Ai strâns bani „la saltea” și vrei să cumperi o locuință? Când poate ANAF să te întrebe de unde provin
Mulți români încă preferă să păstreze economii importante în numerar. Dar ce se întâmplă dacă, după 10 sau 15 ani în care ai pus bani deoparte, ajungi să ai 50.000 de euro și vrei să îi folosești pentru cumpărarea unui apartament? Faptul că banii au fost ținuți în casă nu îi transformă automat în venituri nedeclarate. În cazul unei verificări, însă, ANAF poate analiza dacă suma folosită este compatibilă cu veniturile și situația patrimonială a persoanei.
ANAF compară veniturile cu patrimoniul și cheltuielile
În cadrul verificării situației fiscale personale, ANAF poate examina veniturile, cheltuielile, patrimoniul și fluxurile de bani ale unei persoane. Fiscul utilizează informațiile pe care le deține deja, inclusiv declarațiile fiscale depuse de contribuabil sau de plătitorii de venit.
Cu alte cuvinte, întrebarea importantă nu este doar „Ai 50.000 de euro?”, ci „Din ce venituri ai reușit să acumulezi cei 50.000 de euro?”
Să presupunem că o persoană a lucrat legal timp de 15 ani, a avut venituri constante și a economisit lunar o parte din salariu. Faptul că a preferat să păstreze economiile în numerar în loc să le lase într-un cont bancar nu înseamnă, în sine, că banii sunt ilegali.
Situația este diferită dacă cineva a declarat ani la rând venituri foarte mici, iar apoi realizează într-un timp scurt achiziții de sute de mii de lei pe care veniturile cunoscute fiscal nu par să le poată susține.
Exemplu: 50.000 de euro strânși în 10 ani
O persoană care a economisit în medie 5.000 de euro anual ar putea ajunge în zece ani la 50.000 de euro. ANAF nu se va uita însă numai la suma salariilor încasate. Într-o verificare a situației fiscale personale sunt relevante atât intrările de bani, cât și ieșirile, cheltuielile și modificările patrimoniului.
De exemplu, dacă în perioada respectivă ai avut venituri totale echivalente cu 150.000 de euro, este posibil, în principiu, să fi economisit 50.000 de euro. Trebuie însă luate în calcul și cheltuielile de trai, alte achiziții sau investiții.
Dacă veniturile totale au fost de numai 60.000 de euro, iar persoana susține că a economisit 50.000 de euro, în timp ce a plătit în aceeași perioadă chirie, facturi, mâncare și întreținerea unei mașini, explicația poate necesita documente și informații suplimentare.
Când apare un risc fiscal semnificativ
ANAF explică faptul că, în analiza de risc privind veniturile persoanelor fizice, diferența este considerată semnificativă dacă veniturile estimate și cele declarate diferă cu mai mult de 10% din veniturile declarate, dar cu cel puțin 50.000 de lei.
Atenție: acest prag nu înseamnă că orice persoană care cheltuiește peste 50.000 de lei este verificată automat. Este un criteriu privind diferența identificată în analiza de risc.
Înaintea selectării pentru verificarea situației fiscale personale există și etapa notificării de conformare. Contribuabilul are posibilitatea să își reanalizeze situația și, dacă este cazul, să depună sau să corecteze declarațiile fiscale.
Moștenirile, donațiile sau vânzarea unor bunuri pot explica banii
Salariul nu este singura explicație posibilă pentru acumularea unei sume mari. Banii pot proveni, după caz, din vânzarea unui apartament sau a unui teren, moșteniri, donații, împrumuturi ori alte surse legale.
Într-o eventuală verificare devin importante documentele care susțin explicația: contracte, acte notariale, extrase bancare, documente privind veniturile și orice alte înscrisuri relevante.
ANAF precizează că la stabilirea situației fiscale poate utiliza documentele prezentate de persoana verificată, informațiile pe care le deține sau le obține privind veniturile, cheltuielile, patrimoniul și fluxurile de trezorerie, declarațiile fiscale și alte informații relevante.
Ce se întâmplă dacă sursa banilor nu poate fi identificată
Miza este importantă. Pentru veniturile constatate de organele fiscale a căror sursă nu a fost identificată, legislația prevede, începând cu 1 iulie 2024, o cotă de impozitare de 70% aplicată bazei impozabile ajustate, la care se pot adăuga obligațiile fiscale accesorii.
Prin urmare, a avea 50.000 de euro cash în casă nu reprezintă automat o problemă fiscală. Diferența o face proveniența banilor și posibilitatea de a susține explicația oferită.
Dacă banii reprezintă economii acumulate în mulți ani din venituri legale și situația financiară este plauzibilă raportat la veniturile și cheltuielile persoanei, simpla păstrare a banilor în numerar nu îi transformă în venituri „la negru”. În schimb, atunci când patrimoniul și cheltuielile cresc mult mai repede decât veniturile cunoscute de Fisc, ANAF poate încerca să afle de unde a venit diferența.