INTERVIU cu Lucy Shepard, omul din spatele documentarului „Secret Amazon: Into the Wild”: Expediția care se transformă într-o luptă reală pentru supraviețuire, dar care pune accent pe importanța protejării naturii

Realizarea unui documentar în inima Amazonului este, în mod inevitabil, o confruntare directă cu limitele fizice și psihologice ale oricui se încumetă într-o astfel de aventură. În cazul lui Lucy Shepard, provocarea cu pricina a fost amplificată de alegerea unei zone aproape inaccesibile, un teritoriu din sudul Guyanei pe care nici localnicii nu îl explorează, din motive geografice, culturale sau pur și simplu pentru că pădurea de acolo este prea densă pentru a oferi rute naturale de deplasare.

Pentru echipa documentarului „Secret Amazon: Into the Wild”, acest spațiu nu a fost un decor, ci un organism viu, ostil și fascinant în același timp, un loc în care fiecare pas trebuie câștigat, iar fiecare obiect purtat în spate devine o povară.

Shepard a vorbit cu Playtech despre jungla care, de cele mai multe ori, se dovedește a fi un mediu care nu doar că te testează, ci te atacă subtil, constant, până când ajungi să simți că totul parcă luptă împotriva ta.

Dincolo de greutatea colosală a rucsacului, peste 35 de kilograme de echipamente, hrană și aparatură de filmare, se adaugă disconforturile microscopice, dar neobosite: căpușe, praf, noroi, umezeală perpetuă.

Horoscop marți, 3 februarie 2026. Zi dificilă pentru două zodii, pot pierde o sumă importantă de bani

Cele trei zodii cu noroc la bani în săptămâna 2-8 februarie 2026. Vin câştiguri din multe direcţii

În pădurile dense, unde lumina soarelui poate lipsi cu săptămânile, fiecare obiect se îmbibă cu apă, nu se usucă niciodată, iar corpul devine un spațiu de tranzit între murdărie, transpirație și zgârieturi care nu apucă să se vindece.

Documentarul a fost, în esență, o luptă logistică. Fără echipă de suport, fără posibilitatea de a se baza pe resurse locale, fără rute naturale sau râuri navigabile, filmarea a presupus adaptarea fiecărui pas la condiții impredictibile.

Ploile torențiale au obligat echipa să alterneze camerele profesionale cu GoPro-uri sau telefoane, iar lipsa luminii solare a transformat încărcarea echipamentului într-un puzzle dificil, cu baterii cărate în exces, adăugând și mai multă greutate la un bagaj deja împovărător.

Cu toate astea, provocările documentarului nu au fost doar fizice sau tehnice. Lucy Shepard a reintrat în Amazon pentru a confrunta o teamă veche și pentru a documenta o zonă despre care se cunosc foarte puține lucruri, dar care se află sub amenințarea constantă a defrișărilor și a mineritului ilegal.

Așadar, „Secret Amazon: Into the Wild” nu este doar un documentar despre o expediție într-un teritoriu neatins, ci și despre fragilitatea unui ecosistem în care fiecare element are un rol vital.

Pare să fi fost, în același timp, un exercițiu de explorare, rezistență, solidaritate și responsabilitate față de una dintre ultimele regiuni realmente sălbatice ale planetei.

Te invit, în rândurile de mai jos, să citești un interviu în exclusivitate cu Lucy Shepard, exploratoarea din centrul documentareului „Secret Amazon: Into the Wild”.

INTERVIU cu Lucy Shepard (Secret Amazon: Into the Wild) – BBC Earth / Lucy, în sălbăticia Amazonului

INTERVIU cu Lucy Shepard, din „Secret Amazon: Into the Wild” – „A început să se învârtă în jurul meu, toată noaptea, în acea primă expediție, și apoi a atacat animalul chiar sub mine”

Iulia Kelt (Playtech): Bună, Lucy, mă bucur să te cunosc. Mă numesc Iulia și sunt de la Playtech, din România. Aș vrea să te întreb care a fost partea cea mai dificilă a expediției tale, din punct de vedere fizic?

