmentate

Una dintre problemele centrale identificate de auditori este modul în care statele membre își planifică și finanțează apărarea. În locul unui sistem european coordonat de sus în jos, fiecare țară continuă, în mare măsură, să își stabilească propriile necesități.

Această abordare poate determina state diferite să investească în aceleași capabilități, în timp ce alte domenii importante rămân insuficient dezvoltate.

„Absența unui proces eficace de planificare de sus în jos la nivelul UE, la care se adaugă o coordonare insuficientă între diferitele surse de finanțare europene și naționale, poate conduce la investiții fragmentate, duplicarea eforturilor sau lacune în materie de capabilități”, avertizează Curtea de Conturi Europeană.

Problemele de cooperare pot apărea inclusiv între cele mai mari puteri europene. Un exemplu este proiectul franco-german pentru dezvoltarea unui viitor avion de luptă, afectat de dispute între companiile implicate privind conducerea și controlul programului.

Aproape două treimi din achizițiile analizate au venit din SUA

A doua vulnerabilitate majoră este dependența de industria militară americană. Potrivit unui studiu citat de Curtea de Conturi Europeană, între februarie 2022 și iunie 2023, 78% dintre achizițiile de armament efectuate de guvernele statelor UE au provenit din afara Uniunii. Numai achizițiile din Statele Unite au reprezentat 63% din total.

Auditorii admit că această situație a avut o explicație practică. După invadarea Ucrainei, țările europene aveau nevoie urgentă de armament, iar industria UE nu putea furniza întotdeauna suficient de repede echipamentele necesare.

Tocmai aici apare însă dilema dintre necesitățile militare imediate și politica europeană „Cumpără din Europa”, concepută pentru a dezvolta industria proprie și a reduce dependența strategică de furnizorii externi.

Patriot arată dilema cu care se confruntă Europa

Problema este vizibilă și în cazul Ucrainei, care a solicitat o derogare de la regulile europene pentru a putea cumpăra sisteme americane de interceptare Patriot cu ajutorul finanțării UE.

Președinta Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, a precizat că Kievul solicită „câteva miliarde de euro” pentru apărarea antiaeriană, inclusiv pentru Patriot. Acordarea unei derogări trebuie însă decisă de statele membre.

Marek Opioła admite că achizițiile din afara Europei pot avea sens „atunci când există o necesitate urgentă pe termen scurt”, însă avertizează că acestea nu pot înlocui construirea unei industrii europene capabile să răspundă singură unor asemenea nevoi.

„Chiar dacă achiziționezi ceva ce nu produci intern, trebuie să ai întotdeauna un plan pentru dezvoltarea, pe termen lung, a acelei capacități critice în interiorul Uniunii Europene.”

2030, termenul-limită pentru apărarea europeană

UE și-a fixat anul 2030 drept reper pentru atingerea unui nivel mult mai ridicat de pregătire militară, în contextul avertismentelor serviciilor de informații potrivit cărora Rusia ar putea dobândi capacitatea de a purta un război de amploare în Europa în jurul acelui moment.

Curtea de Conturi Europeană avertizează însă că nici banii suplimentari nu garantează atingerea obiectivului. Creșterea rapidă a investițiilor poate crea alte blocaje, de la lipsa materiilor prime și a componentelor esențiale până la deficitul de personal calificat.

Concluzia raportului nu este că Europa nu a făcut progrese, ci că acestea trebuie accelerate și, mai ales, coordonate. După ani de investiții insuficiente, statele UE cheltuiesc considerabil mai mult pentru apărare, însă capacitatea de a transforma aceste miliarde într-un sistem militar european coerent și suficient de autonom rămâne marea provocare a următorilor ani.

Pensia anticipată pentru femei în 2026. Ce acte trebuie depuse și când sunt necesare certificatele de naștere ale copiilor