Trei infografice care explică războiul AI dintre SUA și China pentru cipuri

Războiul pentru supremație în inteligență artificială nu se duce doar cu modele de limbaj și roboți spectaculoși, ci mai ales cu cipuri. Fără procesoare grafice Nvidia sau echivalentele lor chinezești, nu există centre de date capabile să antreneze modele precum ChatGPT sau DeepSeek. Iar această bătălie tehnologică a devenit, în câțiva ani, una geopolitică, cu sancțiuni, embargouri, portițe legale și negocieri la nivel de președinți de stat.

Cum a început și cum a escaladat conflictul pentru cipuri

Totul pornește de la temerea Washingtonului că Beijingul ar putea domina producția de semiconductori, un sector strategic pentru orice economie modernă. În 2022, administrația Biden a pus pe masă „Chips Act”, cu zeci de miliarde de dolari subvenții pentru producția de cipuri în SUA, și a început să limiteze exporturile de GPU-uri avansate către China, invocând riscuri militare.

A urmat o spirală de restricții: companii chineze puse pe liste negre, interdicții de vânzare pentru cipurile de top Nvidia (A100, H100), controale tot mai dure asupra echipamentelor de fabricație și licențe necesare chiar și pentru versiuni „castrate” precum H20. Administrația Biden a încercat să reducă riscul ca China să folosească hardware american în supercomputere militare și în aplicații de AI pentru armată.

Odată revenit la Casa Albă, Donald Trump a început să relaxeze parțial aceste reguli, pe motiv că blocajele loveau și aliații SUA și împingeau unele țări spre tehnologie chineză. În decembrie 2025, el a anunțat un acord cu Xi Jinping: Nvidia poate exporta H200 în China, dar doar către clienți validați, cu 25% din venituri mergând la Trezoreria americană și cu interdicția de a vinde cele mai noi serii (Blackwell, Rubin).

Cipurile Nvidia, „super-creierele” AI

GPU-urile precum A100, H100 sau H200 sunt adevărate „super-creiere” pentru AI: pot procesa calcule de mii de ori mai rapid decât un procesor obișnuit și sunt esențiale pentru antrenarea modelelor mari de limbaj, pentru simulări științifice, prognoze meteo, modelare financiară sau aplicații militare (drone, rachete, securitate cibernetică). Un singur H100 poate costa zeci de mii de euro, iar un model de AI de ultimă generație are nevoie de zeci de mii de astfel de cipuri.

De aici și miza uriașă a controlului asupra lor. SUA încearcă să păstreze un avantaj tehnologic clar și să limiteze accesul Chinei la cele mai puternice GPU-uri, în timp ce Beijingul investește masiv în propriile alternative, precum cipurile Ascend produse de Huawei și tehnologia SMIC.

Harta arată țările din Asia de Sud-Est implicate în „rutele gri” ale cipurilor AI. Țările portocalii sunt cele unde ancheta a găsit dovezi de reexport al GPU-urilor Nvidia către China prin intermediari, iar cele albastre sunt state pentru care nu există astfel de dovezi.

O cursă pentru suveranitate algoritmică

În paralel, China accelerează dezvoltarea propriilor modele avansate, precum DeepSeek, pe care vrea să le integreze în sisteme militare și în infrastructură critică, pentru a obține ceea ce autoritățile numesc „suveranitate algoritmică”. Obiectivul este clar: cât mai puțină dependență de hardware și software american, cât mai mult control intern asupra tehnologiilor strategice.

Dincolo de China și SUA, restul lumii privește cu grijă această confruntare. Țările care vor să dezvolte AI la scară mare sunt prinse la mijloc între restricțiile americane și ofertele chineze, iar accesul la cipuri devine o problemă de politică externă, nu doar de tehnologie.

Cine controlează „creierele” AI compară, la nivel simbolic, ponderea Nvidia pe piața globală a GPU-urilor pentru centre de date cu eforturile Chinei (Huawei Ascend și alți producători locali), ilustrând cât de mare este încă avantajul american, dar și cât de rapid încearcă Beijingul să reducă acest decalaj.

În final, „războiul cipurilor” nu este doar o dispută comercială, ci lupta pentru cine va dicta regulile jocului în era inteligenței artificiale – iar fiecare nouă decizie privind exporturile de GPU-uri schimbă balanța de putere la nivel global.