Lucy Shepard: Cred că jungla este un loc atât de dur… o provocare fizică extremă, în ansamblu, care se acumulează treptat. Totul în junglă pare să aibă un mecanism de apărare, orice lucru cu care interacționezi, așa că ai senzația că totul vrea, într-un fel, să te omoare. Asta devine o provocare fizică în sine.

În primul rând, cred că am pornit cu peste 35 de kilograme în spate, pentru că trebuia să cărăm totul: mâncarea, echipamentul video, tot, fără echipă de suport. Și nu știam cât va dura, nimeni nu mai făcuse asta înainte, nimeni nu mai intrase în acea zonă, așa că nu știi cum va fi terenul, cât de densă va fi vegetația. Era o greutate enormă pentru spate.

Apoi, detaliile mici te afectau constant… trebuia să devii foarte bun la a-ți „opri” mintea, pentru că pielea îți furnica non-stop din cauza căpușelor, a prafului de pe copaci, a noroiului. Este, evident, un loc murdar, aspru, prin care îți târăști corpul, prin desiș. Cred că era o combinație între lucrurile mici care te secătuiesc și greutatea aceea mare din spate. Și asta, pe toată perioada expediției.

Iulia Kelt (Playtech): De ce jungla amazoniană și care a fost scopul expediției tale?

Lucy Shepard: Zona aceea din Amazon, în sudul Guyanei, înseamnă ceva foarte special pentru mine, de mult timp. Chiar puțin mai la nord a fost locul primei mele expediții în junglă, în 2014. Acolo am avut parte de introducerea în acest mediu. Am avut câteva momente destul de înfricoșătoare, inclusiv cu jaguari… credeam că unul mă pândea în timp ce eram în hamac. De fapt, nu mă urmărea pe mine, era un tatu sub hamacul meu, iar jaguarul îl urmărea pe el. Evident, nu ai cum să știi asta în întunericul total. A început să se învârtă în jurul meu, toată noaptea, în acea primă expediție, și apoi a atacat animalul chiar sub mine. Am găsit carcasa lui la câțiva metri de tabără. Așa că o vreme jungla m-a speriat foarte tare, pentru că până atunci experiențele mele fuseseră în zone reci, montane. Iar jungla este cu totul diferită.

După acea primă expediție, am continuat cu alte expediții în lume. Apoi am început să țin prezentări, în companii, în școli, și le vorbeam oamenilor despre importanța de a-ți înfrunta temerile și de a ieși din zona de confort. Și mi-am dat seama că eram un pic ipocrită. Poate că trebuia să mă întorc în junglă, pentru că nu reușisem încă să înțeleg cum să trăiesc, cum să prosper acolo.

Am contactat pe cineva de acolo și am făcut inițial o expediție de la sud la nord, care, din câte știm, nu mai fusese făcută. A durat o lună, traversând Munții Kanuku.

După acea expediție, s-a plantat „sămânța”: mi-am dat seama cât de mult mai este de explorat în zonă. Jumătate din teritoriu e protejat, cealaltă jumătate nu, așa că este sub amenințarea defrișărilor, a mineritului ilegal de aur, iar despre întreaga regiune se știe foarte puțin.

Oamenii nu intră acolo din cauza poziției geografice. Nu există râuri mari în anumite zone, sunt porțiuni uriașe doar de uscat, fără căi navigabile.

În plus, există multe mituri și legende indigene vechi care îi fac pe oameni să se teamă să pătrundă în zonă. Dar eu m-am gândit: ce-ar fi dacă am aduce lumină asupra diversității, asupra frumuseții, chiar dacă e o frumusețe aspră, și dacă am spune povestea locului, arătând ce mai merită protejat? Pentru că motivul expediției a fost tocmai acela: să arătăm că încă există zone sălbatice și că trebuie să luptăm pentru ele.

