Dilly Chilly, pe numele ei real Alexandra Popescu, ne-a vorbit despre cele mai importante momente din viața ei. Concurenta din show-ul PRO TV „Trădătorii” a născut la spitalul Armonia, unde o pacientă și-a pierdut viața recent. EXCLUSIV

Dilly Chilly, Sasha sau Alexandra Popescu – oricum ai alege să-i spui, o recunoști imediat după energie și zâmbet. De meserie manager de produs, publicul a cunoscut-o și a îndrăgit-o în 2019, atunci când și-a demonstrat talentul și dibăcia în bucătărie, în cadrul show-ului MasterChef.

În 2021, a trăit un moment memorabil: a devenit mamă pentru prima dată. După aceea, însă, a ales să se retragă din lumina reflectoarelor pentru o vreme. Acum, se pregătește să revină , și nu oriunde, ci în „Trădătorii”, cel mai nou show de la PRO TV, ce va avea premiera pe 30 octombrie, de la ora 21:30.

Am întâlnit-o la avanpremiera emisiunii și am aflat ce a determinat-o să facă o pauză. Dilly Chilly ne-a vorbit despre întoarcerea în televiziune, despre echilibru și despre viața de acum. Este o mămică atipică, deloc panicată, care îl crește pe Kian în spiritul aventurii. Micuțul descoperă lumea, învățând câte puțin din fiecare cultură pe care o întâlnește, iar Alexandra spune că nu trece zi fără ca el să o uimească.

De asemenea, Dilly ne-a povestit cum a decurs nașterea la Armonia Hospital, spitalul privat din Constanța unde, la începutul lunii octombrie, o proaspătă mămică și-a pierdut viața. Instituția este acum la un pas de a fi închisă, după ce autoritățile au descoperit mai multe nereguli.

Horoscop marți, 3 februarie 2026. Zi dificilă pentru două zodii, pot pierde o sumă importantă de bani

Cele trei zodii cu noroc la bani în săptămâna 2-8 februarie 2026. Vin câştiguri din multe direcţii

Dilly Chilly revine pe micile ecrane, în „Trădătorii”: „Am dispărut din motive foarte serioase și destul de triste”

Playtech (Andreea Vasile): Ai dispărut o vreme de pe micile ecrane și acum te vedem în „Trădătorii”. Cum?

Dilly Chilly: Da, într-adevăr am dispărut de pe micile ecrane din motive foarte serioase și destul de triste, care s-au abătut asupra familiei noastre, și am pierdut multă energie și mult suflet. A trebuit să mă retrag într-un cocon acolo, să îmi recuperez puterea și focul interior.

De asta am zis că, dacă tot revin la atenția publică, să revin într-o emisiune sau într-un proiect care să-mi aprindă focul interior din nou, să-mi pună combustibil și Chilly să explodeze din nou. De asta am și revenit în emisiunea aceasta.

Playtech (Andreea Vasile): Niște perioade grele… vrei să ne spui puțin din ce s-a întâmplat?

Dilly Chilly: Le voi spune la momentul potrivit, dar sunt pierderi familiale. Sunt pierderi familiale care, într-adevăr, sunt pline de tristețe și nu aș vrea să mă duc în direcția aia. Le vom povesti la momentul potrivit, cu patima necesară.

„Cea mai mare putere pe care o are cineva este să rămână lumină în întuneric”

Playtech (Andreea Vasile): Revenind la proiect, am înțeles că ați ajuns acolo din postură de egalitate, nu știați dacă sunteți Nevinovați sau Trădători. Dar tu, în sufletul tău, ce-ți doreai să fii?

Dilly Chilly: Da, așa este. Acolo ajungem toți egali, nu știi niciodată ce vei fi ales. Eu, în inima mea, am ales și voi alege întotdeauna să fiu nevinovat.

Dar nu știi viața cum te provoacă și trebuie să te descurci în orice circumstanță. Dar cea mai mare putere, cred, pe care poate să o aibă cineva este să rămână lumina în întuneric, în mijlocul umbrelor să strălucească.

Playtech (Andreea Vasile): Ți-a schimbat părerea emisiunea asta despre oameni sau te-ai simțit ca în viață:  printre lupi în blană de oaie?

Dilly Chilly: Emisiunea asta nu m-a făcut să-mi schimb părerea despre oameni, ci să-i cunosc mai bine. Și să mă cunosc pe mine mai bine, în diferite circumstanțe.

Este un experiment uman, clar. Este un experiment uman care te ajută să descoperi noi laturi ale propriei ființe și să vezi oamenii în situații în care nici ei nu știu ce să facă. Asta mi se pare cea mai grea parte. E ca și cum ai merge cu tocuri pe gheață în emisiunea asta. Trebuie să-ți păstrezi echilibrul divin și cu un tupeu cosmic.

