Românii între Dumnezeu și păgânism: Zeul care „l-a creat” pe Dumnezeu și păstrarea ritualurilor laice până în prezent

Conform tradiției bisericești, poporul român s-a format într-un mediu profund creștin, proces început încă din secolul I d.Hr., odată cu propovăduirea Sfântului Apostol Andrei în Dobrogea. Biserica ortodoxă susține că învățăturile apostolului s-au extins rapid pe întreg teritoriul carpato-danubiano-pontic, asigurând astfel o succesiune neîntreruptă a preoției. Această perspectivă atribuie creștinismului românesc o origine apostolică.

Totuși, istoricii și etnografii oferă o imagine diferită. Ei subliniază că poporul român s-a format într-un mediu păgân, puternic influențat de credințele tracice, romane, slave și alte tradiții locale. Creștinarea maselor a fost un proces lent, întins pe mai multe secole, iar sincretismul religios a permis coexistența vechilor practici păgâne alături de noile dogme creștine.

O religie exotică într-un spațiu păgân

În Dacia romană, creștinismul era o religie minoritară și exotică, adusă de coloniști și soldați romani proveniți din estul imperiului. Majoritatea populației continua să venereze zei precum Zalmoxis, Gebeleizis sau Bendis. După retragerea aureliană din secolul al III-lea, creștinismul a dispărut aproape complet din zonă, lăsând loc unei lumi profund ruralizate și păgâne.

Invazia slavilor în secolul al VI-lea a adus noi influențe religioase păgâne, iar abia în secolul al IX-lea creștinismul a început să se răspândească mai consistent, în principal datorită activității călugărilor Chiril și Metodie. Chiar și așa, procesul de creștinare a fost fragmentat și de lungă durată, mai ales din cauza lipsei unei autorități centrale care să impună religia ca politică de stat.

Rezultatele Loto de joi, 9 ianuarie 2025: Numerele extrase la Loto 6/49, Loto 5/40 și Joker. Report de 1,46 milioane de euro la Loto 6/49

Călin Georgescu a plecat din România înaintea protestului de la CCR. Cu cine a fost surprins pe Aeroportul Otopeni

Zeul Sabaot și miturile despre originea lumii

Un aspect fascinant al sincretismului religios românesc este povestea zeului Sabaot, considerat în tradițiile populare drept creatorul Dumnezeului creștin. În Oltenia, se credea că Sabaot a fost primul zeu, urmat de Amon, Apolon și, în cele din urmă, de Dumnezeul biblic. În alte regiuni, miturile cosmogonice povestesc despre nașterea lui Dumnezeu dintr-un vârtej de spumă primordială sau despre crearea lumii dintr-o mână de lut ridicată de pe fundul apelor.

Aceste credințe păgâne, reinterpretate prin prisma creștinismului, demonstrează o adaptare ingenioasă a vechilor mituri la noile dogme religioase. Chiar și personajele biblice, precum Dumnezeu sau diavolul, au preluat roluri ale unor divinități și spirite păgâne din vechile credințe.

Persistența ritualurilor păgâne în lumea rurală

Până în secolul al XIX-lea, în zonele rurale, credințele păgâne au coexistat cu cele creștine într-un amestec unic. Țăranii apelau frecvent la vrăjitori, solomonari sau dezlegători pentru a rezolva problemele serioase, iar ființe supranaturale precum strigoii, moroii, zburătorii sau ielele populau imaginarul colectiv. Aceste făpturi demonice și ritualurile asociate lor arătau o lume profund păgână, în care magia avea un loc central.

De exemplu, strigoiul era perceput ca un spirit malefic capabil să provoace rău celor vii. Pentru a se apăra, oamenii recurgeau la ritualuri magice complexe, inclusiv confecționarea de obiecte talismanice din fier uzat, care trebuiau realizate în secret de un meșter fierar.

Moștenirea spirituală a sincretismului religios

Astăzi, urmele sincretismului religios sunt vizibile în tradițiile populare și în obiceiurile păstrate de români. Elemente precum Dragobetele, sărbătoare a iubirii cu origini păgâne, sau superstițiile legate de strigoi și iele demonstrează persistența unei lumi spirituale complexe, în care credințele ancestrale își fac simțită prezența.

Românii au reușit să îmbine într-un mod unic vechile credințe păgâne cu învățăturile creștine, creând astfel o identitate culturală distinctă, care continuă să fascineze și să inspire cercetători și pasionați de istorie deopotrivă.