Apa îmbuteliată zilnic poate adăuga până la 90.000 de microplastice pe an în organism, arată o analiză

Imaginea clasică a sticlei de apă „curată” se lovește tot mai des de o realitate invizibilă: particule microscopice de plastic care ajung în lichid în timpul producției, transportului, depozitării și chiar al folosirii de zi cu zi. Un nou demers de cercetare, bazat pe trecerea în revistă a zeci și zeci de studii, estimează că persoanele care beau apă îmbuteliată în plastic în fiecare zi pot ingera aproape 90.000 de particule de microplastic în plus, anual, față de cei care nu au acest obicei.

Analiza este semnată de Sarah Sajedi, doctorandă la Universitatea Concordia (Canada), și pleacă de la o întrebare aparent simplă: ce știm, concret, despre impactul sticlelor de plastic asupra corpului uman, nu doar asupra mediului? Răspunsul e incomod tocmai pentru că e parțial: există suficiente date cât să ridice semne de întrebare serioase, dar încă nu există un tablou global standardizat care să spună clar ce înseamnă expunerea cronică pentru sănătate.

Microplasticele sunt fragmente de plastic cu dimensiuni între aproximativ 1 micrometru și 5 milimetri, iar nanoplasticele sunt și mai mici, sub 1 micrometru. Pe scurt, multe dintre ele sunt imposibil de văzut cu ochiul liber, însă tocmai această „invizibilitate” le face dificil de urmărit și de cuantificat în mod uniform.

În cazul apei îmbuteliate, particulele nu apar doar „din mediu”, ci pot fi generate direct de sticlă: de la materialul din care e făcut recipientul, de la dop, de la procesele industriale și de la condițiile de depozitare. Factorii care accelerează eliberarea includ variațiile de temperatură, expunerea la lumină, frecarea și deformarea, iar materialele de calitate mai slabă pot shed-ui mai ușor resturi microscopice. Diferența esențială față de microplasticele din lanțul alimentar este că aici ingestia se face direct, odată cu apa, fără „filtre” biologice intermediare.

Horoscop marți, 3 februarie 2026. Zi dificilă pentru două zodii, pot pierde o sumă importantă de bani

Cele trei zodii cu noroc la bani în săptămâna 2-8 februarie 2026. Vin câştiguri din multe direcţii

Cât de mare e diferența: +90.000 de particule pe an

În revizuirea sa, Sajedi a analizat peste 140 de lucrări științifice care urmăresc prezența micro- și nanoplasticelor asociate consumului de apă și alimentelor, cu accent pe sticlele de unică folosință. Concluzia centrală: în estimările agregate, oamenii ar ingera în medie între 39.000 și 52.000 de particule de microplastic pe an din mâncare și apă, iar consumatorii zilnici de apă îmbuteliată ar adăuga aproape 90.000 de particule în plus anual, comparativ cu cei care beau preponderent apă de la robinet.

E important de înțeles ce înseamnă „estimare” într-un subiect atât de dificil de măsurat: studiile diferă prin metode, praguri de detecție, tipul de recipiente analizate și, foarte mult, prin capacitatea aparaturii de a vedea particulele cele mai mici. Unele tehnici pot detecta particule extrem de fine, dar nu le identifică sigur compoziția; altele spun mai bine „ce plastic e”, dar ratează nanoplasticele. Rezultatul este o literatură bogată, însă greu de pus pe aceeași riglă, iar tocmai asta face ca diferențele dintre studii să fie uneori mari.

Totuși, chiar și cu această marjă de incertitudine, mesajul general rămâne consistent: dacă apa trece zilnic printr-un recipient de plastic și ajunge în corp, expunerea cumulată crește. Iar când crește în mod repetat, an de an, discuția se mută inevitabil de la „câte particule sunt?” la „ce pot face ele pe termen lung?”.

Ce știm și ce nu știm despre efectele pe termen lung și despre reguli

Cercetarea recentă sugerează mai multe mecanisme plauzibile prin care micro- și nanoplasticele ar putea afecta organismul: particule foarte mici pot traversa bariere biologice, au fost detectate în diverse țesuturi și fluide, iar în experimente de laborator și în unele revizuiri sunt asociate cu inflamație și stres oxidativ (un tip de agresiune celulară). Totuși, legătura dintre expunere și boală la om rămâne dificil de stabilit clar, deoarece studiile pe termen lung sunt limitate, iar standardizarea măsurătorilor abia se conturează.

Organizația Mondială a Sănătății a subliniat încă din 2019 că dovezile despre riscurile pentru sănătate asociate microplasticelor din apa potabilă sunt insuficiente pentru concluzii ferme, deși recomandă mai multă cercetare și îmbunătățirea calității datelor. Între timp, comunitatea științifică a continuat să adune rezultate, inclusiv apeluri publice pentru reglementarea microplasticelor în apa de băut și pentru metode de testare comparabile la scară largă.

Pe partea de politici publice, apare o altă disonanță: multe inițiative vizează pungi, paie sau ambalaje, dar sticlele de apă – tocmai pentru că sunt omniprezente și asociate direct cu ingestia – rămân adesea mai puțin atinse de reguli explicite, mai ales la nivel global. Mesajul din analiza Concordia este că problema nu mai poate fi tratată doar ca poluare vizibilă, ci și ca o chestiune de sănătate publică, în care lipsa instrumentelor accesibile de măsurare și a cadrului de reglementare încetinește răspunsul coerent.

În esență, datele noi nu spun că fiecare sticlă de apă îmbuteliată produce automat un efect medical imediat, ci că obiceiul zilnic crește semnificativ încărcătura anuală de particule ingerate, într-un domeniu în care știința încă lucrează la „traducerea” expunerii în consecințe clinice clare. Iar tocmai această combinație – expunere mare, efecte încă incerte, măsurare dificilă – e motivul pentru care subiectul a trecut, tot mai apăsat, din zona de mediu în zona de sănătate.