Playtech (Andreea Vasile): Trebuie să fii atent la orice mișcare…

Dilly Chilly: Da, aici ceea ce mi s-a părut cel mai interesant e că cei mai sinceri devin cei mai suspicioși, iar sinceritatea sau dorința de a fi prieten, iubitor sau apropiat de cineva îl poate speria și te poate îndepărta. Deci asta e, nu știi cum să mergi. De asta zic că e ca și cum ai merge cu tocuri pe gheață — îți trebuie ajutor divin.

Dilly Chilly, confesiuni indedite despre viața de mamă: „Am rămas la fel de nomadă, călătoresc”

Playtech (Andreea Vasile): Dar ce poți să ne spui despre viața de mămică?

Dilly Chilly: Viața de mămică a rămas atât de picantă. Cred că mult „chilly” l-am pierdut… Nu că l-am pierdut, dar el este „chilly”. Suntem Dilly și Chilly.

În continuare, am rămas la fel de nomadă, călătoresc. L-am luat până la trei ani și jumătate în 23 de țări. A fost cu mine. Rucsacul pe care l-aveam înainte în spate, acum l-am pus în față.

El este un nomad, un explorator plin de iubire, care m-a învățat să descopăr alte naturi ale ființei mele și să îmi dau seama că maturitatea nu o poți învăța decât prin a fi mamă. Și, într-adevăr, iubirea crește pe zi ce trece, împreună cu puiul tău.

Cum se dezvoltă un copil care călătorește încă „din fașă”: „Este un proiect și pentru mine”

Playtech (Andreea Vasile): Sunt curioasă, se dezvoltă diferit un copil care călătorește atât de mult?

Dilly Chilly: Este un proiect și pentru mine, adică e ca un documentar. Îl analizez. Văd diferența dintre el și ceilalți, călătorind, așa că vom vedea dacă este o diferență. Până acum, eu am văzut. Adică, la momentul în care l-am întrebat: „Mama, spune-mi, când te uiți în ochii mei, ce vezi?”, el mi-a răspuns „iubire”.

Mă gândesc că s-a dezvoltat altfel empatia, călătorind și văzându-l în alte situații. Plus că îl scot din aria de confort, l-am dus prin ploaie, prin frig, prin vânt. În multe circumstanțe, în multe țări, pe multe continente, a interacționat cu oameni și copii de toate tipologiile. Sunt convinsă că îl va ajuta în viață.

Dilly Chilly: „Nu sunt o mamă tipică”

Playtech (Andreea Vasile): Deci nu ești o mamă din aceea panicată, să nu-i fie puțin frig, să aibă trei rânduri de hăinuțe pe el?

Dilly Chilly: Nu, nu sunt o mamă tipică. Sunt atipică, o mamă dilie. Și el iubește asta la mine și sunt convinsă că de asta m-a ales. Că dacă era și el un plictisitor, nu ar fi ales o mamă ca mine.

Playtech (Andreea Vasile): Îți retrăiești încă o dată copilăria?

Dilly Chilly: Nu aș spune. Aș spune că trăiesc cea mai bună versiune a mea. Și, acum, într-adevăr, am învățat că există frici pe care nu știam că le am înainte. Și mă simt mult mai puternică decât înainte, pentru că simt că am puterea de a învinge orice frică, cu el și împreună cu el.

Dilly Chilly vorbește despre nașterea la Armonia, spitalul privat din Constanța unde o mămică și-a pierdut viața

Playtech (Andreea Vasile): Tu ai născut la Armonia, în apă. Ce părere ai despre tot ce se întâmplă acum, legat de spital, de ce s-a întâmplat?

Dilly Chilly: Sunt tot felul de accidente care se întâmplă în lume, pe toate planurile. Nu cred că este un loc anume care să influențeze. E vorba și de destin, e vorba și de momentul în care Universul decide să te ia de pe această planetă. Și nu cred că e o variantă mai bună sau mai puțin bună pentru o mamă. Fiecare știe ce e mai bine pentru el.

Eu am ales toate variantele naturale pe care le puteam face. Și, atât timp cât eu am crezut că fac un bine copilului meu, am învins orice. Și de asta, pentru mine, nașterea naturală și conectarea cu copilul sunt cele mai importante.

Playtech (Andreea Vasile): Dar experiența ta cum a fost?

Dilly Chilly: La mine a fost o experiență absolut fabuloasă. Am născut în 4 minute, adică doar am intrat în cameră, am intrat în cadă și am născut. Dar eu am început nașterea înainte, în drum spre spital, ceea ce m-a ajutat.

Am stat până în ultimul moment acasă. Am mers la coafor. Am mâncat și am plecat pe ultima sută de metri la spital și am început nașterea în mașină. Deja, când am ajuns în lift, ieșise căpușorul.

Și n-am intrat bine în sală că am și născut. Nici apă nu era, era doar atât — erau 40 de centimetri, nu știu. Dar am discutat cu el foarte mult când eram însărcinată. Ne-am rugat să aibă până în 3 kilograme, să aibă un căpușor micuț, să vină ca o rachetă. A avut 2, 975 kilograme, un căpușor micuț și a venit ca o rachetă.