Lichidatorii de la Cernobîl, oamenii de sacrificiu și eroi ai Europei. 800.000 de oameni, trimiși să curețe zonele contaminate în urma exploziei reactorului 4 din aprilie 1986

La 26 aprilie 1986, la ora 01:23 noaptea, un eveniment apocaliptic a avut loc în inima Ucrainei sovietice, în orașul Pripyat. Reactorul numărul 4 al centralei nucleare de la Cernobîl a explodat în urma unui test de siguranță eșuat, provocând cel mai grav dezastru nuclear din istorie. Deflagrația a eliberat în atmosferă o cantitate imensă de substanțe radioactive, echivalentă cu 200 de bombe atomice de tipul celor lansate la Hiroshima și Nagasaki. Dezastrul nu a afectat doar URSS-ul, ci a contaminat, prin intermediul norului radioactiv, o bună parte din Europa.

Efortul supraomenesc al lichidatorilor și lupta cu invizibilul

Primele victime au fost 56 de persoane – muncitori, tehnicieni și pompieri, care au murit imediat sau în zilele și lunile ce au urmat din cauza radiațiilor letale. Alte sute de mii au fost marcate pe viață, fie prin boli incurabile, fie prin traume psihologice.

Conform datelor oficiale, 6,6 milioane de oameni au fost expuși radiațiilor, iar peste 6.000 de cazuri de cancer tiroidian au fost înregistrate până în 2005, mai ales în rândul copiilor și adolescenților.

În fața acestui cataclism, autoritățile sovietice au mobilizat o armată de peste 800.000 de oameni – pompieri, soldați, mineri, ingineri, voluntari și rezerviști, care aveau să fie cunoscuți sub numele de „lichidatori”.

Horoscop zilnic 6 decembrie 2025: Vești importante pentru o zodie, surprize pentru alte două

Cerere de căsătorie surpriză la „Mireasa”. Un cuplu contestat s-a logodit, după câteva săptămâni de relație: „Promit că o să încerc să te fac fericit”

Acești oameni au fost trimiși să curețe zona contaminată, să neutralizeze reactorul deteriorat și să prevină un al doilea dezastru. Mulți dintre ei nu aveau idee la ce se expun. Alții știau, dar au acceptat misiunea conștientizând riscurile.

Imediat după explozie, peste 600 de pompieri au fost mobilizați să stingă incendiul nuclear și să răcească miezul reactorului cu cantități uriașe de apă.

Zeci de elicoptere militare au aruncat în următoarele zile tone de nisip, plumb și bor pe zona afectată, într-o încercare disperată de a limita deversarea materialelor radioactive.

Inginerii trimiși într-o misiune sinucigașă, care au salvat milioane de vieți

Însă în ciuda acestor eforturi, temperatura în interiorul reactorului continua să crească, iar riscul unei a doua explozii devenise iminent.

Experții sovietici au avertizat că, dacă resturile topite ale miezului nuclear ajungeau în camerele tehnice inundate de sub reactor, o explozie de abur supraincalzit ar fi fost inevitabilă.

Impactul ar fi fost devastator: ar fi făcut zona pe o rază de 200 de kilometri nelocuibilă și ar fi eliberat și mai multe materiale radioactive în atmosferă.

Trei ingineri – eroi necunoscuți pentru mult timp – au fost trimiși într-o misiune sinucigașă: să se scufunde în apa contaminată și să deschidă manual ecluzele pentru evacuarea lichidului. Toți trei au murit ulterior, dar sacrificiul lor a salvat milioane de vieți.

Vezi și: 38 de ani de la dezastrul nuclear Cernobîl. Ne protejează sau nu sarea iodată? Nutriționiștii, medicii și bucătarii au păreri controversate: ”Un experiment!” EXCLUSIV

Misiunea minerilor și „bio-roboții”: un efort colectiv supraomenesc

Într-o cursă contra cronometru, autoritățile au mobilizat mii de mineri din Donbas și alte regiuni pentru a săpa un tunel sub reactor, unde urma să fie instalat un sistem de răcire cu azot lichid.

