Istoria Cetății Râșnov, între legendă și realitate: invaziile tătarilor, venirea lui Mihai Viteazul, ciuma și incendiul din 1718, fântâna bântuită și refugiul localnicilor la Revoluția din 1848

Cetatea Râșnov, o fortificație impunătoare situată în apropiere de Brașov, este un simbol al rezistenței și al istoriei zbuciumate a regiunii Țara Bârsei. De-a lungul secolelor, cetatea a fost martora multor evenimente istorice și a jucat un rol crucial în apărarea locuitorilor împotriva invaziilor și pericolelor externe. De la invaziile tătarilor din secolul XIV, până la Revoluția din 1848, cetatea a fost un refugiu pentru localnici, dar și un loc de luptă, de sacrificiu și, nu în ultimul rând, de legendă. În acest articol, vom explora istoria fascinantă a cetății Râșnov, marcând momentele cheie care au contribuit la consolidarea faimei sale.

Primele mențiuni și construcția cetății din Țara Bârsei

Prima atestare documentară a cetății Râșnov datează din anul 1335, când, în urma invaziilor tătarilor, întreaga regiune a fost devastată, cu excepția cetății Râșnov și a celei de pe dealul Tâmpa, care, datorită fortificațiilor lor solide, au reușit să reziste atacurilor.

Această mențiune subliniază importanța strategică a cetății și rolul ei crucial în protejarea Țării Bârsei. Cetatea a fost construită de către țăranii din Râșnov, care au colaborat cu zidari din localitate, folosind piatră și cărămidă pentru a edifica fortificațiile.

Spre deosebire de alte cetăți medievale, cetatea Râșnov nu prezenta un stil arhitectonic grandios, ci unul simplu și funcțional, adecvat cerințelor de apărare.

Horoscop zilnic 6 decembrie 2025: Vești importante pentru o zodie, surprize pentru alte două

Cerere de căsătorie surpriză la „Mireasa”. Un cuplu contestat s-a logodit, după câteva săptămâni de relație: „Promit că o să încerc să te fac fericit”

Zidurile cetății aveau o înălțime de aproximativ 5 metri, iar în unele locuri ajungeau chiar la 1,5 metri grosime.

Traseul acestora era neregulat, adaptându-se terenului accidentat de la marginea culmei dealului Tâmpa, ceea ce confera cetății un profil zimțat.

În jurul cetății, existau două curți: una exterioară și una interioară, fiecare cu roluri bine definite în apărarea fortificației.

Invaziile tătarilor și importanța strategică a cetății

De-a lungul vremii, cetatea Râșnov a fost atacată în mai multe rânduri, în special de către tătari, care au năvălit asupra Țării Bârsei în secolul XIV. În ciuda acestor invazii, cetatea a reușit să reziste, datorită fortificațiilor solide și a strategiei de apărare a localnicilor.

Un alt atac semnificativ a avut loc în 1421, urmat de alte invazii tătare în secolul XV, însă cetatea a reușit să facă față tuturor acestor pericole.

Războaiele dintre Imperiul Otoman și regatele europene au determinat o serie de conflicte în regiunea Transilvaniei, iar cetatea Râșnov a continuat să joace un rol important în apărarea acestei regiuni.

În perioada 1541-1556, Transilvania a devenit principat autonom sub suzeranitatea turcească, iar cetatea a fost implicată în sprijinul conflictelor dintre turci și habsburgi.

În 1531, cetatea a trecut de partea lui Ioan Zapolya, care a reușit să controleze Transilvania cu ajutorul otomanilor.

Vezi și: Orașul mic din România care are pensiunile și hotelurile pline de turiști. Nici orașele mari nu reușesc așa ceva

Vizita voievodului Mihai Viteazul și refacerea cetății

Unul dintre momentele semnificative din istoria cetății a fost vizita lui Mihai Viteazul în 1599. În această perioadă, Râșnovul a fost un important punct de sprijin pentru domnitorul român, care a fost însoțit de soția sa, Doamna Stanca, și de oastea sa.

