Au acuzat-o de trădare și au aruncat-o în închisoare, unde s-a îmbolnăvit de cancer înainte de a ieși din detenție. Arlette și Corneliu Coposu, povestea de iubire pe care comuniștii au ruinat-o

Povestea de iubire dintre Arlette Marcovici și Corneliu Coposu începe într-un context istoric tensionat, într-o Românie aflată în mijlocul celui de-Al Doilea Război Mondial. Era anul 1941 când tânăra Arlette, o constănțeancă blondă cu ochi albaștri, abia ieșită de pe băncile liceului, l-a întâlnit pe Corneliu Coposu. El îl însoțea pe Iuliu Maniu, liderul Partidului Național Țărănesc, într-o vizită strategică la Constanța, unde urmau să se întâlnească cu emisarii români trimiși la Cairo pentru a discuta ieșirea României din alianța cu puterile Axei.

Arlette și Corneliu Coposu, dragoste în vreme de război

Cei doi au fost cazați la Hotelul Francez, deținut de familia Arlettei. Potrivit amintirilor Flaviei Coposu, sora lui Corneliu, între cei doi a fost dragoste la prima vedere. Relația lor a crescut în intensitate odată cu mutarea familiei Marcovici la București, forțată de bombardamentele sovietice asupra Constanței.

Această relocare le-a oferit celor doi îndrăgostiți șansa de a se revedea mai des, iar curtea asiduă pe care Corneliu i-a făcut-o tinerei s-a concretizat în căsătorie, în anul 1942.

Evenimentul a avut loc în Capitală, în prezența unor figuri marcante ale PNȚ, inclusiv a lui Iuliu Maniu. Însă, în locul unei vieți fericite împreună, cei doi aveau să fie prinși în menghina represiunii comuniste, devenind victime ale unui sistem care a sfărâmat destine fără milă.

Horoscop zilnic 6 decembrie 2025: Vești importante pentru o zodie, surprize pentru alte două

Cerere de căsătorie surpriză la „Mireasa”. Un cuplu contestat s-a logodit, după câteva săptămâni de relație: „Promit că o să încerc să te fac fericit”

Soția Seniorului a fost arestată fără vină, condamnată în tăcere

Fericirea proaspătului cuplu a fost de scurtă durată. Corneliu Coposu a fost arestat în urma notoriei „Înscenări de la Tămădău”, din 14 iulie 1947, când mai mulți fruntași național-țărăniști au fost capturați în timp ce încercau să părăsească țara cu două avioane, în speranța de a continua lupta împotriva regimului comunist din exil.

După acest eveniment, liderii PNȚ au fost sistematic arestați și condamnați în procese înscenate. Arlette, rămasă singură, a fost ridicată de Securitate în dimineața zilei de 13 iunie 1950. Trei bărbați au intrat cu forța în locuința familiei Coposu, întrebând brutal: „Unde-i individa?”.

Când mama lui Corneliu a întrebat la cine se referă, aceștia au răspuns sec: „Nora dumneata!”. Au luat-o pe Arlette fără explicații, după ce i-au forțat pe cei prezenți să semneze un angajament de tăcere.

Timp de 14 ani, familia nu a știut nimic despre ea. Nu se știa unde fusese dusă, pentru ce fusese arestată sau dacă mai trăia. Tăcerea și opacitatea regimului comunist au creat un vid dureros, în care lipsa răspunsurilor devenea un chin în sine.

Abia după căderea regimului comunist, cercetările istorice în arhivele Securității au scos la iveală adevărul: Arlette Coposu fusese acuzată de spionaj în favoarea Franței, condamnată la 20 de ani de muncă silnică și confiscarea întregii averi, pentru complicitate la ceea ce regimul considera „crimă de înaltă trădare”.

Vezi și: Românul care a stat izolat 8 ani în închisorile comuniste. Când a ieșit nu știa nici să mai vorbească

Un proces fabricat, o condamnare politică

Motivul real al arestării Arlettei Coposu a rămas multă vreme neclar. Se știa că frecventa Biblioteca Franceză din București, loc unde împrumuta cărți și unde ajunsese să stabilească relații cordiale cu custodele bibliotecii.

