Oana Roman, dezvăluiri despre copilăria în comunism. Ce i-a făcut Mioarei Roman: „Pe vremea mea era bătaie să găsești un șampon”. EXCLUSIV
Oana Roman și-a amintit o întâmplare din copilărie care i-a dat câteva bătăi de cap mamei sale, dar care s-a transformat într-o veritabilă lecție despre maternitate. Vedeta ne-a vorbit și despre felul în care își regăsește energia feminină, deși, în viața de zi cu zi, ajunge adesea să îndeplinească și rolul bărbatului, precum și despre creația deosebită purtată la gala organizată de Andreea Marin.
Oana Roman: „Eu energia feminină nu mi-o pierd”
Oana Roman a defilat în cadrul galei „Nu există nu se poate”, organizată de Andreea Marin în onoarea Reginei Maria, purtând o rochie cu aer regal, semnată Zestal. Ținuta i-a pus în valoare eleganța, iar vedeta a mărturisit, în exclusivitate pentru Playtech, că este una dintre cele mai frumoase piese vestimentare pe care le-a purtat vreodată.
„A fost exclusiv ideea și creația fetelor de la Zestal. Când m-am dus la probe, ele știau deja că vor să mă îmbrace cu această rochie. Și mi-au zis: ‘O să ai un corset, o să ai o fotă’.
Nu îmi imaginam cum arată. Și când am ajuns și am văzut cum arată, am fost de-a dreptul impresionată, chiar și eu. Cred că e una dintre cele mai frumoase rochii pe care le-am purtat vreodată în viața mea.
E o rochie regală. Și, cum spuneam, cred că Reginei Maria i-ar fi plăcut această rochie. Cred că e o rochie cu care și ea s-ar fi îmbrăcat. Atât este de frumoasă”, ne -a spus Oana Roman.
Vorbind despre rochii și feminitate, Oana Roman a dezvăluit că, deși este motorul familiei sale: își crește singură fiica, se ocupă de afaceri și îndeplinește adesea și roluri considerate „masculine”, nu își pierde niciodată energia feminină. A învățat să-și organizeze timpul și prioritățile astfel încât să-și împlinească și propriile nevoi.
„Eu energia feminină nu mi-o pierd, pentru că sunt și mă simt femeie în fiecare minut. Niciodată nu mă abat de la ritualurile mele de cosmetică, de îngrijire, de coafuri, de manichiură, de masaj. Nu mă las deoparte. Chiar dacă trebuie să fac și lucruri de bărbat, sunt și rămân o femeie.
Găsesc timp pentru că știu să mă organizez. Dacă ajungi să înveți să ai abilitatea de a-ți organiza timpul, poți să le faci pe toate. Eu aud foarte multe femei care se plâng: ‘De când am copil, eu nu mai am viață. Trebuie să mă sacrific’. Nu e adevărat. Este strict un lucru de organizare a vieții. După părerea mea, în era în care trăim, abilitatea de a ști să-ți organizezi timpul este cel mai mare atu pe care poți să-l ai”, a dezvăluit Oana Roman.
Năzbâtia făcută de Oana Roman în copilărie: „Eram mică”
La fel cum are grijă de propriul echilibru, Oana Roman a învățat-o și pe fiica sa importanța acestor lucruri. Este, de fapt, o moștenire prețioasă primită de la mama ei, cea care i-a fost nu doar părinte, ci și profesor, prietenă și îndrumătoare, având o legătură profundă.
„Am învățat-o, i-am arătat și știe ce are de făcut. Pentru că și pe mine mama mea m-a învățat și mi-a arătat absolut tot ce trebuie. Tot așa și eu, la rândul meu, fac asta cu Isa”, a spus vedeta.
Își amintește cum, în copilărie, o privea cu admirație pe mama sa atunci când se aranja. Ba chiar, într-o zi, a încercat să o imite și a desfăcut sticla pe care o credea plină cu șampon. În realitate, era un balsam de păr pe care Mioara Roman îl obținuse cu greu, iar rezultatul a fost o dezamăgire.
Restricțiile din comunism
Mai importantă decât năzbâtia în sine a fost reacția mamei. Mioara Roman nu a certat-o, ci i-a explicat cu răbdare ce este produsul și cum se folosește corect.
„O dată, țin minte – vouă vă este greu să înțelegeți, pentru că n-ați trăit vremurile alea- , dar pe vremea lui Ceaușescu nu găseai absolut nimic. Deci când spun nimic, absolut nimic. Era bătaie să găsești un șampon sau un săpun sau un gel de duș. Nici nu exista.
Și țin minte că la un moment dat mama, nu știu cum, a reușit și a făcut rost de un balsam de păr. Nu exista în România așa ceva. Dar eu nu știam ce e. Eu am crezut că e un șampon. Și am zis: ‘Mamă, mă spăl și eu cu șamponul lui mama’. Și m-am dus la baie și m-am spălat cu șamponul lui mama, care era mască.
Și nu făcea spumă, evident. Și m-am dat o dată, de două, de trei ori. Și nu făcea spumă și eram frustrată și nu înțelegeam. Îți dai seama, mama, cu câte eforturi reușise să găsească, să facă rost… Și eu am folosit jumătate din el degeaba. Și când a venit mama acasă, eu am zis foarte supărată că am încercat să mă spăl cu șamponul ei și nu e bun de nimic. Și mama nu m-a certat, dar a râs cumva și mi-a explicat: ‘Ăsta nu este șampon, este balsam’. Dar aveam, nu știu, 11 ani sau ceva, eram mică.”, și-a amintit Oana Roman.
Întâmplarea s-a transformat într-o lecție de maternitate pentru Oana, care a învățat, încă de acasă, ideea că un copil trebuie să-și urmeze propriul drum în viață.
„Cumva, povestindu-se în casă și văzând lucruri, mi-au intrat și mie în reflex. Ideea de a-i lăsa copilului libertatea de a alege, de a înțelege că copilul nu este proprietatea ta, ci o ființă de sine stătătoare care are dreptul la propriul lui destin, la propria sa viață. Că nu poți să-i impui unui copil ce să facă ca meserie, ce prieteni să aibă și așa ceva.
Poți să-l îndrumi, poți să-i explici, poți să-i spui. Dar noi am avut acasă un parenting foarte modern pentru vremurile acelea. Și din punctul ăsta de vedere sunt profund recunoscătoare părinților mei”, a încheiat Oana Roman.