Iar faptul că noi am trecut prin acea zonă nu înseamnă că e complet explorată. Am trecut printr-o bucățică infimă. Noi îi spunem „tăierea unei linii”, dar nu e ca și cum creezi o potecă… tai cu maceta prin liane care cresc foarte repede, te târăști pe sub ele, te strecori prin desiș. Uneori reușeam doar doi kilometri pe zi, un ritm extrem de lent și o experiență cu adevărat dură.

Iulia Kelt (Playtech): Cum ți-ai protejat și întreținut echipamentul de filmare în umiditatea extremă și ploi?

Lucy Shepard: Da, bună întrebare. Ei bine, când plouă acolo, plouă torențial. Așa că purtam mereu o husă impermeabilă și puteam să pun camera mare într-o geantă uscată, pe care o fixam în partea de sus a rucsacului. Iar atunci când nu puteam folosi camera mare din cauza ploii, foloseam GoPro-uri sau chiar iPhone-uri. Problema cu echipamentul era că uneori nu vedeam deloc lumina soarelui timp de trei săptămâni, pentru că eram sub coronamentul pădurii, fără să trecem pe lângă râuri sau spații deschise.

Așa că a trebuit să car foarte multe baterii, ceea ce era foarte greu, pentru că nu puteam folosi panouri solare. Dar am găsit un sistem care a funcționat. Am folosit o cameră „de lucru”, foarte rezistentă, pentru că se murdărea și se uda constant.

INTERVIU cu Lucy Shepard (Secret Amazon: Into the Wild) – BBC Earth / Lucy, cărându-și echipamentul cu mare greutate prin apă

Iulia Kelt (Playtech): Ce comunități ai întâlnit în timpul expediției și ai spune că acele zone sunt încă parte a lumii naturale neatinse?

Lucy Shepard: Nu există comunități sau oameni care să locuiască în zona prin care am mers noi, din punctul A până în punctul B. Este complet nelocuită. Dar echipa mea era formată din prieteni foarte buni, toți amerindieni locali, din triburi indigene diferite din apropiere. Ei sunt adevărații eroi ai poveștii, adevărații exploratori. Eu mă numesc explorator, dar ce înseamnă un explorator modern? Cred că astăzi înseamnă altceva, să aduci lumină asupra unor zone necunoscute, să oferi o perspectivă nouă.

Da, oamenii din comunitățile lor locuiesc la marginea acestei zone, dar nici ei nu mai fuseseră acolo. Fiecare dintre noi a avut un rol și abilități diferite. I-am întâlnit de-a lungul anilor în care am tot revenit în Guyana și am legat prietenii cu ei.

Știam că își doreau o aventură și erau dornici să participe. Nu toți din satele lor au fost de acord, unii le-au spus că vom muri încercând și că suntem nebuni. Asta îți arată că există exploratori peste tot în lume, dar asta nu înseamnă că toți oamenii sunt exploratori.

Și, cum spuneam, ei sunt vedetele acestei expediții. De exemplu, am fost norocoasă cu Mikey, cel mai tânăr membru al echipei. A arătat interes pentru cameră încă de la început și era foarte talentat, așa că i-am dat uneori camera, iar perspectiva lui a adus un plus poveștii. De atunci i-am trimis o cameră, iar acum are o mică afacere în sat.

INTERVIU cu Lucy Shepard (Secret Amazon: Into the Wild) – BBC Earth / Lucy, alături de echipa sa

INTERVIU cu Lucy Shepard, din „Secret Amazon: Into the Wild” –

Iulia Kelt (Playtech): Lucy, după atâtea experiențe în Amazon, ce schimbări de mediu ai observat și care sunt periculoase pentru planetă?

Lucy Shepard: Da, am observat cu siguranță schimbări. Merg în Amazon de 11 ani. Unele zone, dacă sunt protejate, își revin incredibil de repede, natura este foarte rezistentă, iar biodiversitatea rămâne uimitoare. Dar există și zone neprotejate, iar când zbori cu un avion mic, vezi defrișări masive. În plus, chiar și cea mai mică activitate de exploatare ilegală a aurului trimite mercur în apă.

