Radioterapia: Cum a fost folosită pentru a ucide cancerul și cum am putea înțelege mai bine acest proces

Radioterapia este o tehnică folosită de zeci de ani în tratamentul cancerului, care a salvat milioane de vieți. Cu toate acestea, până acum nu am înțeles complet cum funcționează această terapie. O nouă cercetare adâncește înțelegerea modului în care radiațiile ucid celulele canceroase și cum am putea să îmbunătățim tratamentele pentru a fi mai eficiente și cu mai puține efecte secundare. În acest articol, vom explora noile descoperiri și implicațiile lor pentru viitorul tratamentelor oncologice.

Cum acționează radioterapia asupra celulelor canceroase

Radioterapia presupune aplicarea unor raze de radiație direct asupra tumorii, astfel încât celulele canceroase să primească o doză letală de radiație, în timp ce majoritatea celulelor sănătoase din corp sunt protejate. De-a lungul decadelor, acest tratament a demonstrat eficiență în distrugerea tumorilor, dar și provocări, deoarece radiația nu afectează toate celulele canceroase în același mod.

Unele tipuri de cancer, cum ar fi limfoamele, sunt extrem de sensibile la radiații, iar celulele acestora mor după expunerea la doze de radiație care nu afectează celulele sănătoase din jur. Totuși, procesul este mult mai complex decât atât. În urma expunerii la radiație, unele celule canceroase emit semnale care atrag sistemul imunitar, care ajunge să omoare și celulele care au supraviețuit radiației, ceea ce face tratamentul și mai eficient.

Dar există o problemă: unele celule canceroase mor într-un mod care nu este benefic pentru organism. Când aceste celule mor într-o manieră care nu este corect recunoscută de sistemul imunitar, procesul de combatere a cancerului este incomplet. Cercetătorii au încercat mult timp să înțeleagă de ce celulele care par identice răspund în moduri diferite la radiații. Răspunsul ar putea fi cheia pentru a îmbunătăți eficiența radioterapiei.

Descoperirea mecanismului care face ca unele celule canceroase să supraviețuiască

Un grup de cercetători de la Sydney Children’s Medical Research Institute, conduși de profesorul Tony Cesare, a descoperit un mecanism esențial care explică de ce unele celule canceroase mor într-un mod care atrage atenția sistemului imunitar, iar altele nu. Potrivit acestora, repararea ADN-ului joacă un rol crucial în modul în care celulele canceroase mor după radioterapie. De obicei, repararea ADN-ului protejează celulele sănătoase, dar în cazul cancerului, repararea ADN-ului poate ajuta la ghidarea celulelor canceroase să moară corect.

Atunci când radiațiile provoacă daune semnificative celulelor canceroase, procesul de reparare ADN-ul le poate orienta să moară într-un mod care poate activa răspunsul imunitar. Cu toate acestea, atunci când celulele canceroase mor în timpul diviziunii celulare (mitoză), acest lucru trece neobservat de sistemul imunitar. Acesta este un rezultat pe care nu ni-l dorim, deoarece nu ajută la combaterea cancerului.

Pe de altă parte, celulele care supraviețuiesc mitozei și mor ulterior, ca rezultat al altor procese de auto-reparare, eliberează subproduse care sunt interpretate de sistemul imunitar ca semnale de infecție. Aceste semnale atrag atenția sistemului imunitar, care începe să distrugă nu doar celulele moarte, ci și pe celelalte celule canceroase care au supraviețuit radiației.

Implicațiile acestei descoperiri pentru viitorul radioterapiei

Cercetătorii au observat că procesul de reparare ADN-ului care duce la moartea celulelor canceroase poate fi influențat de tipul de tratament aplicat. De exemplu, anumite medicamente care blochează o formă specifică de reparare a ADN-ului (reparația prin recombinare omologă) ar putea face ca celulele canceroase să moară într-un mod care va atrage atenția sistemului imunitar. Aceste descoperiri sugerează că radioterapia ar putea fi mult mai eficientă dacă s-ar utiliza aceste medicamente, iar dozele de radiație ar putea fi reduse, având astfel mai puține efecte secundare.

De asemenea, cercetătorii speculează că acest mecanism ar putea explica unele cazuri rare, dar reale, de efecte benefice neintenționate ale radioterapiei, cunoscute sub numele de „efectul abscopal”. Acest efect apare atunci când iradierea unui tumor într-o zonă a corpului duce la distrugerea tumorilor metastatice din alte părți ale corpului. Această observație sugerează că intervențiile care vizează repararea ADN-ului pot crește eficiența radioterapiei și pot adresa și tumori secundare.

În concluzie, cercetările recente ar putea deschide noi căi pentru îmbunătățirea tratamentelor oncologice. Blocarea anumitor mecanisme de reparare a ADN-ului ar putea face ca radioterapia să devină mai eficientă și mai puțin invazivă, aducând speranță pentru pacienții cu cancer. Aceasta ar putea marca un pas semnificativ în lupta contra cancerului, reducând efectele secundare și îmbunătățind șansele de supraviețuire.