Fiind francofonă – franceza era limba ei maternă – este posibil să fi fost considerată suspectă de autoritățile comuniste. Însă Flavia Coposu considera că adevărata „vină” a Arlettei a fost că era soția lui Corneliu Coposu, o figură deja considerată periculoasă de regim.

Procesul a fost judecat în spatele ușilor închise, în cel mai pur stil stalinist. În boxa acuzaților se aflau nu mai puțin de 70 de persoane, de toate etniile și din toate categoriile sociale – preoți, călugărițe, profesori, studenți și simpli cititori ai bibliotecii franceze.

Faptul că acești oameni nu se cunoșteau între ei nu a contat. Toți au fost acuzați că ar fi făcut parte dintr-o conspirație împotriva ordinii socialiste, fără dovezi reale sau mărturii credibile.

În realitate, era vorba despre un nou val de represiuni în care regimul căuta să elimine orice influență intelectuală sau culturală occidentală, folosind pretexte ridicole și metode brutale. În cazul Arlettei, vina simbolică de a fi fost soția unui opozant al regimului a fost suficientă pentru a o condamna la o viață de suferință.

Vezi și: Cum arată mormântul politicianului Corneliu Coposu, la 28 de ani de la moartea sa. Detaliul care a atras atenţia tuturor VIDEO EXCLUSIV

A suferit 14 ani în închisoare, unde s-a îmbolnăvit de cancer

Arlette Coposu a fost transferată succesiv prin mai multe închisori din țară: Malmaison, Jilava, Văcărești, Mislea, Miercurea Ciuc și Oradea.

Regimul de detenție era dur, iar lipsa alimentației, frigul, munca forțată și tratamentele inumane au afectat grav sănătatea Arlettei. La momentul eliberării, în 1964, era deja bolnavă de cancer, o boală declanșată probabil de condițiile mizere din detenție.

În ciuda stării de sănătate precare, Arlette a dorit imediat să-l vadă pe soțul său, care se afla cu domiciliu obligatoriu în Bărăgan.

Însă autoritățile au refuzat să-i permită plecarea, pe motiv că nu avea buletin. A fost o altă lovitură dureroasă, o nouă umilință care i-a fost aplicată chiar după 14 ani de detenție nedreaptă.

Cei doi s-au revăzut, în cele din urmă, pe 28 aprilie 1964, în ziua în care Corneliu Coposu a fost eliberat din domiciliul forțat.

Revederea a fost una emoționantă, dar marcată de drama profundă a suferinței și a pierderii irecuperabile a anilor tineri, în care puteau fi fericiți, departe de lanțurile unei dictaturi care le-a zdrobit viețile.

Sfârșitul unei iubiri distruse de dictatură

Arlette Coposu nu a mai trăit mult după reunirea cu soțul ei. Epuizată fizic și afectată ireversibil de anii de detenție, s-a stins din viață în a treia zi de Crăciun a anului 1966. A fost înmormântată în cripta familiei sale, în Cimitirul Bellu Catolic din București.

Trei decenii mai târziu, în 1995, Corneliu Coposu avea să-i urmeze în același loc. Seniorul, cum avea să fie numit cu respect în anii ’90, a fost una dintre cele mai importante voci ale opoziției democratice postdecembriste, dar inima lui purta rana unei iubiri smulse brutal de regim.

Povestea Arlettei și a lui Corneliu Coposu rămâne un simbol al tragediei prin care au trecut mii de familii în timpul regimului comunist.

Este o poveste despre iubire, suferință, loialitate și demnitate în fața terorii. O pagină tristă, dar necesară, din istoria recentă a României, pe care nu trebuie să o uităm.

Vezi și: Ce profeție a avut Corneliu Coposu despre Rusia. Mesajul uluitor dat în 1991: ‘Mare pericol’