Unde se află astăzi inima Reginei Maria. Întregitoarea României Mari pare să-și fi găsit, în sfârșit, liniștea
Pe 18 iulie 2025 se împlinesc 87 de ani de când Regina Maria, una dintre cele mai fascinante și influente figuri din istoria României moderne, a trecut la cele sfinte. Numită adesea „Întregitoarea”, datorită rolului crucial jucat în realizarea Marii Uniri de la 1918, Regina nu a fost doar o suverană, ci și o mamă, o diplomată subtilă și o personalitate puternică ce a câștigat admirația atât a poporului român, cât și a lumii internaționale. Iar dorința sa de după moarte – aceea de a-i fi depusă inima într-un loc special ales – a fost urmată de un drum sinuos, încărcat de simbolism, emoție și, din păcate, și de umilințe. Astăzi, după aproape un secol de peregrinări, inima Reginei Maria se află în Salonul de Aur de la Castelul Pelișor din Sinaia, un loc care, deși nu a fost menționat explicit în testamentul său, pare să fi oferit, într-un final, liniștea și recunoașterea cuvenită celei care a iubit profund România.
Regina Maria a lăsat prin testament ca inima ei să fie depusă la Balcic, locul său de suflet
În 1933, exilată de fiul său, Carol al II-lea, la Balcic – oraș de la malul Mării Negre, atunci parte din România –, Regina Maria și-a scris testamentul.
Una dintre dorințele sale arzătoare a fost ca trupul să-i fie îngropat la Curtea de Argeș, alături de soțul său, Regele Ferdinand, însă inima să-i fie depusă sub lespedea micii capele Stella Maris, pe care ea însăși o construise la Balcic.
„Bisericuță simplă”, cum o descria în scris, capela era un loc intim, scăldat de briza mării și de lumină, și reflecta legătura profundă a Reginei cu acel colț de țară.
Regina Maria a murit pe 18 iulie 1938, la 63 de ani, după o lungă suferință. Imediat după deces, a fost efectuată autopsia, în timpul căreia i-a fost prelevată inima.
Aceasta a fost pusă într-o casetă mică, octogonală, din argint, învelită în două drapele, cel al României și cel al Marii Britanii, și apoi introdusă într-o a doua casetă mai mare, din argint aurit, realizată la Paris de bijutierul Maurice Froment. Această casetă, decorată cu pietre prețioase, cântărea 7,573 kilograme.
Pe 29 octombrie 1938, în urma unui ceremonial impresionant, caseta a fost așezată în capela Stella Maris de la Balcic, conform dorinței Reginei.
Războiul și pierderea Cadrilaterului: inima pleacă de la Balcic
Destinul nu avea să fie blând nici cu inima Reginei. În 1940, în contextul cedării Cadrilaterului către Bulgaria, România a pierdut Balcicul, iar fiica Reginei, Principesa Ileana, a decis să mute caseta în țară, pentru a o proteja.
Castelul Bran a devenit noua reședință a inimii. Aici, într-o bisericuță de lemn adusă de Regina Maria de pe Valea Mureșului, din satul Lueriu, inima a fost depusă temporar în 1940.
În 1941, în apropiere, într-o firidă a Măgurii Branului, a fost amenajată o capelă săpată în stâncă, unde s-a depus caseta într-un sarcofag de marmură.
Între timp, Principesa Ileana voia să aducă și rămășițele fratelui său, Principele Mircea, mezinul familiei care a decedat din cauza unei febre tifoide la numai trei anișori, în anul 1916, pentru ca inima mamei lor să odihnească aproape de copilul pe care îl iubise atât de mult.
Aceasta era o dorință nespusă a Reginei, neconsemnată în scris, dar transmisă prin amintiri de familie. Se spune că micuțul Mircea ar fi fost rodul iubirii eterne dintre Regina Maria și Prințul Barbu Știrbey, marea sa dragoste.
Regimul comunist și degradarea unui simbol național
Visul nu avea să se împlinească. După venirea la putere a comuniștilor în 1948, Principesa Ileana a fost expulzată din România, iar în urma plecării sale, întreaga operă de cinstire a memoriei Reginei Maria a fost abandonată.
