ANAF și dilema TVA-ului – de unde vine problema încasării. De ce suntem la coada Europei într-un subiect sensibil

România rămâne printre statele cu cel mai mare deficit de colectare a TVA din Uniunea Europeană, în pofida discuțiilor repetate despre reformă și digitalizare. Primul pachet fiscal-bugetar din 2025 a ajustat cote și excepții, dar nu a rezolvat problema structurală: banii care ar trebui să ajungă la buget se „pierd” de-a lungul lanțului economic. Specialiștii consultați atrag atenția că suntem pe drumul cel bun doar dacă modernizarea administrativă ține pasul cu noile instrumente digitale, iar regulile sunt simplificate pentru contribuabilii mici, acolo unde neconformarea este frecventă.

În centrul discuției se află două realități care coexistă: pe de o parte, un sistem european armonizat al TVA, cu reguli clare privind locul consumului și dreptul de deducere; pe de altă parte, o piață în care fraudele de tip firmă-fantomă sau carusel continuă să exploateze tocmai aceste reguli. Cât timp autoritatea fiscală nu poate depista rapid anomaliile din fluxurile de date, decalajul de colectare rămâne ridicat, iar tu, ca plătitor corect, suporți costul prin fiscalitate mai mare sau servicii publice subfinanțate.

Unde se rupe colectarea: de la firme-fantomă la carusele transfrontaliere

Sistemul TVA funcționează secvențial: fiecare operator colectează TVA la vânzare și deduce TVA la achiziție, cu consumatorul final suportând costul. Ruptura apare când o verigă din lanț nu declară și nu plătește TVA colectată, dar următoarele verigi solicită rambursare sau deducere. Așa apar fraudele de tip carusel: bunuri intră intracomunitar fără TVA, sunt revândute cu TVA pe piața internă, iar firma intermediară dispare înainte să vireze suma datorată.

Mai departe, o parte semnificativă a decalajului vine din neconformarea micilor întreprinzători: tranzacții nefiscalizate, raportări incomplete, erori la declarare. Fără reguli simplificate și fără sprijin pentru conformare, presiunea administrativă împinge o parte dintre acești actori spre zona gri a economiei. Pentru tine, asta înseamnă concurență neloială dacă ești antreprenor corect și un risc real ca prețurile finale să reflecte aceste pierderi sistemice.

Cerere de căsătorie surpriză la „Mireasa”. Un cuplu contestat s-a logodit, după câteva săptămâni de relație: „Promit că o să încerc să te fac fericit”

Horoscop 5 decembrie 2025. O zodie primește o nouă șansă, norocul e de partea ei

Ce funcționează: digitalizare cu cap, nu doar noi formulare

În ultimii ani, România a făcut pași importanți: e-Factura, SAF-T, e-Transport și, recent, e-TVA promit raportare aproape în timp real. Aceste instrumente pot da ANAF o imagine granulară a tranzacțiilor, dar doar dacă infrastructura IT și oamenii care o operează sunt pregătiți pentru volum mare de date și analitică de risc. Lecția țărilor care au reușit (precum Polonia) este simplă: stabilești termene realiste, faci faze pilot, oferi ghiduri clare, apoi folosești algoritmi pentru a ținti controalele acolo unde riscul e mare, nu la întâmplare.

Tot aici intră și revizuirea raportărilor redundante. Dacă deja transmiți lunar fișiere standardizate (SAF-T) și facturi electronice, nu are sens să mai trimiți în paralel formulare care dublează informația. Pentru tine, mai puține raportări înseamnă timp câștigat și costuri administrative mai mici; pentru ANAF, înseamnă date mai curate, comparabile, ușor de validat automat.

De ce „taxarea inversă peste tot” nu e soluția magică

Taxarea inversă sectorială a demonstrat că poate limita frauda acolo unde expunerea este mare (deșeuri, cereale, imobiliare). Dar extinderea ei generalizată mută presiunea pe capătul lanțului, în retail și servicii către populație, complicând cash-flow-ul și riscând să crească neconformarea tocmai la actorii mici, greu de monitorizat. Dacă ești furnizor de utilități sau telecom, ajungi să prefinanțezi TVA pe facturi întârziate; dacă ești mic comerciant, povara administrativă te poate împinge spre scurtături. Concluzia experților este clară: direcția corectă rămâne digitalizarea și analiza datelor, nu mutarea mecanică a obligațiilor.

Ce urmează: ViDA și o șansă reală de a ieși din coada Europei

Directiva ViDA (TVA în Era Digitală) va aduce facturare electronică generalizată pentru tranzacțiile intracomunitare și raportare aproape în timp real, cu start etapizat spre 2030. Pentru România, asta e ocazia să conecteze coerent e-Factura, SAF-T, e-Transport și e-TVA, să curețe dublurile din birocrație și să treacă la controale bazate pe risc. Pentru tine, impactul pozitiv se vede dacă administrația oferă perioade de tranziție, testare și suport tehnic, în loc de termene nerealiste și amenzi automate.

Pe scurt, nu tipul taxei face diferența, ci calitatea implementării: date bune, infrastructură solidă, oameni pregătiți și un dialog onest cu mediul de afaceri. Când aceste piese se potrivesc, gap-ul de TVA scade, iar tu vezi efectul în mai puține controale inutile, mai multă predictibilitate și, în timp, presiune fiscală mai echilibrată.