Cetatea a jucat un rol crucial în susținerea luptei lui Mihai Viteazul pentru unirea celor trei principate românești (Țara Românească, Transilvania și Moldova).

După bătălia de la Mohács din 1526, când Transilvania a devenit principat sub suzeranitate turcească, cetatea Râșnov a fost un simbol al rezistenței împotriva invadatorilor otomani.

În perioada 1600-1601, Râșnovul a fost un centru de aprovizionare pentru armata lui Mihai Viteazul, iar localnicii au contribuit la susținerea acestuia. Importanța cetății ca refugiu și centru strategic a fost esențială pentru succesul lui Mihai Viteazul în acele vremuri tulburi.

Incendiul din 1718 și ciuma care a decimat populația

După mai multe secole de conflicte, cetatea Râșnov a suferit o serie de atacuri devastatoare în secolul XVIII. În 1718, un incendiu cumplit a mistuit orașul și a afectat grav cetatea.

Multe dintre clădirile din curtea interioară, inclusiv capela și depozitele de cereale, au fost distruse. Bastionul principal, care proteja intrarea principală a cetății, a fost parțial distrus, iar acea parte a fost reconstruită cu o poartă de fier.

La scurt timp după acest incendiu devastator, în 1719, o epidemie de ciumă a lovit Țara Bârsei, iar Râșnovul a fost grav afectat. Potrivit documentelor de epocă, numărul victimelor a fost impresionant, cu 521 de sași și 711 români pierzându-și viața din cauza acestei boli teribile.

Vezi și: VIDEO Filmul cu dragoni de pe Netflix, filmat la Cetatea Râșnov: cât este de spectaculos

Fântâna din Cetatea Râșnov, construită de cei doi prizonieri turci. Foto Historia

Fântâna bântuită și legendele cetății

Unul dintre cele mai cunoscute elemente ale cetății Râșnov este fântâna săpată adânc în pământ, cunoscută sub numele de „fântâna bântuită”.

Conform legendelor locale, această fântână a fost săpată în perioada 1623-1640, fiind rezultatul muncii a doi prizonieri turci care au fost promiși eliberarea la finalizarea lucrărilor.

După ce au terminat, se pare că aceștia au fost uciși, iar legenda spune că fântâna este legată de un tunel secret care ducea la baza dealului.

Fântâna a avut o adâncime impresionantă de aproximativ 146 de metri, iar roata care a fost folosită pentru a scoate apa a fost operată până în anul 1850. Această roată a fost una dintre cele mai importante invenții ale cetății, deoarece asigura aprovizionarea cu apă în perioadele de asediu.

Localnicii s-au refugiat în Cetatea Râșnov la Revoluția din 1848

În timpul Revoluției din 1848-1849, cetatea Râșnov a fost din nou un loc de refugiu pentru localnici. În acea perioadă, Țara Bârsei a fost traversată de armatele revoluționare conduse de generalul Bem, dar și de trupele austriece și rusești.

Locuitorii din Râșnov și din satele învecinate s-au refugiat în cetate, unde au înmagazinat cantități mari de cereale și alimente pentru a supraviețui în fața conflictului. În această perioadă, curtea exterioară a cetății a fost folosită și ca loc de instruire a gărzilor naționale.

După 1849, cetatea a fost abandonată treptat, fortificațiile medievale nefiind în stare să facă față noii tehnologii militare și armamentului de foc folosit în conflictele din secolul XIX.

Cetatea Râșnov rămâne un martor al unei perioade tumultoase din istoria Transilvaniei, fiind un simbol al luptei pentru supraviețuire, dar și un loc încărcat de legende și evenimente istorice.

De la invaziile tătarilor și conflictele cu turcii, până la perioada revoluționară și legendele care înconjoară fântâna bântuită, cetatea a fost un refugiu pentru localnici și un simbol al rezistenței.

Astăzi, cetatea Râșnov continuă să fascineze vizitatorii cu istoria sa și cu poveștile care au marcat existența acestei fortificații medievale.

Vezi și: Ce secrete ascund unele cetăți din România. Puțini români mai cunosc aceste detalii