Acel mercur ajunge în aval și, chiar dacă nu sunt comunități exact în acea zonă, contaminarea ajunge la pești, la apă și la comunitățile care trăiesc pe malurile râurilor. Este din ce în ce mai vizibil și e devastator.

Iulia Kelt (Playtech): Cum percep comunitățile locale aceste schimbări? Există ceva ce pot face?

Lucy Shepard: Da, comunitățile locale sunt foarte conștiente de schimbări. Și nu sunt doar schimbările la care te-ai gândi în mod normal. De exemplu, unul din membrii echipei îmi spunea că abilități tradiționale precum folosirea arcului și a săgeții sau împletitul se pierd, pentru că tinerii nu le mai consideră „cool”. Nu vor să fie văzuți cu un arc și săgeți, chiar dacă nu au semnal, vor să fie văzuți cu telefoane. Așa că fac tot posibilul să își procure un telefon. În felul acesta, își pierd legătura cu natura.

Pe de altă parte, comunitățile locale observă schimbări la pescuit, mai puțini pești, ape afectate. Totuși, Guyana face eforturi mari să-și protejeze pădurile și este foarte mândră de ele. Există un interes în creștere pentru ecoturism responsabil. Este un subiect sensibil, trebuie făcut corect, dar poate funcționa la scară mică și poate ajuta comunitățile.

Iulia Kelt (Playtech.ro): Ai fost membră a Royal Geographical Society și mai târziu a consiliului Scientific Exploration Society. A fost asta o continuare a intereselor și viselor tale din copilărie? Și cum a început aventura explorării?

Lucy Shepard: Da, ei bine, simt că, atunci când eram copil, nu eram chiar atât de diferită de alții. Cred că multor copii le place partea asta de aventură, să se cațere în copaci, dar apoi se întâmplă ceva. Nu știu exact ce, adolescența, școala, media, ce auzim de la ceilalți… și parcă pierdem acea latură a noastră.

Iar ca adolescentă simțeam că pierd această latură aventuroasă și îmi doream enorm să o păstrez, pentru că îmi aducea atât de multă bucurie în copilărie. Iar când aveam 15 ani, am mers în Scoția într-un fel de curs introductiv de aventură și supraviețuire. Acolo am auzit pentru prima dată cuvântul „expediție”. Până atunci fusesem fană a bărbaților de pe TV care făceau expediții mari… știi, Bear Grylls și alții.

Nu credeam că cineva ca mine ar putea merge într-o expediție, dar uite că eram acolo, într-una mică. Asta mi-a deschis ochii și mi-a arătat că vreau să fac astfel de lucruri. Apoi am avut norocul să fiu aleasă să merg într-o expediție mare la 18 ani, în Arctica, timp de zece săptămâni. Iar, ca tânără de 18 ani într-o echipă cu alți participanți între 18 și 25 de ani… M-am întors de acolo simțind că am regăsit acea versiune a mea din copilărie și am descoperit un lider în mine, ceva ce nu credeam că pot fi. Dar de multe ori cei dragi îți spun că a fost o experiență extraordinară „o dată în viață”.

Iar eu mă gândeam doar la cum pot să simt asta mereu… cum pot fi acea versiune a mea tot timpul. Așa că am intrat într-o misiune. Nu mă vedeam făcând o carieră din asta, nu părea posibil, dar știam că vreau să continui să merg în expediții. Iar cealaltă mare pasiune a mea era filmul.

