Ce nu ai voie să faci de Sfântul Dumitru. Obiceiuri respectate de români din vechime
Sfântul Dumitru, prăznuit în fiecare an pe 26 octombrie, este una dintre cele mai importante sărbători din calendarul ortodox. În tradiția populară, ziua Sfântului Mare Mucenic Dimitrie, Izvorâtorul de Mir, marchează sfârșitul toamnei și începutul iernii pastorale, fiind considerată o sărbătoare de hotar între anotimpuri. De-a lungul veacurilor, românii au legat această zi de numeroase credințe, obiceiuri și interdicții, respectate cu strictețe pentru a atrage binecuvântarea sfântului și pentru a se feri de necazuri.
Ce nu ai voie să faci de Sfântul Dumitru?
Sfântul Dumitru s-a născut în Salonic, în secolul al III-lea, într-o familie de nobili creștini. A fost un om al dreptății și al credinței, care a propovăduit creștinismul într-o perioadă în care religia era interzisă. Pentru curajul său, a fost aruncat în temniță și omorât cu sulițele, devenind mucenic – martir pentru credință. În popor, Sfântul Dumitru este considerat apărătorul păstorilor, al oierilor și al celor care se pregătesc pentru iarnă.
Tradiția spune că această zi trebuie respectată cu sfințenie. Se consideră că orice muncă fizică sau activitate casnică aduce ghinion, mai ales munca la câmp, spălatul rufelor sau curățenia generală. Totodată, nu se coase și nu se spală haine, pentru că aceste gesturi pot „închide norocul” în familie. Femeile nu trebuie să folosească acul sau foarfecele, fiindcă se spune că Sfântul Dumitru „îi pedepsește” pe cei care nu-i cinstesc ziua.
De asemenea, nu se împrumută bani, alimente sau alte bunuri în această zi, pentru că se crede că tot ce se dă din casă „pleacă și norocul odată cu ele”. În unele zone, se spune că nu e bine să te cerți sau să rostești vorbe urâte, deoarece sfântul aduce pace și împăcare, iar conflictele în zi de praznic pot atrage discordie tot anul.
Obiceiuri și tradiții românești de Sfântul Dumitru
Sfântul Dumitru este considerat păzitorul iernii. În satele de odinioară, oamenii obișnuiau să aprindă focuri mari în curți sau pe dealuri, numite „focurile lui Samedru”, menite să alunge spiritele rele și frigul. Cei tineri săreau peste foc pentru a fi sănătoși tot anul, iar din jarul rămas, bătrânii luau o bucată de cărbune pe care o puneau în grădină, crezând că aduce rod bogat.
Tot în această zi, păstorii își încheiau socotelile cu stăpânii oilor și decideau unde vor ierna turmele. Se spune că, dacă de Sfântul Dumitru vremea este frumoasă, iarna va fi blândă; dacă e frig și bate vântul, urmează o iarnă grea. Un alt obicei vechi este tăierea coamei cailor tineri, pentru ca părul lor să crească frumos și des, dar și sfințirea bucatelor – mai ales a colacilor, a merelor și a grâului nou.
Semnificația sărbătorii
Sfântul Dumitru nu este doar un reper religios, ci și un simbol al trecerii timpului și al protecției divine. Pentru românii din vechime, respectarea obiceiurilor în această zi însemna prosperitate, sănătate și pace în familie.
Așadar, pe 26 octombrie, românii își îndreaptă gândul către Sfântul Dumitru, mulțumind pentru anul care se încheie și cerând binecuvântare pentru cel care urmează.
În credința populară, cine respectă rânduiala acestei zile va fi ferit de boli și de pagube, iar gospodăria sa va fi binecuvântată tot anul.