Ultimele clipe ale unei planete: Cum un sistem stelar ucide o lume

De-a lungul decadelor, astronomii au fost fascinați și derutați de semnalele neobișnuite de raze X provenite de la Nebuloasa Helix, o regiune enigmatică aflată în apropierea unui sistem stelar aflat în sfârșit de viață. Acum, cercetătorii au descoperit ce se ascunde în spatele acestor emisii misterioase, și nu este o poveste cu un final fericit pentru o planetă din acest sistem. Recent, o echipă de astronomi a propus că aceste semnale ar putea fi ultimele răgnete ale unei planete care a fost devorată de o stea aflată într-o fază finală de viață, cunoscută sub denumirea de pitică albă.

Semnalele de raze X observate în Nebuloasa Helix, cunoscute și ca semnale de „mortăciune cosmică”, au fost studiate timp de peste patru decenii fără ca cercetătorii să înțeleagă exact sursa lor. Într-un studiu recent publicat în Monthly Notices of the Royal Astronomical Society, o echipă de astronomi a avansat teoria că aceste semnale ar putea proveni de la o planetă care, în ultima sa fază, a fost atrasă și distrusă de o pitică albă. Aceasta ar putea fi, astfel, prima dată când astronomii au observat o planetă distrusă de steaua sa centrală într-o nebuloasă planetară.

Sandino Estrada-Dorado, autorul principal al studiului și cercetător la Universitatea Națională Autonomă din Mexic, a declarat că semnalul de raze X este probabil rezultatul resturilor planetare care sunt atrase de pitica albă, semnalizând „clopotul de moarte” al unei planete distruse. Acest fenomen ar reprezenta o descoperire remarcabilă și o explicație pentru un mister vechi de peste 40 de ani.

Cum se formează o pitică albă și ce rol joacă în distrugerea planetelor

Piticele albe sunt stele care au ajuns la sfârșitul vieții lor. Acestea sunt stele de dimensiuni medii, precum Soarele nostru, care au ars tot combustibilul nuclear și au ajuns într-o fază de contracție, unde își pierd straturile exterioare, lăsând în urmă un miez incandescent. Piticile albe radiază energie care ionizează gazele rămase din stea, formând o nebuloasă planetară, așa cum este Nebuloasa Helix. Deși aceste nebuloase sunt extrem de luminoase, piticele albe din centrul lor sunt foarte slabe, făcându-le greu de observat.

Horoscopul săptămânii 17 – 23 martie cu Ana-Maria Ticea. Zodiile lovite de schimbări în următoarele zile

Horoscopul zilei de luni, 17 martie 2025. Munca din ultima perioadă da roade pentru cei în zodia Capricorn

În cazul sistemului cu pitica albă WD 2226-210, aflată la aproximativ 650 de ani-lumină distanță de Pământ, astronomii au descoperit că în apropierea acesteia orbitează o planetă de dimensiuni comparabile cu cele ale planetei Neptun. Aceasta se află într-o orbită foarte apropiată de pitica albă, completând o revoluție în mai puțin de trei zile terestre. Cu toate acestea, analiza unor telescoape de raze X puternice, precum Chandra al NASA, a arătat dovezi ale unei planete și mai mari, cu dimensiuni similare cu ale planetei Jupiter, care se afla într-o orbită și mai apropiată de steaua centrală și care a fost distrusă în cele din urmă.

Cum a murit planeta: Interacțiuni gravitaționale și sfârșitul dramatic

Potrivit cercetătorilor, planeta care a fost distrusă ar fi început la o distanță mult mai mare de pitica albă, dar a fost atrasă treptat spre aceasta prin interacțiuni gravitaționale cu alte planete din sistemul respectiv. Pe măsură ce planeta s-a apropiat de pitica albă, forțele gravitaționale extreme au început să o distrugă, iar fragmentele acesteia au fost atrase de miezul fierbinte al stelei. Emisiile de raze X pe care le-au observat astronomii ar putea reprezenta aceste resturi planetare care cad pe suprafața piticii albe, fiind încălzite la temperaturi extrem de mari, suficient pentru a emite radiații X.

Martin Guerrero, co-autor al studiului și cercetător la Institutul de Astrofizică din Andaluzia, Spania, a afirmat că semnalul observat ar putea proveni din resturile planetei distruse, care sunt încă în proces de încălzire pe măsură ce se prăbușesc pe pitica albă. Dacă această teorie este confirmată, ar reprezenta prima observație directă a unei planete distruse de steaua sa centrală într-o nebuloasă planetară.

Concluzie: O lecție din moartea unei lumi

Descoperirea unei planete care este distrusă de o pitică albă în ultimele sale clipe reprezintă un pas important în înțelegerea proceselor cosmice care au loc la sfârșitul vieții unei stele. Deși acest fenomen este dramatic și înfricoșător, el ne oferă o imagine clară asupra modului în care evoluează sistemele stelare și cum obiectele din jurul lor, inclusiv planetele, pot fi supuse unor forțe devastatoare. Cu fiecare nouă descoperire în acest domeniu, astronomii aprofundează cunoașterea noastră despre univers și despre felul în care acesta se transformă continuu, chiar și la sfârșitul unor lumi.