Apoi am aflat despre Royal Geographical Society. A fost un moment de „wow, există oameni care fac asta ca meserie, țin prezentări, spun povești… și eu iubesc să spun povești, cum aș putea combina acestea două?”. A durat mulți ani până să devină jobul meu full-time, dar am găsit modalități să merg în expediții cât mai ieftin. Obișnuiam să stau des pe lângă Royal Geographical Society și într-un final am fost invitată în expediții alături de oameni din fostele forțe speciale. Mă alăturam lor și învățam, fără să fiu în armată și fără să cheltuiesc mulți bani pe excursii ghidate scumpe. Și de acolo lucrurile au început să se rostogolească. Nu am vrut niciodată să mă specializez doar într-un tip de explorare. Nu mi-am spus niciodată „vreau să fiu doar alpinistă” sau „vreau să fac doar asta”. Lumea este un loc incredibil, iar pasiunea mea vine din dorința ca toată lumea să simtă uimirea pe care o simt și eu. Iar prin poveștile mele încerc doar să pun lumină pe asta, e misiunea mea.

Iulia Kelt (Playtech): Cum ai descrie Amazonul unei persoane care nu a fost niciodată acolo? Mai multă frumusețe, mai mult pericol sau un echilibru între cele două?

Lucy Shepard: De obicei vedem Amazonul în documentare, cum ar fi cele cu David Attenborough, și acolo pare superb, pentru că pe apă este extraordinar. Pe apă vezi viață peste tot: culori, fructe în copaci, animale de toate mărimile venind la apă, o lumină incredibilă. Dar imediat ce intri în interior, în jungla densă, totul se schimbă: devine claustrofobic, întunecat, extrem de cald… și umed. Hainele sunt permanent ude, nimic nu se usucă. Cel mai rău lucru este să iei un prosop: îl folosești o dată și nu se mai usucă niciodată. Este întuneric, umezeală, apă… și ai senzația că mergi printr-un imens compost, un ciclu permanent de viață, moarte, descompunere și regenerare. Mirosul e constant acela de compost.

INTERVIU cu Lucy Shepard (Secret Amazon: Into the Wild) – BBC Earth / Lucy, trăgând cu arcul

INTERVIU cu Lucy Shepard, din „Secret Amazon: Into the Wild” – „Cred că totul are nevoie să fie într-un echilibru perfect”

Iulia Kelt (Playtech): Ai menționat că zona explorată este nelocuită și că poate ați fost primii care au ajuns acolo. Dar știm că emisiile din Europa afectează și alte părți ale lumii. Crezi că mai există zone cu adevărat neatinse în Amazon?

Lucy Shepard: Da, mai ales în Guyana și Surinam. Există încă zone complet pristine. Devine tot mai puține, dar există și merită protejate. Asta îmi dă speranță, și cred că îi surprinde pe mulți faptul că mai există astfel de locuri. Și cred că ar trebui… să fie celebrate și protejate, pentru că nu am distrus totul încă, și nici nu putem, pentru că dacă o facem, ne distrugem pe noi înșine..

Iulia Kelt (Playtech): Ce speri că vor înțelege spectatorii despre fragilitatea ecologică a Amazonului după ce vor urmări Secret Amazon?

Lucy Shepard: Cred că totul are nevoie să fie într-un echilibru perfect, iar fiecare element este vital pentru întreg… Știi, chiar dacă vorbim despre junglă, de fapt se aplică tuturor, ție și mie, tuturor din lume. Totul trebuie să fie în balans.

De la termite sau furnicile mici pe care le vezi, până la caimanul negru pe care îl întâlnim când traversăm râuri, toate au un rol, toate sunt la fel de importante.

Iulia Kelt (Playtech): Știu că multe dintre abilitățile localnicilor sunt utile mai ales în mediul lor, cum ar fi folosirea arcului. Crezi că există cunoștințe care ar putea fi utile și pentru oamenii din Occident?

Lucy Shepard: Da, doar petrecând câteva săptămâni cu echipa mea îți dai seama câte informații dispar. De exemplu, modul în care folosesc diferiți copaci, copaci cu proprietăți medicinale. Să nu uităm că aproape orice medicament pe care îl producem provine, într-un fel, din marile jungle ale planetei. Tăindu-le, pierdem lucruri pe care nici nu le cunoaștem încă.

