Bateria cât 1.500 de Dacia Spring nu a fost suficientă: cel mai mare feribot electric din lume intră în serviciu pe o rută mult mai scurtă

Cel mai mare feribot electric construit vreodată a ajuns în America de Sud și urmează să intre în exploatare comercială. Nava China Zorilla, construită în Australia pentru compania argentiniană Buquebus, are o baterie de 40 MWh, adică aproximativ cât 1.500 de Dacia Spring, și poate transporta până la 2.100 de pasageri și 225 de vehicule.

Problema este că nava nu va opera pe ruta pentru care a fost proiectată inițial. După mai mulți ani de construcție, testare și recalculări, autonomia oferită de bateria instalată s-a dovedit insuficientă pentru traseul de 200 de kilometri dintre Buenos Aires și Montevideo. China Zorilla va face, în schimb, curse de aproximativ 50 de kilometri între Buenos Aires și Colonia del Sacramento, în Uruguay, scrie Baird Maritime.

De la 400 de tone de baterii la doar 250 de tone

China Zorilla a fost construită de compania australiană Incat, iar numele său nu are legătură cu China. Nava a fost comandată de Buquebus pentru a asigura legătura maritimă dintre Argentina și Uruguay și a fost gândită încă de la început ca un feribot electric de dimensiuni neobișnuit de mari.

Construcția a durat suficient de mult pentru ca tehnologia bateriilor să evolueze semnificativ. În 2023, planul prevedea aproximativ 400 de tone de baterii pentru o capacitate de circa 40 MWh. Ulterior, bateriile au devenit mai dense energetic, astfel că aceeași capacitate putea fi obținută cu aproximativ 250 de tone.

Schimbarea a avut un avantaj evident: nava a devenit cu 150 de tone mai ușoară, ceea ce înseamnă mai puțină greutate transportată și, implicit, un potențial consum mai mic. În același timp, însă, a apărut o întrebare importantă: dacă tot existau 150 de tone disponibile, de ce nu au fost folosite pentru mai multe baterii?

Calculul prezentat de PiataAuto arată că în cele 400 de tone rezervate inițial pentru baterii ar fi putut încăpea aproximativ 64 MWh de capacitate folosind tehnologia mai nouă. Costul ar fi fost mai mare, dar nava ar fi avut o rezervă energetică mult mai generoasă.

Și sistemul de propulsie a fost schimbat în timpul proiectului. În locul celor două motoare prevăzute inițial, au fost instalate opt electromotoare, fiecare cu o putere de 1,1 MW, integrate în opt sisteme de jet cu pompă WXJ-1100. Soluția permite o distribuție mai flexibilă a puterii și o manevrabilitate mai bună.

Vezi și:

GM pregătește bateria care ar putea face mașinile electrice mai ieftine fără să le taie autonomia. Promisiunea pentru 2028

Ce trebuie să știe producătorii și importatorii despre noile reguli UE pentru baterii

Nava are 130 de metri lungime, iar viteza de croazieră este de aproximativ 25 de noduri, echivalentul a 46 km/h. Pe hârtie, cifrele arată impresionant, însă autonomia depinde nu doar de capacitatea bateriei, ci și de durata efectivă a călătoriei, condițiile de navigare și consumul tuturor sistemelor de la bord.

De ce a fost scurtată ruta de la 200 la 50 de kilometri

Aici apare problema care a schimbat practic misiunea navei. Pentru traseul Buenos Aires-Montevideo, o traversare ar fi durat aproximativ patru ore și jumătate, incluzând manevrele de plecare și acostare. La un consum mediu estimat la aproximativ 8 MW, feribotul ar fi avut nevoie de circa 36 MWh pentru o singură călătorie.

Cu o baterie netă de aproximativ 40 MWh, rezerva ar fi fost de doar câțiva MWh. Iar în condiții mai dificile, când consumul putea urca spre 9,6 MW, energia necesară pentru aceeași călătorie ar fi depășit capacitatea bateriei.

Calculul devine și mai complicat dacă vremea sau condițiile de navigare obligă nava să reducă viteza. Un timp mai lung petrecut pe apă înseamnă că sistemele navei consumă energie pentru mai multe ore. Astfel, cei 40 MWh nu ofereau suficientă marjă pentru ca ruta inițială să fie exploatată în condiții realiste.

În februarie 2026, traseul a fost schimbat oficial, iar China Zorilla a fost direcționată către ruta Buenos Aires-Colonia del Sacramento, de aproximativ 50 de kilometri. Practic, cea mai mare navă electrică din lume a fost păstrată în serviciu, dar pentru o călătorie mult mai scurtă decât cea pentru care fusese concepută inițial.

Între timp, feribotul a parcurs și el un drum impresionant. A fost transportat peste 15.000 de kilometri din Australia până în America de Sud la bordul navei cargo semi-submersibile Black Marlin, operată de Boskalis. Nava de transport are 217 metri lungime și poate duce încărcături de până la 30.000-40.000 de tone.

Din cauza dimensiunilor ansamblului, Black Marlin nu a trecut prin Canalul Panama. Transportul s-a făcut în jurul extremității sudice a Americii de Sud, prin Strâmtoarea Magellan.

China Zorilla a ajuns acum la destinație cu bateria de 40 MWh, fără ca proiectul să fie modificat pentru a-i crește capacitatea. În plus, portul Colonia del Sacramento a instalat recent o conexiune electrică de mare putere pentru încărcarea feribotului.

Astfel, după ani de dezvoltare și schimbări tehnologice, cel mai mare feribot electric din lume începe să intre în viața reală cu o particularitate greu de ignorat: are o baterie uriașă, dar autonomia calculată inițial nu s-a dovedit suficientă pentru ruta de 200 de kilometri. China Zorilla rămâne, prin urmare, un exemplu interesant despre cât de complicat este să proiectezi un sistem electric de asemenea dimensiuni și cât de mult se poate schimba un proiect atunci când tehnologia bateriilor evoluează chiar în timpul construcției.