Rețetă originală de sarmale. E diferită complet de cea românească, ce ingrediente au dispărut

Miroase a Crăciun și mesele se umplu de bunătăți care trezesc amintiri din copilărie. În centrul atenției rămâne, ca de fiecare dată, oala cu sarmale, un preparat cu rădăcini străvechi, cu influențe turcești, ungurești și sârbești, diferite de varianta românească.

Cum diferă sarmalele turcești de cele românești

Sarmalele turcești sunt mici, subțiri și alungite, învelite în foi delicate de viță, lungi cât un deget. Spre deosebire de versiunea românească, unde carnea grăsuță de porc domină, în rețeta orientală se folosește orez fiert și condimente aromate: stafide, scorțișoară, mentă și sumac, acea pudră acrișoară obținută din bobițe roșii.

Marius Costin explică, după cum relatează stirileprotv.ro: ”Sărmăluțele turcești sunt făcute cu orez care este deja fiert. Vedem în compoziție că au stafide, au scorțișoară, mentă și sumac. Sumacul este acea pudră din bobițele roșii care au un gust foarte plăcut, acrișor.”

În România, sărăcia și resursele limitate au modelat sarmalele astfel încât carnea de oaie a fost înlocuită cu porc, iar uleiul de măsline a cedat locul unturii.

Zodiile care trec prin cele mai mari încercări în 2026. Anul deciziilor grele

Ce-și comandă românii de mâncare și cum definește acest comportament orașele din țară. Clujul se apropie de obiceiurile Europei de Vest

Condimentele complexe au fost simplificate: sare, piper și cimbru domină gustul tradițional românesc. În plus, românii folosesc varză acră sau dulce, adaptată după climă și obiceiuri locale.

Ce influențe au lăsat alte culturi asupra sarmalelor

Varianta ungară, töltött káposzta, aduce sarmale mari, cărnoase, cu multă paprika, dar fără aromele complexe turcești. În Grecia se adaugă mentă, iar în nordul Chinei se folosește ghimbir.

Mircea Groza subliniază diversitatea rețetelor: ”Eu am descoperit în cercetările mele poate chiar 60 de rețete total diferite care au influențele unor etnii.

De exemplu, slovacii din județul Sălaj fac sarmalele, piroștele, și le spun găluște, cu cartof în loc de orez… Dacă vorbim despre evrei, ei făceau piroștele, sarmalele, doar cu carne coșer, cu rață, cu gâscă, cu vițel.”

Fiecare regiune a adaptat rețeta după resursele și obiceiurile locale, astfel încât sarmalele nu mai sunt doar un preparat, ci o poveste a culturii culinare europene.

În Banat și Transilvania, competiția strânsă și tradițională între ardeii umpluți și sarmale este foarte vizibilă, în timp ce în sud, roșiile coapte și bulionul aromat domină gustul final.

Vezi și Secretul sarmalelor de post care nu se rup la fiert. Ce trebuie să adaugi în oală!

De ce contează vasele și modul de gătire

Vasele în care fierb sarmalele influențează direct aromele. Waldemar Megerle explică: ”O oală făcută la Jupânești, folosită la vatră, arată cum aromele se întrepătrund încet.

Dacă oala se spargea, zeama curgea, dar sarmalele rămâneau în sârmă.” Această metodă lentă, tradițională, a păstrat gustul autentic și a transmis moștenirea culinară de la generație la generație.

Astăzi, indiferent de varietatea sarmalelor, preparatul rămâne simbolul Crăciunului, al familiei și al tradițiilor care unesc gusturile orientale și locale într-o experiență unică la fiecare masă.

Vezi și Câtă carne trebuie să cumperi pentru 50, 100 sau 150 de sarmale. Calcule exacte!