Dar și modul lor de a gândi, mai deschis, mai creativ. Echipa mea vorbea despre legendele și miturile vin din pădure. Când stai aici, la laptop, par absurde, dar în junglă, când îți sunt povestite și vezi dovezi care par să le susțină, nu poți să nu te gândești că există un sens mai profund, mai ales că aceste povești sunt transmise din generație în generație.

Apoi este comportamentul animalelor, lucruri pe care le poți ști doar dacă trăiești o viață întreagă în pădure. Cred că ar trebui să ascultăm mult mai mult comunitățile indigene de pe tot globul.

INTERVIU cu Lucy Shepard (Secret Amazon: Into the Wild) – BBC Earth / Lucy, încercând să treacă printr-un râu

INTERVIU cu Lucy Shepard, din „Secret Amazon: Into the Wild” – „Din păcate, în acest moment există multă manipulare prin frică”

Iulia Kelt (Playtech): Ai menționat ecoturismul. Care ar fi mesajul tău pentru generațiile viitoare, în special în contextul în care tinerii sunt mai determinați ca oricând să-și decidă singuri viitorul? Ce mesaj ai avea pentru ei în ceea ce privește protejarea sau conviețuirea cu zone importante pentru planetă, precum Amazonul?

Lucy Shepard: Cred că mesajul meu ar fi că deja avem uneltele și știm ce trebuie făcut. Acum 20 de ani eram într-o situație mai confuză, dar astăzi știm cum arată viața sustenabilă și nici măcar nu mai e un sacrificiu. Putem să o atingem datorită tehnologiei și cunoașterii. Din păcate, în acest moment există multă manipulare prin frică, iar unele corporații și politicieni… e evident de ce fac ceea ce fac. Avem nevoie ca ei să se dea la o parte ca să putem aplica ce știm.

Odată ce generațiile tinere vor fi la conducere, cred că tranziția va fi mai ușoară decât ne imaginăm. Se întâmplă deja, doar că nu se raportează, pentru că anumite interese nu vor asta. Eu cred că suntem la finalul perioadei rele și la începutul celei bune. Am multă încredere în generația tânără… și sper și în generația mea.

Iulia Kelt (Playtech): Își imaginezi Secret Amazon ca începutul unei serii documentare mai ample? Dacă da, ce regiuni izolate vă doriți cel mai mult să explorați în continuare?

Lucy Shepard: Da, pot confirma. Tocmai m-am întors dintr-un alt proiect, Secret Africa: Into the Wild, și sper că vor urma multe altele. Secret Africa: Into the Wild este un tip diferit de explorare, pentru că arată cum pot coexista oamenii și natura, traversând zone sălbatice din Tanzania. A fost o experiență incredibilă și este în lucru acum.

Iulia Kelt (Playtech): Ai călătorit în toată lumea, cum crezi că aceste expediții sau chiar călătoriile amatorilor pot deveni mai sustenabile?

Lucy Shepard: Nu-mi place să spun lucruri rele despre călătorii, ar fi ipocrit, dar și pentru că eu cred cu adevărat că beneficiile călătoriilor depășesc dezavantajele. Încă nu am găsit o soluție sustenabilă pentru zborurile pe distanțe lungi, deși sunt convinsă că o vom găsi. Dar înțelegerea culturală, revenirea acasă cu o mentalitate diferită, dorința de a proteja planeta, toate vin din experiență directă.

Totuși, totul trebuie făcut conștient, conștientizând impactul asupra planetei. E esențial să incluzi comunitățile locale, ai o experiență mult mai bogată și te folosești de cunoștințele lor. Și, desigur, să te asiguri că banii rămân în țară, nu pleacă în altă parte.

În cazul în care te-am făcut curios, poți vedea „Secret Amazon: Into the Wild” pe BBC Earth, documentar din care poți afla mult mai multe despre subiectul cu pricina, de altfel unul care ar trebui să ne intereseze pe toți, în condițiile în care planeta aceasta este singura casă pe care o avem și o vom avea vreodată.