Puterea cuvintelor – Știința din spatele unei scuze cu adevărat convingătoare: Cum spui „îmi pare rău” ca să fii crezut

Un simplu „îmi pare rău” rareori este suficient. O cercetare recentă arată că folosirea unor cuvinte mai lungi și mai elaborate face ca scuzele să pară mai sincere, pentru că transmit efort și implicare.

În esență, oamenii percep limbajul mai sofisticat ca un semn că persoana vinovată depune energie reală pentru a-și exprima regretul.

Psihologul Tara Quinn-Cirillo explică faptul că recunoașterea greșelilor rămâne dificilă tocmai pentru că implică vulnerabilitate.

Iar vulnerabilitatea, din perspectivă evolutivă, nu ne-a protejat niciodată, așa că reflexul de a evita scuzele autentice este adânc înrădăcinat. Totuși, modul în care ne cerem iertare are consecințe semnificative asupra felului în care suntem percepuți, scrie The Guardian.

Cerere de căsătorie surpriză la „Mireasa”. Un cuplu contestat s-a logodit, după câteva săptămâni de relație: „Promit că o să încerc să te fac fericit”

Horoscop 5 decembrie 2025. O zodie primește o nouă șansă, norocul e de partea ei

Când sună scuzele fals

Istoria recentă abundă de exemple de „scuze” care au făcut mai mult rău decât bine. Actorii Ashton Kutcher și Mila Kunis au încercat să explice scrisorile trimise în sprijinul fostului coleg Danny Masterson, condamnat pentru viol, printr-un videoclip rigid și calculat. Rezultatul? Publicul i-a perceput ca lipsiți de autenticitate.

Pe de altă parte, politicieni precum Boris Johnson au oferit scuze repetate în timpul scandalurilor din pandemie, dar tonul lor a părut mecanic.

Mai târziu, chiar el a catalogat aceste momente drept „patetice” și „slugarnice”, ceea ce a confirmat suspiciunea că nu fusese niciodată cu adevărat regret.

Există și scuze care trec în extrema opusă, devenind exagerat de dramatice. Fostul ministru britanic Liam Byrne a scris un text în care își condamna vehement propria glumă, bilețelul din 2010 cu mesajul „nu mai sunt bani”, pe care opoziția l-a folosit ani de zile ca armă politică. Unii cititori au găsit declarația lui mai degrabă excesivă decât necesară.

Lecțiile unei scuze autentice

Un „sorry, not sorry” clasic rămâne declarația lui Harvey Weinstein, care și-a cerut scuze, dar a justificat comportamentele prin „regulile diferite” din anii ’60 și ’70. Astfel de explicații diluează mesajul și transmit lipsă de responsabilitate.

Exemple istorice arată că uneori scuzele ajung cu întârziere. Florența a retractat abia după șapte secole exilul lui Dante, iar Vaticanul a recunoscut în 1996 că Galileo avea dreptate despre mișcarea Pământului, fără însă a-și cere scuze explicit.

În astfel de cazuri, reparațiile simbolice au valoare limitată dacă nu sunt însoțite de recunoașterea clară a greșelilor.

Specialiștii spun că o scuză convingătoare se bazează pe trei elemente: capacitatea de reflecție, asumarea responsabilității și dorința de schimbare. Nu este vorba doar despre alegerea cuvintelor lungi, ci și despre disponibilitatea reală de a învăța din greșeli.

Astfel, știința confirmă ceea ce oamenii simt intuitiv: autenticitatea nu poate fi mimată la infinit. O scuză bine formulată, sinceră și asumată poate reconstrui încrederea, în timp ce o declarație formală și lipsită de conținut riscă să amplifice neîncrederea.