Erupțiile vulcanice care ar fi deschis drumul Morții Negre în Europa, dezvăluite de arbori și cronici medievale. Ce a declanșat Ciuma Bubonică, de fapt

De aproape opt secole, debutul Morții Negre rămâne una dintre cele mai tulburătoare enigme din istoria lumii. Știm agentul patogen, știm originea geografică, știm impactul devastator. Dar întrebarea esențială — de ce a izbucnit pandemia exact în 1347 și de ce a ajuns atât de repede în Europa? — nu a avut până acum un răspuns complet. O colaborare între cercetători ai Universității din Cambridge și ai Institutului Leibniz propune însă un scenariu surprinzător: un vulcan din tropice ar fi declanșat lanțul de evenimente care a adus boala în porturile mediteraneene și a schimbat ireversibil soarta continentului.

Noua analiză, bazată pe date climatice de înaltă rezoluție, inele de creștere ale copacilor, cronici medievale și documente comerciale, sugerează că un episod sever de răcire globală, cauzat de o erupție vulcanică masivă în 1345, a provocat eșecuri agricole în lanț, crize alimentare și reconfigurarea rutelor comerciale. Iar tocmai aceste rute, activate pentru a salva orașele italiene de foamete, ar fi devenit vehiculele morții.

Studiul condus de profesorul Ulf Büntgen începe cu indicii găsite în locuri surprinzătoare: inelele copacilor. Analiza arborilor din opt regiuni europene arată trei veri consecutive extrem de reci — 1345, 1346 și 1347. În Pirineii spanioli, cercetătorii au descoperit „inele albastre”, o anomalie rară care apare doar în condiții climatice severe, caracterizate prin lipsa luminii solare în sezonul de vegetație. O astfel de secvență de ani reci este aproape imposibilă fără un factor extern major.

Cronici din Japonia, Italia și Orientul Mijlociu confirmă fenomenul: descrierile epocii vorbesc despre „eclipse nefirești”, „ceruri întunecate”, „soare ascuns în nori ciudați”. Multe dintre acestea sunt semne canonice ale unei erupții vulcanice mari, care injectează sulf și cenușă în atmosferă. Iar analizele gheții din Groenlanda și Antarctica susțin această ipoteză, indicând creșteri abrupte ale sulfului în jurul anului 1345 — niveluri de peste două ori mai mari decât cele generate de erupția Pinatubo din 1991.

Zodiile care atrag noroc și abundență începând cu 8 decembrie. Vin bani din surse neaşteptate

Horoscop 8 decembrie 2025. Ziua marilor schimbări pentru trei zodii

Impactul climatic a fost imediat: viile din nordul Italiei au produs extrem de puțin, prețurile la grâu au atins niveluri nemaivăzute de opt decenii, iar foametea s-a instalat simultan în sudul Franței, Spania, peninsula italiană, Egipt și Levant. Un continent întreg intra într-o criză alimentară profundă, în timp ce populația urbană creștea de la an la an.

Rutele comerciale activate pentru a salva orașele italiene au devenit, involuntar, portițe pentru ciumă

În fața unui colaps alimentar iminent, marile puteri maritime — Veneția, Genova, Pisa — au apelat la armamentul lor economic tradițional: comerțul pe distanțe lungi. Dar regulile se schimbaseră. Sicilia și Africa de Nord, furnizori obișnuiți de cereale, erau la rândul lor devastate de clima rece. Așa că negustorii italieni au făcut ceva fără precedent: au negociat un acord rapid cu Hoarda de Aur pentru a cumpăra grâne din zona Mării Azov.

Astfel, în aprilie 1347, flotele comerciale ale Veneției și Genovei pornesc spre nord, într-o misiune vitală pentru supraviețuirea orașelor. Câteva luni mai târziu, navele revin încărcate cu grâu și orz. Criza alimentară este prevenită — dar în cala navelor nu se afla doar mâncare. Printre grăunțe, saci, frânghii și șoareci se aflau puricii infectați cu Yersinia pestis.

Primele cazuri de ciumă apar în Veneția la numai câteva săptămâni după acostarea navelor. Modelul geografic de extindere a bolii este revelator: orașele dependente de importurile din Marea Neagră sunt lovite primele — Genova, Messina, Veneția, Padova. Orașele autosuficiente sau mai puțin implicate în comerțul pe mare, precum Milano, Verona sau Roma, rămân, cel puțin la început, neatinse.

Când Veneția reia exporturile de cereale spre Padova, în 1348, boala călătorește odată cu ele. Mecanismul este clar: foametea a fost evitată, dar sistemul complex și eficient de securitate alimentară a devenit involuntar banda transportoare a celei mai letale pandemii europene.

O lecție istorică pentru o lume globalizată: clima, comerțul și epidemiile sunt legate mai strâns decât credem

Cercetătorii subliniază că povestea Morții Negre nu este doar o narațiune medievală, ci și un avertisment modern. Legătura dintre schimbările climatice, reconfigurarea rutelor comerciale și apariția bolilor zoonotice este astăzi mai relevantă ca oricând. Într-o lume globalizată, în care transportul de bunuri și oameni este mai rapid și mai vast decât în secolul XIV, riscurile sunt multiplicate.

Studiul, publicat în Communications Earth & Environment, reprezintă prima analiză care conectează direct o erupție vulcanică, colapsul agricol, mutațiile economice și epidemiologia Morții Negre. Dincolo de descoperirile istorice, cercetătorii atrag atenția asupra necesității unui model modern de evaluare a riscurilor care să includă interacțiunile complexe dintre climă, pandemii și societate.

Erupția din 1345 a pornit ceea ce astăzi numim „perfect storm”: o secvență de evenimente aparent disparate, dar profund interdependente — ani reci, foamete evitata prin comerț, nave încărcate cu purici infectați, milioane de morți. Este un reminder dur că marile catastrofe nu apar niciodată dintr-o singură cauză, ci din fragilitatea rețelelor care ne țin civilizația în echilibru.

Și la aproape 800 de ani distanță, urmele pandemiei sunt încă vizibile în Europa — în orașe precum Cambridge, unde Corpus Christi College a fost fondat după devastarea cauzată de ciumă. Iar lecția rămâne: în fața interacțiunii dintre climă, economie și biologie, vulnerabilitatea umană este mult mai mare decât pare.