Capela de la Bran a fost vandalizată, lăsată în ruină, iar inima Reginei a rămas, pentru ani buni, în sarcofagul de marmură săpat în stâncă. Regimul o păzea mai degrabă din suspiciune decât din respect, temându-se că aceasta ar putea fi scoasă din țară.
În vara lui 1968, autoritățile comuniste locale au organizat o acțiune „de clarificare” și, pe 5 iulie, caseta a fost scoasă din sarcofag de directorul Muzeului Bran, Titus N. Hașdeu, însoțit de activiști de partid. Aceștia au găsit caseta deteriorată și, neștiind cum să gestioneze situația, au dus-o în casa de bani a muzeului.
După câțiva ani, în martie 1971, pentru mai multă „siguranță”, inima Reginei Maria a fost transferată la Muzeul Național de Istorie a României din București, unde a fost din nou deschisă și, într-un gest ce frizează lipsa de respect, a fost mutată într-o cutie de plastic și așezată pe un raft dintr-un depozit. Acolo a rămas uitată vreme de decenii.
:format(webp)/https://playtech.ro/wp-content/uploads/2025/07/Inmormantarea-Reginei-Maria-a-Romaniei.-Foto-Arhivele-Nationale-ale-Romaniei.jpg)
Înmormântarea Reginei Maria a României. Foto Arhivele Naționale ale României
Renașterea unui simbol: drumul către Pelișor
După căderea regimului comunist, în 1989, istoricii și membrii Casei Regale au făcut eforturi pentru a reda respectul cuvenit memoriei Reginei Maria. Totuși, inima sa a rămas la Muzeul Național de Istorie până în 2015, când, în sfârșit, s-a luat decizia oficială de a-i găsi un loc de cinste.
Pe 23 septembrie 2015, printr-o hotărâre a Guvernului României, caseta cu inima Reginei Maria a fost transferată către Muzeul Național Peleș. Ceremonia de transfer a fost una solemnă și profund simbolică: caseta a fost escortată de jandarmi călare până la Palatul Regal, iar de acolo a pornit spre Castelul Pelișor din Sinaia.
Așezată cu grijă în Salonul de Aur al Castelului Pelișor, inima Reginei Maria și-a găsit, în sfârșit, liniștea. Salonul de Aur este una dintre cele mai intime încăperi ale castelului, amenajată chiar de soția Regelui Ferdinand I, în stilul Art Nouveau pe care îl iubea atât de mult.
Acolo, printre obiecte ce i-au aparținut, în lumina caldă a ferestrelor cu vitralii, odihnește inima celei care a fost, poate, cea mai iubită regină a României.
Pelișorul, locul unde se odihnește inima reginei
Drumul inimii Reginei Maria a fost unul lung, emoționant și, adesea, nedrept. A pornit de la Balcic – locul sufletului –, a trecut prin Bran – unde și-a dorit poate să fie aproape de fiul pierdut –, a fost abandonată de autoritățile comuniste și tratată cu o nepăsare dureroasă, pentru ca abia după 77 de ani să ajungă într-un loc demn de memoria sa.
Astăzi, inima Reginei Maria nu se află nici la Balcic, nici la Bran, și nici lângă micuțul Mircea, dar se găsește într-un loc care respiră din istoria și intimitatea sa: Salonul de Aur al Castelului Pelișor.
Deși nu este exact ceea ce a cerut în testament, este, poate, cel mai apropiat loc de esența Reginei Maria, un loc în care eleganța, forța, iubirea și patriotismul se întâlnesc.
Și poate că, într-un mod aparte, tocmai această călătorie plină de suferință și reparații târzii face ca inima Întregitoarei României Mari să fie, astăzi, mai aproape de poporul căruia i-a dăruit nu doar sprijin în vremuri grele, ci și întreaga sa dragoste.
Pentru români, rămâne vie amintirea unei regine care a scris cu inima sa o pagină importantă din istoria națională. Și poate, într-un colț al Salonului de Aur, încă se mai aude ecoul bătăilor unei inimi care a bătut, mai presus de orice, pentru România.