Ce ne ascunde Luna: noi dovezi despre originea satelitului Pământului, descoperite de Chang’e 6
:format(webp)/https://playtech.ro/wp-content/uploads/2025/04/luna.jpg)
De la prima aselenizare și până astăzi, oamenii de știință au căutat constant răspunsuri la întrebarea: cum s-a format Luna? Una dintre cele mai recente și spectaculoase contribuții vine din partea Chinei, prin intermediul misiunii Chang’e 6. Aceasta a reușit să aducă pe Terra primele eșantioane prelevate vreodată de pe fața îndepărtată a Lunii, oferind indicii prețioase despre originile satelitului nostru natural.
Analiza acestor mostre susține teoria impactului gigantic dintre Pământ și o protoplanetă de mărimea lui Marte, eveniment ce ar fi avut loc în urmă cu aproximativ 4,5 miliarde de ani. Iar pe lângă această concluzie, cercetătorii au mai descoperit ceva cu totul neașteptat: o diferență semnificativă în conținutul de apă dintre cele două emisfere ale Lunii.
Mostrele culese de Chang’e 6 din bazinul South Pole–Aitken (SPA), unul dintre cele mai mari cratere de impact din Sistemul Solar, au fost analizate pentru a determina conținutul de apă din roca vulcanică. Rezultatul? Doar 1 până la 1,5 micrograme de apă pe gram de eșantion – o valoare mult mai mică decât cea a mostrelor prelevate de misiunile Apollo, care indicau chiar și 200 micrograme/gram.
Diferența este uriașă și nu poate fi ignorată. Potrivit profesorului Hu Sen de la Academia de Științe din China, această lipsă de apă din partea îndepărtată susține ideea că mantaua selenară nu este uniformă. De fapt, pare să existe o dihotomie în structura internă a Lunii, iar asta schimbă tot ce știam până acum despre geologia selenară.
Această ipoteză este sprijinită și de abundența unui alt element: toriul. În regiunile unde toriul este prezent în cantități mari, se consideră că magma a ieșit din manta și a ajuns la suprafață, lăsând în urmă semne chimice clare. Toriul, la fel ca și apa, rămâne în magmă și nu formează minerale solide – de aceea prezența sa este un indiciu indirect al conținutului de apă.
Pe partea vizibilă a Lunii există numeroase regiuni bogate în toriu, ceea ce susține ideea unui trecut vulcanic intens. În schimb, pe partea îndepărtată, aceste regiuni sunt rare, cu o singură excepție notabilă: bazinul SPA. Tocmai de aceea, analiza eșantioanelor prelevate de acolo este atât de importantă pentru înțelegerea structurii interne a satelitului.
Ipoteza impactului gigantic: tot mai greu de combătut
În ciuda diverselor teorii despre formarea Lunii – de la capturarea gravitațională la fisionarea unui Pământ tânăr – cea mai acceptată rămâne cea a impactului gigantic. Conform acestui scenariu, o planetă de dimensiuni marțiene, supranumită Theia, ar fi lovit Pământul într-un unghi oblic. Din resturile rezultate, aflate pe orbita Terrei, s-ar fi format Luna.
Descoperirile recente aduse de misiunea Chang’e 6 vin să întărească această ipoteză. Diferențele între cele două emisfere ale Lunii – în ceea ce privește topologia, vârsta crustei, compoziția rocilor și distribuția apei – pot fi explicate doar printr-un astfel de eveniment cataclismic.
Impactul care a creat bazinul SPA, cu un diametru de 2.500 km, ar fi fost suficient de puternic încât să pătrundă adânc în manta, eliberând la suprafață materiale din interiorul Lunii. Dacă această manta conținea deja puțină apă, atunci mostrele analizate azi ne oferă o fereastră unică în trecutul satelitului.
Ce urmează în cursa pentru înțelegerea Lunii?
Misiunea Chang’e 6 marchează un nou pas în cursa pentru explorarea Lunii, dar și în competiția geopolitică spațială. În timp ce China aduce eșantioane de pe fața nevăzută a Lunii, NASA și partenerii săi europeni se pregătesc pentru reîntoarcerea astronauților prin programul Artemis.
Cu fiecare probă analizată și fiecare diferență documentată între cele două emisfere lunare, ne apropiem de momentul în care vom înțelege cu adevărat cum a luat naștere satelitul nostru. Iar aceste descoperiri nu sunt doar fascinante din punct de vedere științific – ele pot avea implicații majore pentru viitoarele baze lunare, pentru exploatarea resurselor și chiar pentru navigația spațială pe termen lung.