Fructul preferat al românilor vine tot mai des din import. De ce nu reușim să îl găsim pe rafturi din producția locală

În fiecare toamnă, românii se bucură de gustul merelor proaspete din livezile locale, însă acest moment durează tot mai puțin. Restul anului, fructul preferat al românilor ajunge pe masa consumatorilor, în cea mai mare parte, din import. Deși țara noastră are tradiție în pomicultură și condiții naturale excelente, infrastructura deficitară și lipsa unei strategii coerente fac ca producția internă să nu poată concura cu cea din alte state europene.

Producem, dar nu reușim să acoperim consumul

Voinești, din județul Dâmbovița, este considerată patria merelor în România. Aici se produc anual aproximativ 10.000 de tone, o cantitate importantă raportat la alte zone din țară, dar insuficientă pentru a acoperi consumul intern. În realitate, nici măcar 2% din necesarul de pe piața românească nu este acoperit de merele produse local. Situația a ajuns la un paradox: în urmă cu câțiva ani, copiii din școlile din Voinești primeau la gustarea oferită de stat mere aduse din Polonia.

Diferența față de țara vecină este uriașă. În timp ce România a produs anul trecut de șase ori mai puțin decât Polonia, pentru a acoperi cererea au fost importate 100.000 de tone de mere, majoritatea din Polonia. În supermarket, românii găsesc fructe din Vrancea vândute la raft cu 7 lei kilogramul, în timp ce producătorii locali abia obțin 4 lei. Mai mult, rafturile conțin și mere aduse de la mii de kilometri distanță, precum cele din Chile, comercializate la 10 lei kilogramul.

Livezile s-au redus dramatic după 1989

Dacă înainte de 1989 România dispunea de 300.000 de hectare de livezi, astăzi mai există doar 55.000. Această reducere drastică, alături de lipsa unor investiții constante, a dus la o scădere masivă a producției. Deși potențialul agricol al țării este ridicat, România produce doar 4% din totalul merelor din Uniunea Europeană.

Cerere de căsătorie surpriză la „Mireasa”. Un cuplu contestat s-a logodit, după câteva săptămâni de relație: „Promit că o să încerc să te fac fericit”

Horoscop 5 decembrie 2025. O zodie primește o nouă șansă, norocul e de partea ei

Anul 2024 a adus și mai multe provocări. Grindina, furtunile, perioadele de caniculă și gerul au afectat grav culturile. În lipsa unor sisteme moderne de protecție, precum plasele antigrindină, mulți fermieri au pierdut aproape întreaga producție.

Problemele fermierilor: terenuri fărâmițate și lipsa cooperării

O altă problemă majoră este reticența producătorilor de a se organiza în cooperative. Mulți fermieri se tem de repetarea experienței CAP-urilor din trecut, ceea ce îi împiedică să negocieze direct cu marile lanțuri de magazine, care solicită livrări constante și cantități mari. Fragmentarea terenurilor face lucrurile și mai complicate. Un pomicultor din Voinești a fost nevoit să încheie 21 de acte de vânzare-cumpărare pentru a comasa doar 5 hectare de livadă.

Lecția poloneză și problema depozitării

Polonia oferă un exemplu clar despre cum poate fi transformat un sector agricol. În urmă cu două decenii, această țară a investit masiv în pomicultură, folosind fonduri europene pentru a dezvolta livezi moderne, sisteme de protecție, linii de sortare și depozite performante. Astăzi, Polonia domină piața europeană a merelor.

În România, situația este cu totul alta. Depozitele lipsesc aproape cu desăvârșire, iar cele existente nu pot face față volumului de producție. La Voinești, există celule frigorifice cu atmosferă controlată, unde merele se pot păstra luni întregi. Totuși, acestea au o capacitate de doar 3.000 de tone, față de producția anuală de 10.000. Costurile ridicate pentru astfel de investiții, estimate între 700 și 1.000 de euro pe metrul pătrat, descurajează fermierii.

„Este atâta infrastructură în spatele unui măr aflat pe raft, încât nu îți vine să crezi. Mărul în sine e doar 5% din efort”, mărturisește un producător din Voinești.