REVIEW „Aileen: Queen of the Serial Killers”, documentarul de pe Netflix care îți arată că bine și răul nu sunt întotdeauna așa cum le vedem

Documentarul Aileen: Queen of the Serial Killers (Netflix, 2025), regizat de Emily Turner, revizitează unul dintre cele mai controversate cazuri din istoria criminalității americane.

Departe de a fi încă o producție true-crime construită pe senzațional, filmul își propune să o privească pe Aileen Wuornos nu doar ca pe „prima criminală în serie din America”, ci ca pe o femeie născută în traumă, crescută în abuz și împinsă către prăpastie de un sistem care a ignorat-o constant.

Documentarul folosește exclusiv materiale de arhivă, interviuri înregistrate, casete audio, fragmente judiciare, mărturii vechi, evitând vocea omniscientă a unui narator și, astfel, lăsând spectatorul să construiască singur sensul din fragmentele de realitate.

În mod intenționat, filmul nu caută să demonstreze o teză, ci să restituie complexitatea unui destin care, oricât de violent, a fost modelat de circumstanțe extreme.

Cerere de căsătorie surpriză la „Mireasa”. Un cuplu contestat s-a logodit, după câteva săptămâni de relație: „Promit că o să încerc să te fac fericit”

Horoscop 5 decembrie 2025. O zodie primește o nouă șansă, norocul e de partea ei

Trauma din spatele crimei

Partea cea mai puternică a documentarului este modul în care pune în lumină viața timpurie a lui Aileen Wuornos.

Crescută într-un mediu profund abuziv, abandonată, exploatată și obligată să supraviețuiască pe cont propriu încă din adolescență, Aileen apare aici nu ca un personaj malefic, ci ca un om care a fost rănit iremediabil înainte de a răni pe alții. Filmul nu justifică uciderile comise, dar nici nu le rupe de contextul în care au luat naștere.

Regizoarea Emily Turner a explicat că scopul a fost acela de a lăsa fragmentele de arhivă să vorbească singure. Și reușește: în multe secvențe, vocea lui Aileen, oscilând între furie, fragilitate și disperare, reușește să stârnească un sentiment greu de definit, între compasiune și consternare.

Este, poate, prima producție despre Wuornos care nu o tratează ca pe o figură deja mitologizată, ci ca pe o persoană ruptă la mijloc între supraviețuire și autodistrugere.

O privire cât se poate de lucidă asupra unui destin tragic

Filmul ridică inevitabil întrebări etice: cât de mult este prea mult atunci când vine vorba de empatie față de o criminală?

Documentarul merge pe o linie subțire și riscantă, lăsând uneori impresia că trauma și contextul social ocupă aproape întreaga narațiune, plasând victimele într-un plan secund. Pentru unii spectatori, acest balans poate părea incomod.

Totuși, tocmai această ambiguitate îl face relevant. Aileen: Queen of the Serial Killers nu cere iertare pentru faptele lui Wuornos, dar cere înțelegere pentru rădăcina lor: marginalizarea extremă, abuzurile fizice și sexuale, sărăcia și lipsa oricărei rețele de sprijin. Filmul arată cum o societate poate produce tragedii în lanț atunci când ignoră sistematic vulnerabilitatea.

Finalul nu oferă soluții, nu oferă concluzii ferme, ci lasă privitorul să rămână cu durerea, cu neliniștea și cu întrebarea: cum ar fi arătat viața lui Aileen dacă cineva ar fi protejat-o înainte ca ea însăși să devină pericol?

Queen of the Serial Killers nu este un documentar despre groază, ci despre tristețe. Despre un destin frânt înainte să înceapă. Despre consecințele violenței asupra unei vieți, dar și asupra celorlalte vieți distruse de acțiunile ei.

Este un documentar greu, tulburător, empatic fără a fi romantic, și profund uman. Iar meritul său cel mai mare este că, prin toate aceste straturi, îți permite să vezi ceea ce rareori se arată: că monstrul nu s-a născut monstrul. A fost făcut.