Când acest plan a fost abandonat, aceștia au turnat o placă de beton uriașă pentru a izola reactorul de pânza freatică. Între timp, acoperișul clădirii reactorului era plin de deșeuri radioactive care trebuiau înlăturate.

Inițial, s-au folosit roboți și utilaje telecomandate, inclusiv echipamente de proveniență militară sau chiar proiectate pentru explorări spațiale.

Însă radiațiile intense le-au distrus rapid circuitele. Sovieticii nu au avut altă opțiune decât să trimită oameni în locul mașinilor – „bio-roboți”, cum au fost numiți cu cinism.

În costume de plumb improvizate, aceștia au curățat acoperișul folosind lopeți sau chiar mâinile goale. Fiecare „tură” dura cel mult 40 de secunde, dar era suficient pentru a-i condamna la o doză letală de radiații.

Abia pe 6 mai 1986, după zece zile de luptă continuă, reactorul a fost răcit complet. Două săptămâni mai târziu, au început lucrările la „sarcofagul” de beton și oțel menit să izoleze reactorul distrus. Până la sfârșitul anului, structura era finalizată, dar efortul de decontaminare a zonei de excludere a continuat ani întregi.

Vezi și: Povestea acestui personaj din „Chernobyl” a fost chiar mai tristă în viața reală

Bilanțul uman al tragediei – mii de oameni au murit din cauza bolilor provocate de radiații

Numărul victimelor directe ale exploziei a fost de aproximativ 30 de persoane, însă bilanțul real al celor afectați pe termen lung rămâne subiect de controversă. Un raport al Organizației Mondiale a Sănătății din 2006 estima că aproximativ 9.000 de oameni vor muri din cauza cancerului provocat de radiații.

Însă alte surse, precum o lucrare publicată în 2007 de trei cercetători ruși, avansează un număr mult mai mare, aproape 1 milion de decese premature în legătură cu expunerea la radiații.

Reprezentanți ai organizațiilor lichidatorilor din Rusia, Ucraina și Belarus susțin că în jur de 60.000 de foști lichidatori au murit deja, iar alți 165.000 suferă de afecțiuni grave, în special boli cardiovasculare și cancer.

În ciuda sacrificiului lor, mulți dintre acești eroi nu au primit nici măcar o recunoaștere formală adecvată din partea guvernelor lor.

Mai mult, au fost adesea acuzați că falsifică documente medicale pentru a primi compensații financiare, o insultă cruntă la adresa celor care au plătit cu sănătatea sau chiar cu viața pentru a opri un dezastru global.

Ultimii supraviețuitori și lecția uitată a umanității

Yuri Korneev, Boris Stolyarciuk și Alexander Yuvcenko sunt ultimii supraviețuitori ai echipei care se afla în reactorul 4 la momentul exploziei. Ei sunt martori vii ai celei mai grave tragedii nucleare din istoria omenirii.

Anatoli Diatlov, inginerul responsabil pentru experimentul care a dus la explozie, a murit în 1995 în urma unui atac de cord, dar în ochii multora rămâne simbolul unei birocrații sovietice iresponsabile.

Astăzi, aproape patru decenii mai târziu, Cernobîl rămâne un memento dureros al pericolelor energiei nucleare, al aroganței umane și al sacrificiului celor care, în ciuda riscurilor uriașe, și-au făcut datoria.

Zona de excludere este acum un spațiu-fantomă, vizitat de curioși sau cercetători, dar memoria celor care au salvat Europa de un colaps nuclear pare să se piardă în uitare.

Lichidatorii nu au fost doar niște executanți ai unei comenzi statale. Ei au fost scutul invizibil al unei întregi civilizații.

Iar dacă există o lecție din această tragedie, ea este una despre curajul uman în fața necunoscutului și despre prețul teribil pe care îl poate avea tăcerea birocratică. Într-o lume care uită repede, amintirea lor merită nu doar comemorare, ci și recunoștință.

Vezi și: Cel mai periculos lucru de pe Pământ: dacă stai lângă el 5 minute, te omoară în 2 zile, conform ultimelor cercetări