„Collective”, filmul-document despre tragedia care a schimbat România, disponibil pe HBO Max: zece ani de la incendiul din Clubul Colectiv
Pe 30 octombrie 2025, România marchează zece ani de la incendiul din Clubul Colectiv, una dintre cele mai dureroase tragedii din istoria recentă a țării. Filmul „Collective”, disponibil pe HBO Max, rămâne și astăzi cea mai puternică mărturie cinematografică despre evenimentele din 2015 — o oglindă a corupției, a neputinței sistemului medical și a forței jurnalismului care a scos la lumină adevărul.
Documentarul semnat de regizorul Alexander Nanau nu este doar o cronică a unei catastrofe, ci o radiografie a unei societăți rănite, care încă încearcă să se vindece. Privit astăzi, la un deceniu de la tragedie, filmul „Collective” este mai actual ca oricând.
Incendiul care a zguduit o țară întreagă
Pe 30 octombrie 2015, în timpul unui concert al trupei Goodbye to Gravity, un incendiu devastator a izbucnit în clubul Colectiv din București. Scânteile provenite de la artificiile folosite pe scenă au aprins materialele inflamabile de pe pereți și tavan, iar flăcările s-au extins rapid. În doar câteva minute, spațiul s-a transformat într-o capcană.
Tragedia a curmat viața a 64 de oameni și a lăsat peste 180 de răniți, mulți dintre ei tineri aflați la început de drum. Însă dezastrul nu s-a încheiat în noaptea incendiului. În lunile următoare, alte zeci de victime au murit în spitalele din România, din cauza infecțiilor nosocomiale și a lipsei tratamentelor adecvate.
Evenimentul a declanșat un val uriaș de revoltă publică. Sute de mii de oameni au ieșit în stradă, cerând demisia Guvernului și o reformă reală a sistemului sanitar. A fost momentul în care România a spus, cu voce tare, „Corupția ucide” — un slogan devenit simbol al unei generații care nu mai accepta minciuna și incompetența ca normă.
Filmul „Collective”, lansat în 2019 și nominalizat la Oscar pentru Cel mai bun film internațional și Cel mai bun documentar, urmărește felul în care un grup de jurnaliști de la publicația Gazeta Sporturilor descoperă adevăruri cutremurătoare despre sistemul medical românesc.
Regizorul Alexander Nanau documentează, cu o cameră discretă dar incisivă, investigația condusă de jurnalistul Cătălin Tolontan și echipa sa, care scot la iveală manipulările și corupția din spatele tragediei.
Punctul de plecare este simplu: cum este posibil ca tinerii arși în Colectiv, care aveau șanse de supraviețuire, să moară în spitale? Răspunsurile se dovedesc devastatoare. Filmul arată cum dezinfectanții diluați, cumpărați de spitalele publice, au făcut ca rănile pacienților să se infecteze ireversibil.
Nanau surprinde cu luciditate și empatie această lume fracturată – de la părinții victimelor care caută dreptate, până la funcționarii și politicienii care își apără propriile interese. În contrast, jurnaliștii devin un simbol al curajului și al responsabilității civice, încercând să reconstruiască adevărul din ruinele unui sistem corupt.
În paralel, filmul îl urmărește și pe Vlad Voiculescu, ministrul sănătății care, în perioada imediat următoare, a încercat să aducă transparență și reformă într-un sistem dominat de interese și frică. Această dublă perspectivă – presa și autoritatea – oferă o imagine complexă și dureroasă asupra României post-Colectiv.
Zece ani mai târziu: rănile rămân deschise
La un deceniu de la tragedie, mesajul filmului „Collective” răsună încă în conștiința publică. În ciuda anchetelor, a proceselor și a promisiunilor politice, mulți dintre responsabilii direcți sau indirecți nu au fost pedepsiți, iar familiile victimelor continuă să caute dreptate.
Pe 30 octombrie 2025, comemorările din București și din alte orașe aduc din nou în prim-plan aceleași întrebări: s-a schimbat cu adevărat ceva? Sunt spitalele mai sigure? A învățat statul român lecția Colectiv?
View this post on Instagram
Răspunsurile sunt complicate. Deși s-au făcut investiții și s-au introdus reglementări noi, încrederea oamenilor în instituții rămâne fragilă. Mulți consideră că tragedia Colectiv nu a fost doar un accident, ci rezultatul unei rețele de corupție, neglijență și dispreț față de viață.
Filmul lui Alexander Nanau devine, astfel, un instrument de memorie colectivă — o formă de rezistență împotriva uitării. Într-o lume în care știrile trec repede, „Collective” obligă privitorul să nu uite.
Documentarul nu oferă soluții, ci întrebări. Și, poate mai important, oferă o lecție despre puterea adevărului într-o societate care a trăit prea mult timp în minciună.
Un film necesar pentru o națiune care nu are voie să uite
„Collective” nu este doar despre Colectiv. Este despre România – despre fiecare cetățean care a spus „ajunge”, despre părinții care nu și-au mai văzut copiii venind acasă, despre medicii care au luptat până la epuizare și despre jurnaliștii care au ales să nu tacă.
Privit la zece ani de la tragedie, filmul capătă o forță emoțională nouă. Este un memento că adevărul nu moare odată cu oamenii și că memoria colectivă are puterea de a schimba o țară, dacă este păstrată vie.
În fiecare cadru, „Collective” vorbește despre datoria noastră comună: aceea de a nu uita. Pentru că, așa cum arată și filmul, uitarea este cel mai periculos incendiu dintre toate.