Risc major pentru Europa: fără mașini cu emisii zero din 2035, un milion de locuri de muncă sunt în pericol

Viitorul industriei auto europene atârnă de un singur cuvânt: angajament. Dacă Uniunea Europeană renunță la obiectivul ca toate mașinile noi vândute din 2035 să aibă emisii zero, consecințele economice și sociale ar putea fi devastatoare. Potrivit unui nou raport publicat de ONG-ul Transport & Environment (T&E), retragerea de la această țintă ar putea duce la pierderea a un milion de locuri de muncă și la o lovitură majoră asupra planurilor de investiții în baterii și infrastructură electrică.

Este un moment-cheie pentru industria auto din Europa, care se confruntă deja cu o concurență acerbă din partea Chinei și cu decizii politice imprevizibile venite din SUA.

Raportul T&E oferă o perspectivă clară: dacă Uniunea Europeană rămâne fermă în angajamentul său de a interzice vânzarea de mașini noi cu motoare termice din 2035, industria auto poate cunoaște o relansare spectaculoasă. Conform estimărilor, producția anuală de autoturisme ar putea reveni la nivelul de vârf din perioada post-criză – 16,8 milioane de unități.

Această creștere ar veni la pachet cu un avans de 11% al contribuției industriei auto la economia Europei, până în 2035. Deși tranziția către electrificare presupune o pierdere de locuri de muncă în sectorul asamblării tradiționale, aceasta poate fi compensată de dezvoltarea noilor segmente: peste 100.000 de joburi în producția de baterii până în 2030 și alte 120.000 în producția și instalarea stațiilor de încărcare până în 2035.

Cu alte cuvinte, dacă UE își respectă promisiunea, va deschide drumul către o economie auto durabilă, digitalizată și competitivă la nivel global.

Abandonarea țintei: costuri uriașe și regres industrial

Reversul medaliei este însă alarmant. Dacă obiectivul privind mașinile cu emisii zero este abandonat sau diluat, impactul economic ar putea fi dezastruos. Potrivit raportului T&E, industria auto europeană ar putea pierde nu doar un milion de locuri de muncă, ci și 90 de miliarde de euro din contribuția sa economică totală până în 2035.

Pe lângă locurile de muncă pierdute, două treimi din investițiile planificate în baterii – un sector crucial pentru autonomia tehnologică a Europei – ar putea fi abandonate. Asta ar însemna nu doar un regres economic, ci și o dependență crescută față de actori externi, precum China, care deja domină piața globală a bateriilor.

În plus, competiția internațională este mai dură ca oricând. Conform declarațiilor Juliei Poliscanova, director T&E pentru piața auto, „este un moment de cotitură pentru industria auto din Europa”. Decizia Statelor Unite, sub administrația Trump, de a impune un tarif vamal de 25% pe importurile auto, a complicat și mai mult situația, determinând marii producători europeni să-și ajusteze prognozele pentru 2025.

Această incertitudine legislativă și economică riscă să saboteze ani de investiții în tranziția verde. Și în timp ce Europa se răzgândește, rivalii internaționali accelerează.

Europa la răscruce: lider global sau jucător de mâna a doua?

UE se află într-un punct critic. Menținerea obiectivului din 2035 ar putea transforma Europa într-un lider mondial în producția de vehicule electrice, baterii și infrastructură de încărcare. Renunțarea la el ar echivala cu cedarea poziției în fața SUA și Chinei.

Strategia industrială pe care o va adopta Uniunea în următorii ani nu va afecta doar constructorii auto, ci și ecosistemul economic în ansamblul său: furnizori, cercetare și dezvoltare, logistică, infrastructură energetică.

Pentru ca tranziția să funcționeze, e nevoie nu doar de reglementări stricte, ci și de politici de sprijin coerente: stimulente pentru consumatori, investiții în stații de încărcare și programe de formare profesională pentru muncitori. Fără acest sprijin, tranziția riscă să fie inegală, iar regiunile dependente de industria auto tradițională vor suferi economic.

În final, nu este doar o dezbatere despre emisii sau tehnologii, ci despre oameni, locuri de muncă și direcția economică a unui întreg continent. Fie alegem progresul și inovația, fie ne condamnăm la stagnare și dependență. 2035 nu mai pare atât de departe – iar deciziile de azi vor determina cum va arăta Europa de mâine.